Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1013/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1013/R-
Ședința publică din 31 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - A SRL, cu sediul în P, Frații, - județul A, împotriva sentinței civile nr. 234/CF din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă- complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar și consilier juridic pentru intimata-pârâtă, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat conform chitanței aflate la dosar, emisă de Trezoreria
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanta intimatei-pârâte depune la dosar întâmpinare, comunicând un exemplar și părții adverse.
Apărătorul recurentei-reclamante depune la dosar borderou cu acte, arătând că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Apărătorul recurentei-reclamante, având cuvântul, susține oral recursului așa cum a fost motivat, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii. Arată că instanța de fond a făcut aplicarea codului fiscal, însă aceasta nu trebuia aplicată.
Reprezentanta intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținută oral în ședință.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr.234/CF/24 aprilie 2008 a Tribunalului Argeș - Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de - A SRL, în contradictoriu cu DGFP
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că la 26.07.2007, sub nr- a fost înregistrată acțiunea formulată de - A SRL, prin care aceasta a solicitat anularea deciziei nr.56/11.07.2007, anularea deciziei de impunere nr.40/8.06.2006 și a raportului de inspecție fiscală nr.2816/8.06.2007 și exonerarea de plata sumei puse în sarcina sa, sub motiv că reclamantei i-a fost stabilită obligația de plată a TVA în sumă de 34.364 lei aferentă facturilor nr.- din 22.04.2003 și nr.- din 30.05.2003 emise de - SRL B, invocându-se faptul că aceste documente nu sunt originale și întemeindu-se pe disp.art.24 alin.1 lit.a coroborate cu art.61 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.345/2002, aprobate prin HG nr.598/2002; că facturile fiscale în original constituie doar o garanție a existenței operațiunii comerciale și că reclamanta nu poate fi obligată să prezinte aceste documente în original; că aceste facturi au existat în original dar au fost pierdute, însă au fost înregistrate în contabilitate, mărfurile au fost comercializate, iar stocul rămas se regăsește faptic, astfel că operațiunile comerciale au fost reale; că, pe cale de consecință, reclamanta are dreptul la deducerea TVA.
Tribunalul, a mai constatat că pârâta a solicitat respingerea acțiunii invocând faptul că reclamanta nu a prezentat facturile în original, care să-i dea dreptul la deducerea TVA.
Analizând acțiunea,tribunalula constatat că,în fapt,prin raportul de inspecție fiscală nr.2816 din 8 iunie 2007 a fost stabilită în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 34.364 lei TVA suplimentară, 30.462 lei majorări și 5.409 lei penalități, sub motiv că reclamanta nu a prezentat originalul facturilor nr.- din 22.04.2003 în valoare de 1.034.136.180 lei și nr.- din 30.05.2003 în valoare de 1.118.141.850 lei, emise de - B și că prin decizia nr.56/11.07.2007 a fost respinsă contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva raportului de inspecție fiscală.
În drept,tribunalula constatat că potrivit art.62 alin.1 din Normele de aplicare a Legii nr.345/2002, aprobate prin HG nr.598/2002, documentele legale în baza cărora persoanele impozabile pot deduce taxa pe valoarea adăugată sunt: exemplarul original al facturii fiscale, etc.
În concluzie,tribunalula reținut că reclamanta avea obligația să prezinte organului fiscal sau instanței de judecată cele două facturi în original sau reconstituite și că, în lipsa lor, pretenția reclamantei este nefondată.
De asemenea,tribunalula reținut că, în temeiul textelor legale de mai sus, nu poate fi primită concluzia expertului, potrivit căreia reclamanta ar avea dreptul la deducerea TVA deoarece tranzacțiile comerciale constatate prin copiile facturilor în discuție ar fi reale.
La 13 august 2008, - A SRL a depus recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Greșit instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.145 din Codul fiscal, respectiv a pct.51 din Normele metodologice de aplicarea acestuia, reguli potrivit cărora, în caz de sustragere sau distrugere a exemplarului original al documentului justificativ poate fi complinită cu documentul reconstituit.
Recurenta susține că această regulă nu era aplicabilă în cauză, deoarece Codul fiscal nu era în vigoare la data apariției litigiului, că la acea dată era în vigoare Legea nr.345/2002; și că, în consecință, textul aplicabil în cauză este art.24 alin.1 lit.a din Legea nr.345/2002, potrivit căruia, pentru executarea dreptului de deducere a TVA, cel interesat trebuie să justifice suma taxei cu facturile fiscale sau alte documente legale aprobate, emise pe numele său de către persoane impozabile înregistrate ca plătitori de TVA, text coroborat cu art.62 alin.1 din HG nr.598/2002, potrivit căruia documentele legale prevăzute la art.24 alin.1 lit.a din lege, în baza cărora persoanele impozabile pot deduce TVA-ul, sunt exemplarul original al facturii fiscale sau alte documente specifice aprobate prin HG nr.831/1997. În concluzie, recurenta susține că legea prevede obligația prezentării exemplarului original al facturii fiscale numai pentru produsele supuse accizelor și nu pentru alte produse și că, potrivit art.2 alin.2 din Normele metodologice de întocmire și utilizare a formularelor comune privind activitatea contabilă, aprobate prin nr.425/1998, facturile în litigiu au valoare de document justificativ care să stea la baza înregistrărilor în contabilitate, deoarece copiile acestor facturi furnizează toate informațiile prevăzute în normele legale în vigoare.
Recurenta mai susține că a încercat să reconstituie facturile însă aceasta nu a mai fost posibilă întrucât emitentul lor - SRL se afla în procedură de lichidare judiciară și că această societate nu a predat actele contabile lichidatorului judiciar.
Recursul nu este fondat.
Nu este fondată critica recurentei, încadrată corect de aceasta în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că nu poate fi primită critica recurentei, întrucât concluzia la care a ajuns aceasta, potrivit căreia pentru justificarea deducerii TVA legea prevede obligația prezentării exemplarului original al facturii fiscale numai pentru produsele supuse accizelor, este lipsită de temei legal.
Curtea constată că, dimpotrivă, potrivit dispozițiilor art.22 alin.5 lit.a din Legea nr.345/2002, la care face trimitere art.24 alin.1 lit.a din legea arătată, texte invocate de recurentă ca temei al concluziei arătate de ea și citată mai sus,taxa pe valoarea adăugată prevăzută la alin. (4) pe care persoana impozabilă are dreptul să o deducă este: taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de către o altă persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.În concluzie, proba deducerii legale a TVA-ului cu facturile fiscale în original se face pentru livrarea de mărfuri sau prestarea de servicii în temeiul textelor arătate mai sus și invocate de recurentă și nu doar pentru produsele supuse accizelor.
Așa fiind, se constată că, critica recurentei este nefondată și că aceasta nu are niciun fundament legal pentru a susține că proba deducerii legale a TVA poate fi dovedită cu alte mijloace decât cu facturile în original.
De asemenea, având în vedere această concluzie nu poate fi primit nici argumentul potrivit căruia ar fi document justificativ și copia facturii fiscale. Curtea constată că această regulă nu este aplicabilă în cazul special reglementat expres de lege, respectiv art.24 alin.1 lit.a coroborat cu art.22 alin.5 lit.a din Legea nr.345/2002.
În concluzie, criticile sunt nefondate.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta - A SRL, cu sediul în P, Frații, - județul A, împotriva sentinței civile nr. 234/CF din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
25.11.2008
Red.DV
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Dumitru
