Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1011/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1011/2009
Ședința publică din data de 16 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1840 din 10.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE D și DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru intimata C, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta intimatei Caî nvederat instanței că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei intimatei C pe recursul promovat în cauză.
Reprezentanta intimatei Cas olicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond, întrucât contractul sub semnătură privată s-a încheiat în anul 1997, validarea contractului a avut loc în anul 2007, recurentul pretinzând să nu se modifice legislația fiscală pe parcursul a 10 ani.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 1.840 din data de 10 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluja fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtelor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE D și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, având ca obiect contencios administrativ fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță pe baza actelor și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 62/24.04.2008, emisă de C s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant pentru suma de 3.460 lei, apreciindu-se că referatul nr. 5.298/10.03.2008 care a stat la baza emiterii deciziei de impunere este legal și reflectă modul corect în care organul fiscal a procedat la calculul venitului impozabil în sumă de 173.041 lei și a impozitului pe venit in sumă de 3460 lei, datorat bugetului de stat.
Prin sentința civilă nr. 580/2007 a Judecătoriei D e j, rămasă definitivă la data de 19.11.2007, s-a realizat un transfer al dreptului la proprietate asupra imobilului înscris in CF nr. 918 Ocna D sub nr. top. 468 în suprafață de 1.739 mp, dispunându-se înscrierea dreptului de proprietate asupra acestui imobil în favoarea reclamantului și a pârâtului de rd. 2 ca bun propriu, cu titlu de cumpărare.
Urmare a hotărârii judecătorești pronunțate, pârâta de rd. 1 procedat la stabilirea impozitului pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2007, în sumă de 3.460 lei, datorat de reclamant prin aplicarea corectă a prevederilor art. 771alin. 1 din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, și a pct. 1512și 1515din Normele metodologice de aplicare ale acestuia, aprobate prin nr.HG 44/2004.
Apărarea formulată de reclamant în sensul că transferul dreptului de proprietate asupra imobilului s-a realizat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, respectiv 06.11.1997, a fost apreciată ca neîntemeiată, deoarece acest transfer a avut loc la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești cu nr. de mai sus, respectiv 19.11.2007.
În acest context prevederile Codului fiscal referitor la impozitarea transferului dreptului de proprietate sunt incidente cauzei și nu retroactivează cum în mod neîntemeiat susține reclamantul.
Având în vedere că apărarea formulată de reclamant nu are suport juridic, iar impozitul a fost calculat în conformitate cu prevederile art. 771alin. 1, 4, 6.fiscal, în forma în care era în vigoare la data transferului dreptului de proprietate, tribunalul a dispus respingerea acțiunii ca nefondată și a menținut ambele decizii ca temeinice și legale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs,în termenul legal, reclamantul, solicitând admiterea lui, casare hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulate.
Dezvoltându-și motivele de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. recurentul a pretins, în esență, că hotărârea primei instanțe este greșită, fiind dată cu încălcarea principilor fiscalității (art. 3 lit. b și d din Codul fiscal și art. 23 din pr.fiscală) care împiedică interpretările arbitrare în privința sarcinilor fiscal,e stabilitatea prevederilor fiscale, neretroactivitatea acestora și nașterea obligațiilor fiscale.
Astfel, imobilul în cauză a fost înstrăinat în anul 1997 printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat la un cabinet avocațial, realizându-se transferul dreptului de proprietate la acea dată, când nu era stipulată în Codul fiscal obligativitatea vânzătorului de a declara venitul obținut, iar forma autentică a contractului de era cerută "ad validitatem".
Față de aceste situații, decizia de impunere este nelegală și se impune anularea ei.
Intimata nu a formulat întâmpinare scrisă, solicitând însă respingerea recursului prin concluziile orale.
Recursul declarat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs, a dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. precum și a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 771alin. 1 și 6 din Codul fiscal:
"(1) La transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia între acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel
(6). . În cazul în care transferului dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia pentru situațiile prev. la alin. (1) și (3) se va realiza prin hotărâre judecătorească, impozitul prev. la alin. (1) și (3) se va calcula și se va încasa de către organul fiscal competent. Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești definitive și irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii"
În același sens sunt și prev. art. 1512lit. e) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin nr.HG 44/2004 și modificată prin nr.HG 1.861/2006, așa cum era în vigoare la data de 30.03.2007.
"e) prin transferul dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia se înțelege înstrăinarea prin acte juridice între vii, a dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia, indiferent de tipul sau natura actului prin care se realizează acest transfer: vânzare-cumpărare, donație, rentă viageră, întreținere, schimb, inclusiv în cazul când transferul se realizează printr-o hotărâre judecătorească."
Așadar, în cazul de față, transferul dreptului de proprietate nu s-a făcut în anul 1997 când s-a achitat prețul tranzacției, deoarece atunci așa zisul contract de vânzare-cumpărare a avut natura unui antecontract de vânzare-cumpărare, reprezentând o promisiune de vânzare, confirmat cu efecte depline abia prin sentința civilă nr. 580 din 30.05.2007 pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr-, devenită definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac întrucât în privința bunurilor imobile, dreptul de proprietate se transmite prin act autentic, drepturile reale fiind opozabile față de terți doar prin înscrierea lor în cartea funciară, conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 7/1996.
Interpretarea textelor legale mai sus expuse nu s-a făcut în contradicție cu principiile prevăzute în Codul fiscal și cel de procedură fiscală, așa cum susține recurentul, nici de organul fiscal și nici de instanța de judecată, constatările și măsurile fiind legale și în privința stabilirii datei transferului dreptului de proprietate prin hotărârea judecătorească avută în vedere sub acest aspect, hotărâre care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru întabularea în
Așa fiind, cum hotărârea primei instanțe este legală și temeinică în totalitate, iar motivele de recurs invocate nu au fost găsite întemeiate, ținând cont și de dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, prezentul recurs va fi respins cu consecința menținerii în întregime a sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în domiciliat în D,-, jud. C împotriva sentinței civile nr. 1.840 din 10 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red.Gh.
Dact./2 ex./02.04.2009
Jud.fond:.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
