Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1014/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 24.07.2008
DECIZIA CIVIL NR.1014
ȘEDINȚA PUBLIC DIN 09.10.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECTOR:- LIBER
JUDECTOR:- -
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A, împotriva sentinței civile nr.210/16.06.2008, pronunțat în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamanta - intimat "- TEHNIC " A, având ca obiect contestație act.
La apelul nominal fcut în ședinț public se prezint pentru reclamanta - intimat, avocat în substituirea avocatei, lips fiind pârâta - intimat.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care, se constat c s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 02.10.2008, întâmpinare din partea reclamantei - intimate.
Reprezentantul reclamantei - intimate depune la dosar împuternicire avocațial și not privind cheltuielile de judecat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constat încheiat cercetarea judectoreasc și acord cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei - intimate solicit respingerea recursului, cu cheltuieli de judecat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de faț, constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.210/16.06.2008, pronunțat în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulat de reclamanta "- TEHNIC " împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
A obligat pârâta s restituie reclamantei suma de 6.554 lei, actualizat cu dobânda legal pân la plata efectiv, reprezentând taxa special pentru autoturisme și autovehicule achitat cu chitanța seria - nr.- din 08.02.2008.
A respins cererea pentru anularea actelor administrativ fiscale nr.74612/ad/20.05.2008 și nr.47465/ad/16.04.2008.
A obligat pârâta s plteasc reclamantei suma de 843,30 lei cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, tribunalul a reținut urmtoarele:
Prin acțiunea înregistrat la data de 28.05.2008, reclamanta "- TEHNIC " Aac hemat în judecat pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și a cerut instanței anularea actelor administrativ fiscale nr.47465/ad din 16.04.2008 și nr.74612/ad din 20.05.2008 emise de pârât, prin care a fost respins cererea sa de restituire a taxei speciale pentru autoturisme și vehicule și obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în sum de 6.554 lei, cu plata dobânzii legale aferente acestei sume pân la data plții.
În motivarea acțiunii arat c actele administrative a cror anulare o cere sunt acte administrativ fiscale în sensul art.41 Cod procedur fiscal și nu adrese de informare cum susține pârâta.
Cu privire la taxa a crui restituire o cere, reclamanta arat c a achitat aceast tax la data de 08.02.2008, pentru a putea înmatricula autoturismul marca BMW, an fabricație 2005, importat, dar aceast tax este încasat ilegal, fiind înclcate dispozițiile art.90 din Tratatul, având un caracter discriminatoriu faț de autoturismele second hand importate de natur a afecta libera circulație a mrfurilor în interiorul pieței comune.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția lipsei calitți sale procesuale pasive, cu motivarea c reclamanta nu atac acte administrative emise de ctre aceasta ci o tax care este stabilit prin lege.
A invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii raportat la art.2 pct.1 lit. f) din Legea nr.554/2004, întrucât nu sunt atacate prin acțiune acte administrative, dar a motivat inadmisibilitatea acțiunii și prin invocarea art.126 (2) din Constituția României, potrivit cruia competența instanțelor judectorești și procedura de judecat sunt prevzute de lege și ca urmare în lipsa unei prevederi legale instanțele judectorești nu au competența s se pronunțe asupra compatibilitții unor prevederi legale ale dreptului intern cu tratatele internaționale.
Pârâta a formulat și cerere de suspendare a judecrii cauzei în temeiul art.244 (1) Cod procedur civil, pân la soluționarea procedurii de infringement declanșat de Comisia European împotriva României, respectiv procedura privind constatarea înclcrii în parte de ctre România, ca stat membru al, a normelor comunitare în vigoare, în speț ale art.90 din Tratatul, iar interpretarea dispozițiilor tratatului cade în competența exclusiv a Curții de Justiție Europene de la Luxemburg, în conformitate cu dispozițiile art.234 (1) lit. a) din Tratatul
Instanța a respins cererea de suspendare, întrucât suspendarea judecrii cauzei se poate dispune conform art.244 (1) pct.1 Cod procedur civil, numai dac existența sau neexistența unui drept de care ar depinde soluționarea cauzei, face obiectul unei alte judecți conform dreptului intern. Ori, pe de o parte, soluționarea cauzei nu depinde de finalizarea procedurii de infringement, iar pe de alt parte aceast procedur excede normelor de procedur civil intern.
Instanța a respins și excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice A, având în vedere c actele a cror anulare se cere sunt emise de pârât, iar în cererea ce privește restituirea taxei speciale se întemeiaz pe dispozițiile art.21 (4), 117 Cod procedur fiscal și Ordinului nr.1899/2004, dat în aplicarea art.117 Cod procedur fiscal.
Potrivit Cap.1 pct.2 din Anexa la Ordinul nr.1899/2004, restituirea sumelor se efectueaz la cererea contribuabilului în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrrii acesteia la organul fiscal, cruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit art.33 din nr.OG92/2003, care este pârâta conform alin.1 din acest articol.
A fost respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru c aceasta nu are ca obiect anularea unui act administrativ, întrucât obiectul acțiunii îl reprezint restituirea unor taxe achitate fr temei legal, întemeiat pe art.21 (4) și 117 Cod procedur fiscal.
Instanța a respins și excepția de inadmisibilitate a acțiunii întemeiat pe necompetența instanțelor de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar raportat la art.148 (2) din Constituția României și dispozitivul hotrârii Curții de Justiție a Comunitților Europene din 9 martie 1908, în cauza Administrazione delle finanze stato/ nr.106/77, prin care s-a statuat c judectorul național, însrcinat s aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme.
Din actele dosarului instanța a reținut c reclamanta a importat un autoturism BMW, an fabricație 2005 și pentru a putea înmatricula în temeiul art.2141- 2143Cod fiscal, a trebuit s achite taxa special pentru autoturisme și autovehicule în sum de 6.554 lei.
Instanța a apreciat c esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecții este acceptarea aplicrii în cauz a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României care statueaz c prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, c, între alte instituții, autoritatea judectoreasc garanteaz aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitții Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat c acesta prevede c "nici un stat membru nu aplic, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natur mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecinț, prevederile menționate din Tratat limiteaz libertatea statelor în materie fiscal de a restricționa libera circulație a mrfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscal între produsele importate și cele provenind de pe piața intern și care sunt de natur similar. Esențialul acestei taxe interzise este c perceperea ei este determinat de traversarea graniței de ctre autoturismul supus taxei, dintr-o țar comunitar, în România.
În privința reglementrii interne, este de remarcat c, taxa special pentru autoturisme și autovehicule a fost introdus în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar dup modificarea Legii nr. 343, prin nr.OUG110/2006, a fost restrâns la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc.
Potrivit reglementrii în vigoare la data importului autoturismului de ctre reclamant, taxa special pentru autoturisme se datoreaz cu ocazia primei înmatriculri în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorat bugetului statului, se calculeaz dup formula prevzut de art. 2141alin. 3 în funcție de capacitatea cilindric, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rmâne c taxa special nu este perceput pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind perceput numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, dup aducerea acestora în țar.
Diferența de aplicare a taxei demonstrat în modul artat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea European în scopul reînmatriculrii lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de provenienț, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judectorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, trebuie constatat supremația dreptului comunitar, în speț a art. 90 (1) din Tratat se conchide c prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a înclcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridic intern a României, instanța este datoare s constate c art. 2141-2143din Codul fiscal sunt reglementri contrare și c nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de faț. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementri impun concluzia c taxa special achitat pentru reînmatricularea autoturismelor de ctre reclamant, în cuantum de 6.554 lei, a fost încasat în contul bugetului statului, cu înclcarea art. 90 (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea European, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede c de la data aderrii, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplic în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Reclamanta a achitat taxa, conformându-se dispozițiilor art.2141și 2143Cod fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilit de Ministerul Finanțelor și care este afișat, în form electronic, în mod public. Astfel cum pârâta confirm prin rspunsul comunicat reclamantului, operațiunea tehnic de înmatriculare a autoturismelor second - hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibil fr plata taxei. Într-adevr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculeaz autoturisme, nici cel care încaseaz taxa și nici Ministerul Finanțelor care administreaz bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanț, care s o materializeze. În consecinț, însși obligația de plat a taxei, de natur legal și condiționarea înmatriculrii de dovada plții acesteia, echivaleaz cu existența unui act administrativ de obligare la plat care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a artat, o baz legal de reglementare și calcul și o calculație efectiv, afișat electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera c reclamanta nu poate contesta înclcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanț cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României care statueaz c orice persoan se poate adresa justiției pentru aprarea drepturilor, libertților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrdi exercitarea acestui drept.
Din aserțiunile anterioare rezult c art. 90 (1) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea intern de drept a României și astfel reclamantul, se poate adresa autoritților administrative precum și instanțelor judectorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de aceast reglementare comunitar de baz și care i-au fost înclcate prin aplicarea reglementrilor dreptului național cu caracter contrar de ctre autoritțile administrative cu ocazia reînmatriculrii în România a autoturismului importat.
Considerând demonstrat înclcarea art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art. 2141-2143Cod fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantei stabilind c taxa a fost ilegal încasat, obligând pe pârât s o restituie.
Cu privire la captul de cerere privind plata dobânzii legale pentru taxa achitat, pân la restituirea acesteia, având în vedere dispozițiile art.124 din nr.OG92/2003 republicat și modificat prin nr.OG47/2007, care prevede c pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobând din ziua urmtoare expirrii termenului prevzut de art.117 (2), dobânda datorat fiind la nivelul majorrii de întârziere, instanța a constatat c reclamanta este îndreptțit la plata dobânzilor conform prevederilor nr.OG92/2003, pârâta urmând s plteasc dobânzi reclamantei calculate conform art.120 din nr.OG92/2003.
În ceea ce privește captul de cerere privind anularea actului nr.47465/ad/16.04.2008 și nr.74612/ad/20.05.2008 emise de pârât, instanța a respins ca neîntemeiat acțiunea, întrucât acestea nu sunt acte administrativ fiscale în înțelesul art.41 din nr.OG92/2003 și nici acte administrative în înțelesul art.2 (1) lit. c) din Legea nr.554/2004, ci doar adrese de rspuns la cererea formulat de reclamant și așa cum a stabilit instanța, acțiunea nu are ca temei juridic art.2 (1) lit. h) din Legea nr.554/2004, ci restituire taxe achitate și nedatorate în temeiul art.121 și 117 Cod procedur fiscal.
Vzând c s-au cerut cheltuieli de judecat, în baza art.274 Cod procedur civil pârâta a fost obligat s plteasc reclamantei suma de 843,30 lei cheltuieli de judecat reprezentând taxa de timbru și onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, considerând-o ca netemeinic și nelegal.
În motivarea recursului se invoc în esenț urmtoarele:
Excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamantei, sub un dublu aspect.
Primul aspect se refer la împrejurarea în care instanța de fond a constatat c însși obligația de plat a taxei, de natur legal și condiționarea înmatriculrii de dovada plții acesteia, echivaleaz cu existența unui act administrativ de obligare la plat, care nu are suport material, ci doar o baz legal.
Or, în condițiile în care nu exist un "suport material", adic existența material a unui act administrativ, acțiunea reclamantei așa cum a fost formulat, apare ca fiind inadmisibil. Cele dou adrese emise de pârât nu întrunesc elementele unui act administrativ fiscal, cum de altfel a stabilit și prima instanț sau, astfel cum este definit la art.41 Cod procedur fiscal. Aceste adrese pot fi cel mult asimilate ca documente emise în regim de asistenț contribuabili, așa cum este prevzut în Ordonanța nr.767/2000 pentru aprobarea instrucțiunilor cuprinzând procedura de asistare a contribuabililor în domeniul fiscal. Natura juridic a acestor adrese este un rspuns de informare, dar fr s produc efecte juridice din partea organului fiscal și care nu îmbrac natura unui act administrativ.
Al doilea aspect al inadmisibilitții are în vedere natura litigiului.
Potrivit art.2 pct.1 lit. f) din Legea nr.554/2004, "contencios administrativ" reprezint activitatea de soluționare de ctre instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre prți este o autoritate public, ia conflictul s-a nscut fie din emiterea sau încheierea, dup caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
În sintez, dac nu exist act administrativ în speț, sau dac reclamantei i s-a rspuns printr-un simplu rspuns la petiție, în termenul legal, nu se poate vorbi de contencios administrativ.
A doua excepție de ordine public pe care o invoc este cea privind lipsa calitții procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice .
Raportul juridic de drept administrativ se leag în mod valabil între autoritatea public emitent a actului administrativ și persoana vtmat prin acel act. În speț, nu se contest nici un act administrativ, ci se contest legalitatea stabilirii unei taxe printr-un act normativ. Practic, taxa contestat a fost instituit de statul român, nu de pârât, în speț putând avea calitate procesual pasiv persoana care a fundamentat implementarea taxei speciale în legislația național, respectiv Statul Român. În materie fiscal, adic de taxe, impozite și alte contribuții la bugetul general consolidat, Statul Român este reprezentat în instanț de Agenția Național de Administrare Fiscal, potrivit nr.HG495/2007.
Instanța a reținut c "obligația de plat a taxei are o baz legal", așadar emitentul acelei "baze legale" nu este Administrația Finanțelor Publice A, pentru a putea sta în judecata în nume propriu.
