Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 68/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 68/CA
Ședința din Camera de Consiliu de la 17 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
Grefier: - -
S-a luat spre soluționare conflictul negativ de competență apărut între Judecătoria Iași și Tribunalul Iași, privitor la acțiunea promovată de reclamantul Sindicatul "" I, în contradictor cu pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Statul Român și Penitenciarul Iași.
Cauza se soluționează fără citarea părților, în condițiile prevăzute de art. 22 Cod procedură civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța, constatând cauza în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra conflictului negativ de competență de față.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr.8673/99/ din 1 decembrie 2007, reclamantul Sindicatul "" Iac hemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Statul Român și Penitenciarul Iași, pentru ca aceștia să fie obligați "să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate, în procent de 16% din salariul de bază, pe ultimii trei ani, precum și pe viitor, actualizat cu indicele de inflație" solicitându-se totodată ca "Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate", cerere întemeiată atât pe nr.OG 137/2000, cât și pe Legea nr. 293/2004, Legea nr. 444/2006 și Legea nr. 656/2002.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 485/CA/ din 28 martie 2008, își declină competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași pe motiv că reclamantul nu a investit instanța cu o acțiune care să vizeze ocrotirea pe cale judiciară a dreptului, parte a raportului de serviciu, în condițiile în care sporul de 15% nu are o existență legală în ceea ce-i privește pe membrii de sindicat, ci doar se urmărește de către aceștia repararea unui prejudiciu, în condițiile art. 998-999 Cod civil, fapt considerat a fi de natură a atrage competența instanței de drept comun, respectiv a judecătoriei.
Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 10886 din 8 octombrie 2008, și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași -Secția litigii de muncă, făcând totodată aplicațiunea dispozițiilor art. 21-22 Cod procedură civilă, pe motiv că pricina are natura unui litigiu de muncă.
Curtea, sesizată în vederea emiterii regulatorului de competență, constată că acțiunea reclamantului Sindicatul "" Iaf ost formulată în numele și pentru cei 307 membri de sindicat, menționați în tabelul aflat la fila 9-11 din dosarul nr-, salariați dintre care unii au statut de funcționari publici, iar alții statut de personal contractual.
Chiar dacă raporturile juridice individuale, născute între fiecare persoană reclamantă în parte și instituția angajatoare, în persoana Penitenciarului Iași, au temeiuri juridice total diferite, respectiv, pe de o parte, contracte individuale de muncă pentru personalul contractual, iar pe de altă parte actele administrative de numire în funcție pentru funcționarii publici, finalitatea urmărite de toți aceștia este aceeași, respectiv recunoașterea dreptului de a primi un spor de confidențialitate de 15% din salariul de bază, prin extinderea sferei aplicațiunii Legii nr. 444/2006 și, corelativ, acestui fapt acordarea drepturilor bănești corespunzătoare, atât pentru trecut, cât și pentru viitor.
Raportat la obiectul acțiunii și finalitatea urmărită de reclamanți, apare ca prematură discutarea, mai înainte de soluționarea excepției lipsei competenței materiale a instanței sesizate, a chestiunilor legate de sfera de aplicabilitate a dispozițiilor legale ce reglementează acordarea sporului vizat și a măsurii în care reclamanții sunt sau nu îndreptățiți să-l revendice, fie pe temeiul Legii nr. 444/2006, fie pe temeiul nr.OG 137/2000.
Ca atare, indiferent de temeiurile de drept invocate de reclamanți, în cauză trebuie să se țină cont de faptul că cercetarea acțiunii implică și o verificare a raporturilor născute din contractele individuale de muncă și respectiv din actele administrative de numire în funcție a funcționarilor publici, și că, în ipoteza admiterii acțiunii, raportul juridic dintre salariat și angajator urmează să fie modificat, invocarea "discriminării" neputând schimba natura acțiunii, care urmărește în mod clar recunoașterea dreptului la spor și nu doar obținerea de despăgubiri, ca apărând astfel ca o acțiune în realizarea dreptului și obținerea sumelor corespunzătoare sporului de confidențialitate reclamat ca fiind cuvenit.
În aprecierea cadrului procesual de soluționare a acțiunii trebuie să se aibă în vedere și dispozițiile art. V din nr.OUG75/2008, care, modificând nr.OG 137/2000, stabilesc că sesizările referitoare la politicile de salarizare a personalului bugetar nu mai pot fi cercetate în procedura prevăzută de legislația referitoare la combaterea formelor de discriminare.
În acest context, controlul legalității, și implicit verificarea temeiniciei cererii reclamanților, nu se mai poate realiza, direct sau pe cale incidentă, de o instanță ce nu are competențe în materia raporturilor de muncă, sau în materia dreptului administrativ, respectiv Judecătoria Iași, indiferent de temeiurile de drept invocate de reclamanți, sau de modul în care aceștia și-au caracterizat și denumit acțiunea, competența de rezolvare a cererii de acordare a dreptului salarial chiar și în cazul invocării discriminării trebuind să revină instanțelor specializate, respectiv tribunalului.
Întrucât, în procedura soluționării conflictului de competență, Curtea nu are posibilitatea de a realiza gruparea reclamanților, funcție de statutul lor juridic, și implicit de a dispune pentru care dintre reclamanții menționați în tabelul nominal competența de soluționare a cererii aparține tribunalului muncii și pentru care competența revine tribunalului, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ, acest lucru urmând să se facă după reluarea judecății, ea consideră că întrucât acțiunea a fost intentată în principal, instituțiilor publice cu care cei în cauză se află în raporturi de serviciu, de muncă, sau ierarhice, ea trebuie cercetată de instanța inițial investită, respectiv de tribunal, prima ca instanță de contencios administrativ, având în vedere că sunt aduse în discuție într-o formă sau alta, sistemul de salarizare a personalului din cadrul Penitenciarului Iași precum și măsurile pe care diverse structuri administrative urmează să le ia, în vederea asigurării cadrului necesar valorificării pretinsului drept.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea stabilește că Tribunalul Iași, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ are competența de a soluționa acțiunea reclamanților, în ceea ce privește pe funcționarii publici din Penitenciarul Iași, urmând ca în partea ce privește personalul contractual să fie sesizată Secția civilă a tribunalului -completele specializate în soluționarea litigiilor de muncă, în măsura în care părțile vor identifica persoanele aflate în această categorie de salariați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamantul Sindicatul "" I, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Statul român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor și Penitenciarul Iași, în favoarea Tribunalului Iași -Secția contencios administrativ.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
26.11.2008
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc
