Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1021/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 21.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1021
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.10.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, împotriva sentinței civile nr.688/06.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu reclamanta - intimată "" O, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta - recurentă consilier juridic, pentru reclamanta - intimată se prezintă avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 30.07.2008, din partea pârâtei - recurente o cerere de reexaminare cu privire la plata taxei de timbru.
Instanța constată că pârâta - recurentă este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, astfel încât aceasta nu trebuie să timbreze recursul.
Reprezentanții părților depun la dosar delegație de reprezentare, respectiv împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei - recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei - intimate pune concluzii de respingere a recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.688/06.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta," împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - S și a anulat decizia nr.10/11.02.2008, precum și dispoziția de impunere nr.649/17.12.2007, emise de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamanta," în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a formulat contestație împotriva deciziei nr.10/11.02.2008 și, pe cale de consecință, a solicitat și anularea deciziei de impunere nr.649/17.12.2007.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, urmare inspecției fiscale efectuată de pârâtă, prin raportul nr.345/12.12.2007 organele de control au stabilit că suma de 54.062 lei, reprezentând aferentă facturilor (invoice) nr.001/05.07.2007 și nr.002/20.08.2007, a fost dedusă nejustificat întrucât nu a putut fi identificat beneficiarul serviciilor prestate.
Reclamanta a precizat că facturile sus - menționate cuprind toate elementele de identificare prevăzute de dispozițiile art. 155 al.5 Cod fiscal, dar că, apariția unui cod de înregistrare în scopuri de TVA al unui operator din Italia pe factură, pe lângă cel al beneficiarului serviciului prestat, respectiv al contestatoarei, se datorează unei erori materiale apărută la întocmirea facturii, eroare care nu este de natură să creeze dubii cu privire la identitatea beneficiarului serviciului, respectiv, cu privire la identitatea contestatoarei, pentru care s-au înscris denumirea, forma juridică, sediul societății, numărul de înregistrare din registrul comerțului și
A susținut că aprecierea organelor de control că în cauză sunt aplicabile dispozițiile pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, este eronată, întrucât textul invocat face referire la deductibilitatea cheltuielile cu serviciile de management și consultanță la calculul impozitului pe profit (art. 21 alin.4 lit. m) Cod fiscal) și nicidecum la deducerea TVA, conform art. 145 alin.2 Cod fiscal; ca atare, organul de control au respins societății, netemeinic, dreptul de deducere al TVA aferent facturilor sus - menționate, indicând dispoziții legale care nu au nici o incidență în speță.
Cu privire la invocarea de către pârâtă a deciziei emise de Înalta Curte de Casație și Justiție conform căreia,TVA nu poate fi dedusă în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale", arată că această decizie se bazează pe prevederile art. 145 alin.8 lit. a) și b), care au fost abrogate începând cu data de 1 ianuarie 2007 prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea Codului fiscal.
În probațiune a depus înscrisuri.
În drept își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 21, art. 145, art. 146 și art. 155 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, art. 187 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, nr.HG 831/1997, Legea nr. 343/2006 privind modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 8 și urm. Din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
În susținerea întâmpinării a arătat că, organele de inspecție fiscală nu au putut stabili cu exactitate cine este beneficiarul serviciilor facturate de. De asemenea, au mai constatat că pe cele două facturi, mai sus menționate, este înscris contractul de consultanță nr.1/20.06.2007, societatea nereprezentând organelor de inspecție fiscală respectivul contract.
," a prezentat alte două contracte de consultanță, respectiv nr.1/20.04.2007 și nr.2/01.07.2007, contracte la care nu se face referire în facturile nr.001/05.07.2007 și nr.002/20.08.2007. Urmare celor de mai sus, organele de inspecție fiscală nu au admis la deducere taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor nr.001/05.07.2007 și nr.002/20.08.2007, conform art. 145 alin.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit reglementărilor legale de mai sus, pârâta afirmă că," poate să își exercite dreptul de deducere al taxei pe valoarea adăugată, dacă serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile, dacă prestările de servicii i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă cu factura fiscală, care cuprinde informațiile prevăzute de lege. De asemenea, sunt incidente prevederile art. 6 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Astfel, în contextul de mai sus, organele de inspecție fiscală nu au putut stabili realitatea și utilitatea serviciilor înscrise în facturile nr.001/05.07.2007 și nr.002/20.08.2007 emise de către, dacă aceste servicii au fost achiziționate pentru nevoile firmei, destinate realizării de operațiuni impozabile.
Din analiza probelor administrate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere nr.649/14.12.2007, emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr.345/12.12.2007 pârâta a respins de la rambursare suma de 54.062 lei, reprezentând pe valoarea adăugată.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație, soluționată de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S prin emiterea deciziei nr.10/11.02.2008 prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestația reclamantei.
În motivarea acestei soluții, pârâta a reținut că, pentru a se justifica dreptul la deducere a TVA aferentă operațiunilor de prestări servicii înregistrate, reclamanta, pe lângă faptul că nu a putut prezenta contractul înscris în facturile externe/invoice nr.001/15.07.2007 și nr.002/20.08.2007, nu a prezentat nici alte documente privind prestarea efectivă a acestor servicii de consultanță în folosul operațiunilor taxabile, în scop economic, respectiv situații de lucrări, procese verbale de recepții, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, studii de piață sau orice alte materiale corespunzătoare.
Astfel, menționează pârâta în decizie, organele de inspecție fiscală nu au putut stabili realitatea și utilitatea serviciilor înscrise în facturile externe emise de către, dacă aceste servicii au fost achiziționate pentru nevoile firmei, destinate realizării de operațiuni impozabile, conform dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Legea nr.571/2003.
Din administrarea probelor administrate în cauză, respectiv facturile externe/invoice nr.001/05.07.2007, nr.002/20.08.2007, contractul nr.1/20.04.2007 și anexele contractului privind detalierea serviciilor prestate pentru perioada iunie - august 2007 (fila 35-45 dosar), tribunalul a reținut următoarele:
Contractul care a stat la baza emiterii facturilor externe este contractul nr.1/20.04.2007 (fila 37-39 dosar). În facturile externe (fila 35-36 dosar) este menționată efectuarea serviciilor de consultanță, de către furnizor pentru reclamantă, pentru perioada aprilie - august 2007. Deși în aceste facturi apare menționat contractul nr.1/20.06.2007, în loc de contractul nr.1/20.04.2007, tribunalul a apreciat că menționarea greșită a lunii iunie (06) în loc de aprilie (04) este o simplă eroare materială de redactare, având în vedere că în facturi s-a precizat perioada efectuării serviciilor prestate, respectiv începând cu luna aprilie 2007. Astfel că aprecierea pârâtei că reclamanta nu a putut prezenta contractul în baza căruia au fost emise facturile este excesivă (în raport de faptul că s-a prezentat contractul nr.1/20.04.2007 și nu contractul nr.1/20.06.2007, la care fac referire facturile) și neîntemeiată.
Cu privire la motivarea pârâtei din decizia nr.10/11.02.2008, că reclamanta nu a făcut dovada efectuării serviciilor prestate, instanța a constatat că reclamanta, prin înscrisurile depuse la fila 41-45 dosar a prezentat documentele justificative privind efectuarea serviciilor prestate în baza facturilor.
Tribunalul a reținut că susținerea pârâtei cu privire la faptul că nu a putut stabili cu exactitate cine este beneficiarul serviciilor efectuate, întrucât pe facturi este prevăzut codul TVA al unui operator intercomunitar din Italia, este neîntemeiată, rezultată dintr-o interpretare formalistă și excesivă a mențiunilor din facturile analizate, din care se deduce cu certitudine (fila 35-36 dosar) că beneficiarul serviciilor facturate este, FARM" (fosta denumire a societății reclamante), fiind menționate în facturile respective toate elementele de identificare ale acesteia: denumirea, sediul, numărul de înregistrare în Registrul comerțului, banca, telefon/fax; menționarea pe facturi a codului IT- prezintă o simplă eroare de redactare, care nu poate fi interpretată în sensul arătat de pârâtă, că astfel nu se poate stabili cu exactitate cine este beneficiarul serviciilor facturate.
Față de considerentele de mai sus, tribunalul a apreciat că, în baza dispozițiilor art. 145 alin.2, art. 146 alin.1 lit. a) și art. 155 alin.5 din Codul fiscal, reclamantul are dreptul de deducere al TVA pentru suma de 54.062 lei evidențiată în facturile nr.001/05.07.2007 și nr.002/20.08.2007.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 18 Legea contenciosului administrativ, tribunalul a admis contestația formulată de către reclamanta," în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și a anulat, ca netemeinice și nelegale, decizia nr.10/11.02.2008 precum și dispoziția de impunere nr.649/17.12.2007 emise de pârâtă, fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
Soluția suscitată a instanței de fond a fost atacată cu recurs de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, care solicită modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că prin decizia de impunere nr.649/14.12.2007, organele de inspecție fiscală din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S au respins la rambursare taxa pe valoarea adăugată în sumă de 54.062 lei, iar verificarea s-a efectuat în baza adresei nr.2979/29.10.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice O, înregistrată la Activitatea de Inspecție Fiscală sub nr.3495/30.10.2007, prin care se înaintează decontul de TVA al lunii septembrie 2007 cu opțiunea de rambursare a soldului sumei negative de TVA, suma solicitată la rambursare fiind de 91.120 lei.
În urma controlului s-a constatat că societatea reclamantă a dedus taxa pe valoare adăugată, în sumă de 54.062 lei, aferentă facturilor nr.001/05.07.2007 și nr.002/20.08.2007, emise de, reprezentând servicii de consultanță. Organele de inspecție fiscală nu au putut stabili cu exactitate cine este beneficiarul serviciilor facturate de. De asemenea, au mai constatat că pe cele două facturi, mai sus menționate, este înscris contractul de consultanță nr.1/20.06.2007, societatea neprezentând organelor de inspecție fiscală respectivul contract.
Reclamanta - intimată a prezentat alte două contracte de consultanță, respectiv nr.1/20.04.2007 și nr.2/01.07.2007, contracte la care nu se face referire în facturile nr.001/05.07.2007 și nr.002/20.08.2007.
Astfel, se reține că "" poate să își exercite dreptul de deducere al taxei pe valoarea adăugată, dacă serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile, dacă prestările de servicii i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă cu factura fiscală, care cuprinde informațiile prevăzute de lege.
Prin urmare, persoanele impozabile pot beneficia de dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugată aferentă prestărilor de servicii, dacă fac dovada realității și necesității acestora pentru nevoile firmei și dacă facturile fiscale sunt corect întocmite.
Astfel, organele de inspecție fiscală nu au putut stabili realitatea și utilitatea serviciilor înscrise în facturile nr.001/05.07.2007 și nr.002/20.08.2007 emise de către, dacă aceste servicii au fost achiziționate pentru nevoile firmei, destinate realizării de operațiuni impozabile.
Organele de inspecție fiscală au stabilit în mod corect că societatea nu are drept de deducere pentru taxa pe valoarea adăugată în sumă de 54.062 lei aferentă facturilor nr.001/05.07.2007 și nr.002/20.08.2007 emise de către în baza contractului nr.1/20.06.2007.
Prin întâmpinare, reclamanta - intimată a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, reiterând motivele pe care și-a bazat acțiunea.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
Raportat la înscrisurile depuse în dosarul de fond, față de care reclamantei i-a fost admisă acțiunea: facturile externe/invoice nr.001/05.07.2007, nr.002/20.08.2007, contractul nr.1/20.04.2007 și anexele contractului privind detalierea serviciilor prestate pentru perioada iunie - august 2007 (fila 35-45 dosar), a contractului care a stat la baza emiterii facturilor externe cu nr.1/20.04.2007 (fila 37-39 dosar), respectiv facturile externe (fila 35-36 dosar) în care se menționează efectuarea serviciilor de consultanță, de către furnizor pentru reclamantă, pentru perioada aprilie - august 2007, Curtea reține că, deși în aceste facturi apare menționat contractul nr.1/20.06.2007, în loc de contractul nr.1/20.04.2007, s-a apreciat că menționarea greșită a lunii iunie (06) în loc de aprilie (04) este o simplă eroare materială de redactare, având în vedere că în facturi s-a precizat perioada efectuării serviciilor prestate, respectiv începând cu luna aprilie 2007 existând coroborarea între aceste două mijloace de probă. De aceea, aprecierea pârâtei că reclamanta nu a putut prezenta contractul în baza căruia au fost emise facturile este nesusținută.
În mod corect a reținut prima instanță și faptul că în ceea ce privește motivarea pârâtei din decizia nr.10/11.02.2008, că reclamanta nu a făcut dovada efectuării serviciilor prestate, instanța a constatat că reclamanta, prin înscrisurile depuse la fila 41-45 dosar a prezentat documentele justificative privind efectuarea serviciilor prestate în baza facturilor.
Totodată, nu s-a putut reține nici susținerea pârâtei cu privire la faptul că nu a putut stabili cu exactitate cine este beneficiarul serviciilor efectuate, întrucât pe facturi este prevăzut codul TVA al unui operator intercomunitar din Italia, este neîntemeiată, rezultată dintr-o interpretare formalistă și excesivă a mențiunilor din facturile analizate, din care se deduce cu certitudine (fila 35-36 dosar) că beneficiarul serviciilor facturate este, FARM" (fosta denumire a societății reclamante), fiind menționate în facturile respective toate elementele de identificare ale acesteia: denumirea, sediul, numărul de înregistrare în Registrul comerțului, banca, telefon/fax; menționarea pe facturi a codului IT- prezintă o simplă eroare de redactare, care nu poate fi interpretată în sensul arătat de pârâtă, că astfel nu se poate stabili cu exactitate cine este beneficiarul serviciilor facturate.
Cum în recurs nu s-au produs probe noi din care să rezulte, față de susținerile recurentei, vreunul dintre motivele de casare ori de modificare a sentinței criticate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C-S împotriva sentinței civile nr.688/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta C-S împotriva sentinței civile nr.688/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.10.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - -
GREFIER,
- -
RED:/30.10.08/TEHNORED:/31.10.08/2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-S/Judecător -
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Anca Buta
