Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 1542/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1542/2009
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 912/2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamantul PREFECTUL JUDEȚULUI B-N și pe recurent, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimatului, consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de 29.04.2009 s-a depus la dosar, de către intimat întâmpinare.
Reprezentanta intimatului depune la dosar întâmpinarea, însoțită de copii după sentințele civile nr. 34, respectiv 35/2006, pronunțate de Tribunalul Bistrița -N, în dosarele cu nr-, respectiv -.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.912 din 24 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Bistrița -N, s-a dmis acțiunea în anulare formulată de Prefectul jud. B-N împotriva Disp.nr.110/3 aprilie 2008 emisă de Primarul com. și în consecință: anulează Disp.nr.110/3 aprilie 2008 și a fost obligat Primarul com să recupereze sumele acordate necuvenit.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, acțiunea reclamantului a fost întemeiată conf.prev.art.19 lit.e din Legea privind Instituția prefectului nr.340/2004, la Primăria comunei s-a emis în mod nelegal.nr.110/3 aprilie 2008 privind acordarea premiilor bănești cu ocazia sărbătorilor de "Sf.Paști", copiilor salariaților din cadrul aparatului de specialitate a Primarului com. dispoziția a fost aprobată cu încălcarea prevederilor legale în vigoare în legătură cu salarizarea personalului contractual și a funcționarilor publici.
Actul normativ care reglementează funcționarilor publici in anul 2008 este ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri prin care se reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale salariaților publici până la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Potrivit art.1 al.2 din actul normativ menționat anterior, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Astfel funcționarii publici beneficiază de salariile de bază a căror modalitate de acordare este reglementată prin art.4-10 din actul normativ menționat, sporurile care se acordă conf.art.11 și 17, premiile care se acordă potrivit art.18 și 21, și alte drepturi care pot fi acordate conf.prev.art.22-30 din actul normativ menționat.
Prin contractul colectiv de muncă nu pot fi negociate clauzele referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantumuri sunt stabilite prin dispoziții legale, deci nu pot fi negociate drepturi salariate și drepturi asimilabile drepturilor salariale.
Față de considerentele expuse, instanța a admis acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată și a dispune anularea dispoz.nr.110/3 aprilie 2008, cu obligarea Primarului com. la recuperarea sumelor acordate necuvenit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul comunei, solicitând admiterea recursului și să se respingă ca inadmisibil petitul de obligare a primarului la recuperarea sumelor acordate.
În motivare arată că, rin p. acțiunea formulată, reclamanta Instituția Prefectului județului B - N solicită anularea iției nr. -.04.2008 în sensul neacordării drepturilor prevăzute de art. 45 alin 4 din Acordul colectiv privind Raporturile de serviciu încheiat la nivelul Aparatului de specialitate al Primarului din cadrul Primăriei comunei și de art. 41 alin.2 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Aparatului de specialitate al Primarului din cadrul Primăriei comunei, funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei, și obligarea Primarului comunei la recuperarea sumelor acordate necuvenit.
Acțiunea formulată de Instituția Prefectului este nefondată pentru următoarele considerente:
a) prima a cărui neacordare se cere a fost acordată prin iția nr. 110/ 03.04.2008 privind acordarea drepturilor prevăzute de art. 45 alin. 4 din Acordul colectiv
privind Raporturile de serviciu încheiat la nivelul Aparatului de specialitate al Primarului din cadrul Primăriei comunei și de art.41 alin.2 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Aparatului de specialitate al Primarului din cadrul Primăriei comunei funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei; în conformitate cu prevederile art. 45 alin. 4 din Acordul colectiv privind raporturile de serviciu încheiat la nivelul Aparatului de specialitate al Primarului din cadrul Primăriei comunei, acord aprobat prin Hotărârea Consiliului local al comunei nr. 3/31.01.2007 și înregistrat la Direcția <.te Muncă, Solidaritate Socială și Familiei B - N sub nr. 485 / 14.02.2007, și cu prevederile art. 41 alin.2 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Aparatului de specialitate al Primarului din cadrul Primăriei comunei, funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei, hotărâri care nu au fost atacate de către Instituția Prefectului județului B - N la instanța de contencios administrativ în conformitate cu prevederile Legii nr. 544/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completări le ulterioare. Aceste drepturi au fost acordate și în anul 2008 în baza art. 2 din acordul și contractul colectiv care prevede:
"ART.2.{J)-Prezentul acord colectiv privind raporturile de serviciu este valabil până la31decembrie 2007 și intră în vigoare odată cu înregistrarea lui la.8.8.B- (2) -Dacă nici una dintre părți nu denunță acordul colectiv privind raporturile de serviciu cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou acord colectiv privind raporturile de serviciu, dar nu mai mult de12luni."
Se consideră că datorită acestor prevederi acordul colectiv și contractul colectiv încheiat în anul 2007 sunt valabile și în anul 2008 deoarece acestea nu au fost denunțate de nici o parte, hotărârile prin care acestea au fost aprobate nu au fost revocate și nici desființate de instanța de contencios administrative, iar prevederile legale în baza cărora acestea au fost încheiat nu au fost abrogate.
Dacă acest drept ar fi fost acordat ilegal, atunci reclamanta ar fi trebuit să atace la instanța de contencios administrative hotărâri le prin care au fost aprobate Acordul colectiv și contractul colectiv nu dispozițiile primarului prin care se acordă drepturi în baza acestora. Dacă actul în baza căruia a fost acordat acest drept este încă în vigoare atunci și dreptul acordat în baza acestuia este legal..
b) invocarea de către reclamantă a Hotărârii Guvernului nr. 833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective în sensul că după apariția acestor prevederi drepturile acordate conform Acordului colectiv încheiat între reprezentanții funcționarilor publici și Primarul comunei nu mai sunt legale, nu este temeinică deoarece chiar țn art. 25 al nr. 833 /2007 se prevede că:
"colective nu pot conține prevederi contrare, drepturi și obligații sub nivelul minim stabilit prin acte normative. Clauzele acordurilor colective nu pot exceda sau, după caz, nu pot stabili îngrădirea drepturilor și obligațiilor reglementate prin lege sau drepturi ori obligații suplimentare față de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu."
c) consideră că punctul de vedere al Agenției Naționale a Funcționarilor Publci,
invocat de către reclamantă, conform căruia "eventualele sporuri la salariul de bază al funcționarilor publici sau drepturi salariale suplimentare ar putea fi acordate numai în măsura în care acestea sunt prevăzute expres în acte normative specifice"contravine principiului de drept conform căruia "ceea ce legea nu interzice, înseamnă că permite"precum și prevederile art. 41(5) din Constituție conform căruia " Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate" și de asemenea prevederilor art. 2(2) din Contractul colectiv de muncă la nivel național 2007 - 2010 care se aplică și funcționarilor publici ( art. 3 alin. (2)): "În ceea ce privește condițiile specifice de muncă stabilite conform legii, drepturile și obligațiile părților se vor stabili prin contracte colective de muncă și după caz prin acorduri privind relațiile de serviciu, la nivel de ramură, grup de unități și instituții."
d) consideră că acțiunea instituției Prefectului este netemeinică deoarece de fapt ea nu reclamă ca nelegală dispoziția primarului atacată ci însăși Acordul colectiv și contractul colectiv încheiat între reprezentanții funcționarilor publici, personalul contractual și Primarul comunei iar acordurile colective și contractele colective sunt izvoare de drept care prevăd drepturi și obligații numai pentru părți și se impun părților ca și legea, modificarea și suspendarea acestora se face numai de către părți prin act adițional și prin voința comună a acestora.
În practica judiciară Tribunalul Bistrița - Nap ronunțat Sentințele Civile nr. 31/CA/2009, 951/CA/2008, 950/CA/2008, 949/CA/2008, 948/CA/2008, 947/CA/2008 care admit în parte acțiunea în contencios administrativ intentată de Prefectul județului B N și resping ca inadmisibil petitul de obligare a primarului la recuperarea sumelor acordate.
Luându-se în considerare cele arătate mai sus și faptul că Hotărârea Consiliului local al comunei nr. 3 / 31.01.2007 pentru aprobarea Acordului colectiv privind Raporturile de serviciu încheiat la nivelul Aparatului de specialitate al Primarului din cadrul Primăriei comunei și Hotărârea Consiliului local al comunei nr. 4 / 31.01.2007 pentru aprobarea Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul Aparatului de specialitate al Primarului din cadrul Primăriei comunei au fost transmise Instituției Prefectului în termen legal ( adresa nr. 6 / 08.02.2007 ) solicităm respectuos să admiteți recursul, și să respinge ca inadmisibil petitul de obligare a primarului la recuperarea sumelor acordate.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 29 aprilie 2009, intimatul reclamant Prefectul Județului B-N a solicitat instanței respingerea recursului formulat, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală prin care s-a admis acțiunea prefectului privind anularea iției nr.110/03.04.2008.
În motivare arată că, prin Sentința Civilă nr. 912/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în Dosarul Civil nr- instanța de fond a admis cererea privind anularea iției nr. 110/2008 emisă de către Primarul comunei, constatând ca fiind nelegală acordarea premiilor bănești cu ocazia sărbători lor de Paști, copiilor salariaților din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei și obligarea primarului la recuperarea sumelor acordate necuvenit.
Consideră că hotărârea judecătorească atacată cu recurs este temeinică și legală, fiind pronunțată în conformitate cu prevederile legale în vigoare, incidente cauzei, și nu sunt îndeplinite nici unul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 și art. 3041din Codul d e procedură civilă, motiv pentru care solicităm instanței să o mențină ca temeinică si legală.
1. Susținerile recurentului potrivit cărora drepturile acordate prin iția nr. 110/30.04.2008 au fost acordate În baza acordurilor și contractelor colective, aprobate de către Consiliul local acordate prin Hotărârile nr. 3 și 4/2007, care nu au fost atacate de către prefect nu - sunt relevante, în condițiile în care drepturile salariale aprobate de către consiliul local nu pot fi decât acelea prevăzute de actele normative in vigoare la acea dată, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici În anul 2008, aprobată prin Legea nr.323/2007 și modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 9/2008 si Ordonanța Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar, iar celelalte drepturi salariale sau alte drepturi bănești ce pot fi negociate de către sindicate sunt numai cele prevăzute la art. 22 din Hotărârea Guvernului României nr. 833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și Încheierea acordurilor colective.
Prin art. 22 din actul normativ mai sus menționat, se dispune: "Acordul colectiv este convenția încheiată în formă scrisă între autoritatea sau instituția publică, reprezentată prin conducătorul acesteia, și funcționarii publici din cadrul autorității sau instituției publice respective, prin sindicatele reprezentative ale acestora ori prin reprezentanții aleși, în care sunt stabilite anual măsuri referitoare la:
- constituirea și folosirea fondurilor destinate Îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă;
- sănătatea și securitatea în muncă;
- programul zilnic de lucru - perfecționarea profesională;
- alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în
organele de conducere ale organizațiilor sindicale."
Acordarea drepturilor bănești atacate nu reprezintă drepturi salariale prevăzute
de legislația in vigoare și nu se încadrează nici in cazurile in care pot fi negociate.
Așadar acordarea acestor drepturi bănești nu se pot face decât în temeiul legii, iar consiliul local nu poate aproba, și nici primarul nu poate acorda aceste drepturi dacă se constată că sunt nelegale chiar dacă au fost cuprinse intr-o hotărâre de consiliu, actele guvernului fiind superioare si obligatorii actelor administrative.
Aceleași argumente le aduce și împotriva susținerii recurentului potrivit căreia odată înregistrate acestea la Direcția de munca și Protecție Socială înseamnă că sunt legale.
2. Față de susținerile recurentului, potrivit cărora invocarea Hotărârii Guvernului României nr. 833/2007 în acțiune formulată de reclamantă este netemenică, se arată următoarele:
Invocarea Hotărârii Guvernului României nr. 833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și Încheierea acordurilor colective este pertinentă cauzei, în condițiile în care am arătat ca, la art. 22 sunt prevăzute situațiile care pot face obiectul Acordului colectiv, respectiva negocierilor purtate și încheierii convenției scrise dintre autoritatea sau instituția publică, reprezentată prin conducătorul acesteia, și funcționarii publici din cadrul autorității sau instituției publice respective, prin sindicatele reprezentative ale acestora ori prin reprezentanții aleși.
În aceste condiții s-a arătat că drepturile salariale acordate prin iția atacată nr. 110/2008 emisă de primarul comunei, si acordarea premiilor bănești cu ocazia sărbătorilor de Paști, copiilor salariaților din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei, nu, se încadrează în situațiile prevăzute la art. 22 din actul normativ În cauză, drept pentru care am considerat că sunt nelegale.
3. Referitor la susținerile recurentului potrivit cărora " punctul de vedere al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, invocat de către reclamantă contravine principiului de drept conform căruia ceea ce legea nu interzice, . că permite" precizăm următoarele:
Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse monitorizează și controlează modul de aplicare a legislației privind funcția publică și funcționarii publici În cadrul autorităților și instituțiilor publice și elaborează proiectul legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și pentru personalul bugetar, astfel că punctul lor de vedere este determinant pentru a stabili intenția legiuitorului atunci când s-a aprobat sistemul de salarizare al funcționarilor publici și a personalului contractual.
Potrivit prevederilor art.3, pct.25 și art.26 din Hotărârea Guvernului nr. 11/2009 Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale . printre atribuțiile principale și asigurarea aplicării unitare a prevederilor din domeniul legislației muncii, precum și asigurarea aplicării legislației privind contractele colective de muncă și conflictele de interese, prin urmare susținerile recurentului sunt lipsite de temei ( a se vedea și prevederile art. 22 alin.1 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată.)
Mai mult, după cum recunoaște și recurentul salariile de bază și celelalte drepturi salariale pentru personalul contractual și funcționarii publici din cadrul autorităților administrației publice locale sunt stabilite prin actele normative cu caracter general și special, invocate în acțiunea în anulare,peracontrario,consiliul nu poate aproba, iar primarul comunei nu poate acorda alte drepturi salariale decât cele prevăzute de aceste acte normative, în mod expres.
Intimatul susține faptul că acordarea altor drepturi bănești pot fi negociate prin acordul colectiv de muncă deoarece "ceea ce nu este interzis de lege este permis", însă tocmai în această ordine de idei prin art. 9 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 se prevede expres că:" În scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, sindicatele și ministerele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
(2) Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor resurse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
(3) Pe baza fondurilor aprobate în condițiile prevăzute la alin. 1, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la instituțiile publice.
Prin urmare, având in vedere faptul ca fondurile aferente drepturilor salariale pentru aceste categorii de personal" sunt constituite din bani publici, prin prevederile mai sus invocate se menționează expres în ce condiții aceste categorii de personal pot beneficia si de alte drepturi, respectiv, doar ca urmare a includerii acestora în acte normative.
4. Față de calitatea procesuală activă a prefectului județului B - N:
Această excepție de procedură nu a fost invocată de către recurent în fața instanței de fond ca urmare nu putea fi invocată doar În calea de atac, respectiv în recurs, nefiind vorba de o excepție de procedură de ordine publică reglementată de art.158-166 din Codul d e procedură civilă.
Prevederile art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și jurisprudența actuală conferă prefectului dreptul de a proceda la verificarea tuturor actelor administrative ale autorităților publice locale, fiind exceptate doar cele prevăzute În mod expres la art. 5 din lege.
Tutela exercitată de către prefect este ulterioară emiterii/adoptării actelor administrative și nu urmărește să limiteze și să controleze deciziile autoritățile administrației publice locale ci urmărește ca aceste decizii să fie luate în limitele legislației în vigoare.
În fapt, exercitarea verificării legalității contractelor colective încheiate de către consiliul local nu reprezintă o depășire a atribuțiilor legale ale prefectului sau o ingerință în dreptul părților de a încheia contracte și de a-și asuma obligații corelative. Obiectivul principal al activității prefectului cu privire la verificarea legalității actelor administrative adoptate sau emise de autoritățile administrației publice locale și contenciosul administrativ este acela că aceste acte să fie emise În conformitate cu actele normative de nivel superior În a căror executare au fost emise.
În sprijinul dovedirii calității procesuale active a prefectului invocăm Sentințele civile nr.34/CA/2006și35/CA/2006ale Tribunalul Bistrița -N, În care se constată că prefectul este Îndreptățit să exercite atribuții privind verificarea legalității actelor administrative În temeiul art. 24 alin.1 lit f din Legea nr.340/2004, devenit art. 19 alin.1 lit e după republicarea legii și a art. 3 și art. 11 din Legea nr.554/2004, excepția fiind considerată ca nefondată.
5. În ceea ce privește cererea privind obligarea primarului la recuperarea sumelor acordate necuvenit considerăm că este întemeiată, în condițiile în care, potrivit prevederilor art. 63 alin.4 lit."a" din Legea nr. 215/2001 rep. a administrației publice locale primarul este ordonator principal de credite și în conformitate cu " prevederile art. 84-85 din Legea nr. 188/1999 rep. privind statutul funcționarilor publici și art. 269-275, Cap.3, Titlul XI din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, potrivit cărora primarul este obligat, prin lege să recupereze drepturile salariale care au fost acordate nelegal.
Pentru aceste considerente solicită instanței să respingă recursul formulat; să se mențină Sentința Civilă nr. 912/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în Dosarul Civil nr- ca temeinică și legală prin care s-a admis acțiunea prefectului privind anularea iției nr. 110/03.04.2008 și s-a dispus recuperarea sumelor acordate necuvenit în acest sens.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și a dispozițiilor pertinente incidente în materie Curtea constată că este nefundat pentru considerentele ce urmează:
1. iția ne. 110 din 3 aprilie 2008 emisă de recurentul pârât vizează aprobarea premiilor bănești în valoare totală de 1.800 lei copiilor minori ai salariaților din cadrul Primăriei comunei jud. B-N cu ocazia zilei de C, drepturi care se acordă în luna aprilie 2008 odată cu drepturile salariale pe luna martie 2008.
Prima critică a recurentului se circumscrie bazei legale și temeinicei acordării unor astfel de drepturi pentru personalul din categoria funcționarilor publici. Or, corect a statuat instanța de fond că drepturile salariale ce se pot aproba de către autoritatea publică de resort nu pot fi decât acelea prevăzute de dispozițiile legale din actele normative referitoare la recunoașterea și stabilirea unor astfel de drepturi.
, în speță erau aplicabile dispozițiile prevăzute de OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, drepturile care sunt prevăzute de lege și care pot fiu negociate de sindicate sunt consacrate la art. 22 din HG nr. 833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective.
Or, acordarea drepturilor bănești prin actul administrativ din litigiu nu se înscrie în categoria de drepturi salariale prevăzute de lege și nici nu face obiectul drepturilor care pot fi negociate.
Împrejurarea că aceste drepturi au fost reglementate prin hotărâri ale consiliului local iar acordul colectiv de muncă a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială nu conduce la concluzia că actul care le individualizează nu poate fi cenzurat sub aspectul legalității adoptării și nici nu conferă acestuia putere legală prin neatacarea actului inițial ori prin înregistrarea acordului la instituția deconcentrată de resort.
2. Reținerea și invocarea HG nr. 833/2007 de către reclamantul intimat ca bază legală a demersului judiciar prin care acesta a urmărit să fie verificat actul administrativ din litigiu este pertinentă.
Așa cum s-a arătat anterior, drepturile acordate prin actul administrativ emis de recurent nu se încadrează în categoria de drepturi supuse negocierii prevăzute de art. 22 din HG nr. 833/2007, or sub acest aspect actul administrativ încălcând dispoziția normativă de superior este nelegal, aspect ce rezultă din interpretareaper a contrarioșia fortioria dispozițiilor art. 75 și 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
3. Curtea reține că fundamentarea demersului judiciar urmărit de reclamant prin indicarea punctului de vedere al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (ANFP) este justificat. Trebuie reținut că ANFP ca autoritate publică de resort în materie monitorizează și controlează modul de aplicare a legislației privind funcția publică și implicit funcționarii publici în cadrul autorităților și instituțiilor publice și contribuie la elaborarea proiectului legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și sistemul bugetar, astfel că punctul de vedere exprimat de această entitate contribuie în mod esențial la stabilirea intenției legiuitorului în activitatea de normare în materia salarizării acestor categorii de personal.
