Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.546/2009
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinșei civile nr. 92/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - ANAF - DGFP C și AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei, consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 23.04.2009 s-a depus la dosar, de către Direcția Generală a Finanțelor Publice C întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul recurentei.
Curtea pune în vedere reprezentantului recurentei să precizeze dacă, raportat la prevederile legale invocate - art. 111 Pr. Civ. - este admisibil sau nu prezentul litigiu.
Reprezentantul recurentei arată că având în vedere faptul că normel legale referitoare la TVA nu sunt foarte clare, apreciază că există posibilitatea unei asemenea deduceri. Arată faptul că în cuprinsul cererii introductive a solicitat să se constate incidența prevederilor fiscale aferente și în cazul garanției de bună execuție, în scopul deducerii de, însă prima instanța a calificat cererea formulată ca fiind inadmisibilă pentru lipsa actului emis de către finanțe. Arată în continuare faptul că, indiferent de modalitatea de soluționare pe fond a prezentei cauze, o asemenea pronunțare o apreciază ca fiind posibilă, având ca temei prevederile art. 111 Pr. Civ.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul de a se constata că recurenta are dreptul, raportat la garanția de bună execuție, la deducerea sumei aferente
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 92 din 16 ianuarie 2009 Tribunalul Clujs -a respins acțiunea formulată de către reclamanta C-N, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a arătat că acțiunea formulată de reclamantă urmărește constatarea faptului că tratamentul fiscal din punct de vedere al ce se aplică garanțiilor de bună execuție, se realizează prin aplicarea cotei, atât la momentul emiterii facturii fiscale, cât și la momentul în care se eliberează garanția.
Prin urmare, a arătat instanța de fond, reclamanta urmărește să obțină pe calea unei acțiuni în constatare rezolvarea unei probleme de drept fiscal, fără ca aceasta să se circumscrie rezolvării unei situații concrete legate de emiterea unui act administrativ-fiscal care să afecteze reclamanta.
O astfel de acțiune, a arătat instanța de fond, este inadmisibilă din prisma dispozițiilor art. 111.pr.civ. deoarece în cadrul acțiunilor în contencios-fiscal se urmărește rezolvarea unei situații fiscale concrete și nu rezolvarea unei probleme de principiu.
A indicat instanța de fond ca temei juridic al respingerii cererii de chemare în judecată dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 218.pr.fiscală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
A arătat reclamanta în motivarea recursului, că cererea de chemare în judecată a fost formulată în temeiul art. 111.pr.civ. și nu în temeiul Legii nr. 554/2004, deoarece reclamanta nu a fost vătămată printr-un act administrativ, însă susține că are interesul legitim de a evita impunerea unor amenzi din partea pârâtei.
A mai susținut reclamanta că motivarea instanței de fond cu privire la inadmisibilitatea acțiunii în condițiile art. 111.pr.civ. este contradictorie deoarece instanța de fond a admis că rezolvarea situațiilor fiscale de principiu nu este de competența contenciosului-fiscal.
Pârâta a solicitat respingerea recursului. ( 9).
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Analizarea cererii de chemare în judecată din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 554/2004 precum și a codului d e pr. fiscală a fost realizată de către instanța de fond în considerarea celor arătate de către reclamantă în cererea de chemare în judecată.
Litigiul inițiat de către aceasta s-a purtat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, care reprezintă autoritatea publică constituită la nivel județean, căreia i-a fost delegată puterea publică în jud. C în materie fiscală.
De asemenea, obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulat de către reclamantă, vizează, în principal, modul în care trebuie aplicată o anumită dispoziție legală în privința evidențierii în materia garanțiilor de bună execuție.
Toate aceste aspecte converg spre ideea reținută atât de către instanța de fond cât și în declinarea de competență realizată inițial de către Curtea de Apel Cluj prin sentința civilă nr. 602 din 17 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- ( 17), că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă are natura juridică a unui contencios-fiscal prin care reclamanta, întemeindu-se pe dispozițiile Legea nr. 554/2004 și pe cele ale Codului d e pr.fiscală, solicită instanței în cadrul procesual creat de art. 111.pr.civ. să stabilească o anumită normă de principiu cu privire la modul de aplicare a legii în materia indicată anterior.
A stabilit în mod corect instanța de fond că cererea de chemare în judecată, așa cum a fost formulată de reclamantă, este inadmisibilă.
Susținerile reclamantei și probele administrate au arătat că acțiunea introductivă are pentru reclamantă un rol preventiv, respectiv de obținere a unei hotărâri judecătorești care, mai apoi, să-i permită reclamantei o anumită conduită în privința înregistrărilor contabile ce urmează a le efectua în activitatea zilnică și pe care să o opună organului de control fiscal în situația în care acesta apreciază că modalitatea de evidențiere a de către reclamantă în privința garanțiilor de bună execuție nu s-a realizat în mod corect.
Reclamanta însă nu are nici un interes actual în formularea cererii de chemare în judecată. De asemenea, reclamanta nu poate justifica producerea unui prejudiciu viitor întrucât nu cunoaște în concret care este punctul de vedere al organului fiscal ce îi va controla activitatea economică și modul de reflectare a acesteia în actele întocmite.
Reclamanta este doar în posesia unui punct de vedere exprimat de către Biroul Metodologie și Asistență Contribuabili din cadrul C ( 8) care nu corespunde cu punctul de vedere al reclamantei asupra chestiunii în discuție.
Opinia exprimată de către Biroul Metodologie și Asistență Contribuabili din cadrul C nu este în să opinia exprimată de către organul de control fiscal împotriva căreia, mai apoi, reclamanta poate declanșa în viitor contencios-fiscal în ipoteza în care este nemulțumită de constatările și măsurile dispuse de către organul fiscal.
Răspunsul primit de către reclamantă nu produce efecte juridice în raport direct cu reclamanta, ci recomandă acesteia o anumită conduită pe care reclamanta, prin propria voință, poate să o respecte sau nu.
În această fază inițială, instanța judecătorească nu este îndreptățită să tranșeze ipoteticul litigiu existent între contribuabil și autoritatea fiscală, deoarece instanța judecătorească nu se poate pronunța în abstract asupra unor chestiuni de principiu fără a cunoaște datele exacte ce au putut genera ipoteticul contencios-fiscal.
Casarea cu trimitere nu se impune deoarece instanța de fond a analizat cauza din perspectiva textelor legale incidente și a constatat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată în modul în care a fost formulată de către reclamantă.
Față de cele menționate anterior, se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 92 din 16 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./05.05.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