În motivarea acțiunii, reclamantul a artat c exist incompatibilitate între reglementarea național și cea comunitar. Prin urmare, reclamantul a considerat c este discriminat prin legislația intern, motivat de faptul ca autoturismele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene sunt taxate diferit.
Așadar, instanța de fond a motivat hotrârea raportându-se la nelegalitatea stabilirii prin legea intern a taxei speciale, care ar înclca art. 90 din Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeana, fr s-si exercite rolul activ, în stabilirea calitții procesuale a persoanei chemate în judecat ca pârât.
Instanța nu a avut în vedere faptul c Administrația Finanțelor Publice A nu a elaborat actul normativ prin care s-a stabilit taxa special, pentru a putea fi parte în proces.
Se mai susține și c prima instanț a înclcat limitele generale de competenț ale unei instanțe de judecat, depșind și atribuțiile puterii judectorești (art.304 pct.4 din Codul d e procedur civil).
Potrivit art.126 alin.2 din Constituția României, "Competența instanțelor judectorești și procedura de judecat sunt prevzute numai prin lege." Astfel, nicio lege în vigoare nu permite unei instanțe judectorești de drept comun s se pronunțe asupra compatibilitții unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale.
Aceast atribuție revine exclusiv Parlamentului și, eventual, Curții Constituționale, singurele instituții în msur s aprecieze dac legislația referitoare la taxa de prim înmatriculare contravine Constituției sau reglementrilor Uniunii Europene și s adopte hotrâri în consecinț.
În acest fel, referitor la inițiativa legislativ a autoritților competente, dispozițiile art.21 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnic legislativ pentru elaborarea actelor normative, reglementeaz modul de propunere concordante cu cele ale actelor internaționale la care România este parte sau nu asigur compatibilitatea cu dreptul comunitar.
De altfel partea final a art.148 alin.2 din Constituție prevede expres c prioritatea reglementrilor comunitare asupra dreptului intern se realizeaz "cu respectarea prevederilor actului de aderare", tratat care instituie obligația statului român - deci a organului competent, Parlamentul - de armonizare a legislației interne cu cea european.
În ce privește fondul cauzei, hotrârea instanței este considerat netemeinic și nelegal, astfel:
Regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit în fapt regimul accizelor prevzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pân la data de 31 decembrie 2006.
În condițiile desființrii frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabil, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odat cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut în vedere și eliminarea reglementrilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit crora pân la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a cror vechime depșeau 8 ani și care aveau o norm de poluare inferioar normei Euro 3.
Se mai susține c în raport de prevederile constituționale ale art.148 și art.I-33 din Legea nr.157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre statele membre ale și Republica Bulgaria și România, privind aderarea Bulgaria și României la. semnat de România la 25 aprilie 2005, rezult faptul c legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, îns autoritțile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
În concluzie instanța de fond a aplicat greșit legea. (art.304 pct.9 Cod procedur civil).
Cu privire la prevederile art.90 (1) din Tratatul Comunitților Europene, recurenta precizeaz:
Consider faptul c dispozițiile art.90 din Tratatul Comunitții Europene nu sunt incidente în cauz, întrucât taxa de prim înmatriculare urmeaz a fi pltit de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculri în România.
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioad de 8 ani, se va plti aceeași tax de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.
Prin urmare, dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunitților Europene are în vedere introducerea unor limitri ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Totodat, trebuie reținut și faptul c dispozițiile art.90 paragraful I din Tratatul Comunitții Europene nu sunt incidente întrucât, pe de o parte nu suntem în prezența unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de alt parte nu ne aflm în prezența unui regim fiscal discriminator, întrucât obligația plții taxei de prim înmatriculare exist pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de țara de provenienț a acestora, nefiind deci în prezența unei îngrdiri a liberei circulații a mrfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunitții Europene.
Tot pe fondul cauzei, solicit s se constate c la momentul promovrii prezentului recurs, este în vigoare nr.OUG50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare, ordonanța fiind publicat chiar anterior pronunțrii hotrârii atacate.
Astfel, în condițiile legislative prezente, consider c acțiunea reclamantei este parțial fr obiect, întrucât începând cu data de 01.07.2007 a intrat în vigoare nr.OUG50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare stabilite prin hotrâre de guvern.
Reclamanta ar obține restituirea unei prți din taxa pltit pentru prima înmatriculare a autoturismului la care face referire doar prin depunerea unei cererii însoțit de actele dispuse de prevederile normative, iar organul fiscal va proceda la restituire în termenul indicat de dispozițiile Codului d e procedur fiscal, fr a fi nevoie de intervenția instanței de judecat, aceasta bineînțeles, dac exist diferențe de restituit între vechea tax reglementat de Codul fiscal și cea de poluare introdus de nr.OUG50/2008.
