Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 1009/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1009/2009
Ședința publică din data de 16 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 3707 din 29.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimatul PROCURORUL GENERAL AL ROMÂNIEI, având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea nr. 544/2001).
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat consilier juridic pentru intimat, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, la data de 09 ianuarie 2009 s-a depus la dosar un înscris din partea intimatului prin care a solicitat comunicarea motivelor de recurs.
De asemenea, din partea recurentului G, în data de 20 februarie 2009 s-au înregistrat la dosar înscrisuri, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă ( 18 -20).
Reprezentanta intimatului a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a părții pe care o reprezintă, întrucât a fost chemat în instanță, în nume propriu Procurorul General al României și nu instituția pe care o reprezintă, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin procurorul general, potrivit art. 22 din Legea nr. 554/2004, care prevede că, instanța poate obliga instituția și nu conducătorul instituției, coroborat cu art. 71 din Legea nr. 304/2004, care arată care sunt atribuțiile Procurorului General al României. De asemenea a susținut că, nu a avut mandat la fond că, excepția pe care a invocat este una de ordine publică și este clar că, partea pe care o reprezintă nu are calitate procesuală pasiv în cauză, solicitând acordarea cuvântului pe fond și pe excepția invocată.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei intimatului asupra excepției invocate și asupra fondului cauzei.
Reprezentanta intimatei a solicitat admiterea excepției așa cum a fost invocată, casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare fiind evident faptul că, intimatul pârât nu are calitate procesuală pasivă.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 3707 din 29 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei - Procurorul General al României.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că refuzul de a pune la dispoziția reclamantului documentele aflate în dosarul 31/P/1995 nu se încadrează în categoria informațiilor de interes public, că cererea cu un astfel de obiect se încadrează în categoria petițiilor reglementate de OG 27/2002 modificată privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.
Dosarul 31/P/1995, unde reclamantul a fost cercetat, a fost generat la nivelul Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Reclamantul nu a făcut dovada că s-a adresat acestei instituții și nici că i-a fost refuzată solicitarea făcută.
Dosarul penal menționat mai sus și nici eliberarea de acte din acest dosar nu privește activitatea și nici nu rezultă din activitatea pârâtului, pentru a putea fi încadrată în categoria informațiilor de interes public.
În altă ordine de idei, numai refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții publice pentru aplicarea prevederilor Legii 544/2001 este susceptibil de a fi atacat potrivit art. 21 din legea respectivă, iar pârâtul nu are această calitate.
sau apărarea identității unor cadre militare, despre care reclamantul pretinde că au făcut poliție politică în dosarul 31/P/1995, menționate la întrebarea nr. 2, nu se încadrează în categoria informațiilor de interes public deoarece vizează responsabilitatea personală a celui care este acuzat de astfel de fapte, responsabilitate care se stabilește în alte condiții decât cele reglementate de legea 544/2001 modificată.
Interpretarea art. 22 (1) din legea 544/2001 este că, în materia acestei legi plângerea prealabilă prevăzută de arat. 7 din Legea 554/2004 nu este obligatorie.
Având în vedere că nu există motive pentru admiterea plângerii principale, obligarea pârâtului la daune morale este și ea neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat în scris.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată, în esență, că a solicitat conform Legii nr. 544/2001, ale Constituției României, ale Convenției pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale Omului date și informații de interes public-personal, care au avut și au un impact direct asupra vieții și activității recurentului și al membrilor familiei sale, ale altor cetățeni anchetați în dosarul de poliție de tip securisto-comunist cu nr. 31/P/1995.
La cele două întrebări punctuale puse pârâtei a refuzat să răspundă conform Legii nr. 544/2001, motiv pentru care reclamantul a acționat în contencios, în plus dovedind total dispreț față de solicitarea făcută, la procesul desfășurat la Tribunalul Maramureșa prezentat întâmpinare prin care nu se referă deloc la obiectul cauzei din dosarul nr-, deoarece a refuzat să-i răspundă la solicitările făcute.
De aceea, consideră că hotărârea civilă nr. 3707/28 octombrie 2998 de respingere a acțiunii, încalcă grav un drept fundamental al recurentului ca și cetățean român.
Mai menționează că același complet de judecată tot în data de 29 octombrie 2008 îndreptat tot pe baza Legii nr. 544/2001 împotriva șefului secției parchetelor militare prin care a solicitat și acestuia aceleași informații.
În ședința publică de azi, reprezentanta pârâtului a invocat, ca motiv de recurs de ordine publică, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului în soluționarea acțiunii de fond.
Examinând recursul declarat de reclamantul G prin prisma motivelor de recurs și a motivului de recurs de ordine publică invocat, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al reclamantului G vizează sancționarea refuzului, apreciat ca fiind nefondat al Procurorului General al României, la cererea acestuia de a-i comunica date și informații de interes public-personal care există "în dosarul de poliție de tip securisto-comunist cu nr. 31/P/1995"; reclamantul a apreciat că persoana vinovată pentru necomunicarea răspunsului la cererea formulată este Procurorul General al României.
Este cunoscut faptul că potrivit normelor juridice instituite prin Codul d e procedură civilă, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv, reclamantul fiind obligat să justifice atât calitatea procesuală activă cât și pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În speță se poate observa că instanța de fond a pronunțat sentința recurată în contradictoriu cu pârâtul Procurorul General al României fără a fi preocupată, în exercitarea prerogativelor instituite prin art.129 alin.5 pr.civ. să lămurească în concret care este cadrul procesual posibil în litigiu.
Este cunoscut faptul că potrivit art.62 din Legea nr.304/2004, Ministerul Public își exercită atribuțiile în temeiul legii și este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, iar conform art. 71 din același act normativ, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție reprezintă Ministerul Public în relațiile cu celelalte autorități publice și cu orice persoane juridice sau fizice, din țară sau din străinătate.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior rezultă împrejurarea că Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție (și nu Procurorul General al României) este persoana care poate sta în justiție, în relațiile cu celelalte autorități publice și cu orice persoane juridice sau fizice, din țară sau din străinătate, în calitate de reprezentant al Ministerului Public.
Se poate conchide, așadar, că în demersul judiciar al reclamantului este posibil ca, doar Ministerul Public prin Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție să poată fi parte în litigiu, potrivit art.62 și 71 din Legea nr.304/2004, însă, aceste aspecte esențiale ale cauzei nu au fost lămurite de către instanță.
În aceste condiții se poate aprecia că instanța de fond a soluționat cauza fără a cerceta fondul acesteia motiv pentru care, constatând incidența art.312 alin.5 pr.civ. Curtea va admite recursul declarat prin prisma analizării motivului de recurs de ordine publică invocat, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a lămuri aspectele evidențiate cu privire la persoana pârâtului.
Nu trebuie ignorată cu prilejul soluționării cauzei nici jurispudența constantă a CEDO. Astfel, este cunoscut faptul că Curtea a statuat că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997).
De altfel, este cunoscut faptul că, Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994 și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 3707/29.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G - - - - - - -
Red./
3 ex./26.03.2009
Jud.fond.-
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