Pe de altă parte, Curtea reține cu trimitere la dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată cât și la art. 9 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 că salarizarea și drepturile de natură salarială pentru funcționari publici se stabilesc prin lege, ceea ce presupune că autoritățile administrației publice centrale sau locale nu au competență în materie. De asemenea, cu referire la stabilirea fondurilor salariilor care să stea la baza stabilirii ulterioare a salariilor și celorlalte drepturi de personal din instituțiile publice, Curtea reține că acestea sunt constituite din bani publici iar dispozițiile legale mai sus evidențiate prevăd expres în ce condiții personalul bugetare beneficiază de aceste drepturi și că acest beneficiu este condiționat în ultimă instanță de includerea drepturilor în actele normative ce vizează salarizarea.
4. Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a prefectului, Curtea reține că această apărare deși invocată pentru prima dată în fața instanței de recurs nu este inadmisibilă.
Lipsa calității procesuale active este o excepție procesuală referitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii și are natura juridică a unei excepții absolute, peremtorii și dirimante.
Dat fiind caracterul absolut al acestei excepții, ea poate fi invocată de orice parte interesată, de procuror sau instanță din oficiu, în orice fază a litigiului.
Prin urmare, recurentul poate invoca această excepție pentru prima dată în fața instanței de recurs, iar aceasta are competența de aot ranșa în fond.
Cât privește analiza în fond a excepției Curtea are în vedere că prefectul a acționat în calitate de șef de tutelă administrativă iar calitatea sa de a acționa în contenciosul administrativ este recunoscută expres prin prevederile art. 123 alin. 5 din Constituția României corelate cu prevederile art. 1 alin. 8, art. 3 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ și în aplicarea prevederilor art. 19 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 340/2004, republicată.
Ca atare, prefectului i se recunoaște calitatea de subiect de sesizare a instanței de contencios administrativ cu acțiune directă împotriva actelor emise de autoritățile administrației publice locale, dacă le consideră nelegale.
Din această perspectivă și în baza acestor considerente Curtea reține că această apărare invocată pe cale de excepție de către recurent este vădit nefondată.
5. Cât privește soluția privitoare la obligarea primarului la recuperarea sumelor acordate în baza actului considerat nelegal, Curtea are în vedere că prefectul a urmărit obținerea unui titlu executoriu constrângător pentru autoritatea administrației publice locale al cărui act este considerat nelegal pentru restabilirea situației anterioare.
Acest demers este perfect compatibil cu soluțiile pe care instanța de contencios administrativ le poate dispune în astfel de cauze.
Trebuie notat că instanța de contencios administrativ are abilitatea de a anula actul administrativ supus controlul pe calea contenciosului administrativ (art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004) dar are posibilitatea în egală măsură să dispună și asupra restabilirii situației anterioare emiterii actului administrativ pronunțându-se asupra validității actelor juridice încheiat în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acesta (art. 18 alin. 2 corelat cu art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004) pronunțându-se la cerere și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate.
Este evident că actul nelegal din litigiu a produs un prejudiciu la bugetul local al administrației așa încât solicitarea prefectului ca jurisdicția să dispună recuperarea acestor daune, urmare a efectului anulării actului administrativ nelegal, este perfect justificat și compatibilă cu dreptul.
De asemenea, Curtea notează că primarul în calitatea recunoscută de lege de ordonator principal de credite (art. 63 alin. 4 lit.a) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată) are obligația ca, în conformitate cu prevederile art. 84-85 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 269-275 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, să recupereze drepturile salariale care au fost acordate nelegal.
Din această perspectivă, obligarea instanței ca primarul să recupereze sumele de bani încasate în aplicarea actului administrativ nelegal este legală și corectă.
Față de cele ce preced, ținând seama de argumentele de fapt și de drept reținute de C în precedentul prezentelor considerente, se constată că sentința instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul declarat de pârât cu consecința menținerii în întregime a hotărârii instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul comunei, împotriva sentinței civile nr. 912 din 24 octombrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact./
2 ex./15.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