Cu privire la partea de tax a crei restituire nu se face la cerere potrivit nr.OUG50/2008, solicit respingerea acțiunii ca neîntemeiat.
Rezult fr dubiu faptul c, așa cum este reglementat de nr.OUG50/2008, taxa de poluare este temeinic și legal, în conformitate cu normele de drept comunitar, aceast tax nefiind contestat de Comisia European sau alt organism comunitar.
Îndeplinind aceste condiții, este evident c diferența de tax achitat de reclamant este temeinic, legal și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituit nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalitții și legalitții ei.
Reclamanta - intimat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea în întregime a sentinței primei instanțe.
Recursul este neîntemeiat.
Cu privire la excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii pe considerentul c actul emis de pârât nu are caracterul de act administrativ și c pârâta Administrația Finanțelor Publice A nu are legitimare procesual activ în acest litigiu, Curtea reține urmtoarele:
Conform chitanței seria - nr.- din 08.02.2008, Trezoreria Municipiului A, entitate care funcționeaz în cadrul pârâtei Administrația Finanțelor Publice A, a încasat de la reclamant suma de 6554 lei, reprezentând taxa special pentru autoturisme și autovehicule, iar ulterior, la data de 06.03.2008 a înregistrat la pârât o cerere de restituire a acestei sume, pârâta rspunzând negativ la aceast solicitare, printr-o adres din 16.04.2008.
Curtea observ c aceast adres materializeaz manifestarea de voinț a autoritții fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale pltit de reclamant invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urm asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Pe de alt parte, actul întrunește și trsturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41 Cod procedur fiscal. Actul a fost emis de ctre organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscal.
Cât privește excepția lipsei calitții procesuale pasive invocat de pârât, Curtea are în vedere c Administrația Finanțelor Publice Aaî ncasat taxa special prin entitatea sa, Trezoreria Municipiului A, care este Trezoreria Statului și în consecinț beneficiarul acestei taxe este Statul Român, care conform Legii nr.495/2007 este reprezentat de Agenția Național de Administrare Fiscal B și unitțile teritoriale subordonate, în speț Administrația Finanțelor Publice A, ceea ce justific calitatea procesual pasiv a acesteia.
Pe fond, Curtea reține c sentința tribunalului este temeinic și legal.
Recurenta susține c acțiunea reclamantului este în mod vdit netemeinic și nelegal și deci trebuia respins ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de faț tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritar și direct a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciar intern și cea a c art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creeaz drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judectorul național, ca prim judector comunitar, are competența atunci când d efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat s aplice procedurile naționale de așa manier ca drepturile prevzute de Tratat s fie deplin și efectiv protejate.
C o tax intern impus autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexat și unde Curtea de Justiție a artat c o tax de înmatriculare este interzis atâta timp cât este perceput asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dat în circulație pe teritoriul unui stat membru și c valoarea taxei, determinat exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindric) și la clasificarea din punct de vedere al polurii este calculat fr a se lua în seam deprecierea autoturismului de o asemenea manier încât, atunci când se aplic autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea rezidual a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform crora legislația comunitar cu caracter obligatoriu prevaleaz legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garanteaz îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de alt parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabil numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunoar autoritțile fiscale. Din aceast perspectiv, invocarea de ctre organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul creia s-a perceput taxa special dovedit contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitar asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipotez revine jurisdicțiilor s elimine aceast disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea direct a Tratatului în așa fel încât acestei norme s i se recunoasc și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanț de fond nu a fcut altceva decât s aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manier s i se recunoasc particularului dreptul su de a nu fi impus o tax special discriminatorie la înmatricularea pentru prima dat în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În aceast manier instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasat de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciar pertinent (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Pe cale de consecinț, Curtea constat c instanța de fond a fcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vdește a fi nefondat așa încât conform art. 20 alin. 3 din Legea nr.554/2004 urmeaz a fi respins ca atare.
Faț de considerentele mai sus reținute, Curtea urmeaz ca în baza dispozițiilor art.312 al.1 Cod procedur civil s resping recursul de faț ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul pârâtei A declarat împotriva sentinței civile nr.210/2008, pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Oblig recurenta la plata sumei de 800 lei, intimatei - Tehnic Consult, cheltuieli de judecat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public din 9.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- LIBER - - - -
GREFIER,
- -
RED:/30.10.08
TEHNORED:/31.10.08
2.ex./SM/
Prim instanț: Tribunalul Arad
Judector -
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Anca Buta
