Contestație act administrativ fiscal. Decizia 103/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr. 103/CA/2010 - R
Ședința publică
din 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Băltărete Savina Președinte secție
- - Președinte instanță
- - - JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe
- - - Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor - în contencios administrativ - formulate de recurentele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în S M,P-ța - nr. 3-5 și ADMIO. FONDULUI PENTRU MEDIU B, cu sediul în nr.294 corp A, sector 6 împotriva Sentinței nr. 492/CA din 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în localitatea Medișu Aurit, sat nr.181, județul S M, având ca obiect - CONTESTAȚIE ADMINISTRATIV FISCAL.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că dezbaterea recursurilor a avut loc în ședința publică din 08.02.2010, când s-au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având nevoie de timp în vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea pentru acest termen, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr.492/CA din 14.10.2009, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M și ADMIO. FONDULUI PENTRU MEDIU, în sensul că, a anulat Decizia nr. 30409/17.06.2009 și Decizia nr. 20273/26.02.2009 emise de S M și a obligat-o pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu B să restituie reclamantei suma de 15.985 lei reprezentând taxa pe poluare prevăzută de OUG nr.50/2008, cu dobânda legală de la data plății până la data restituirii sumei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
După data de 01.01.2007, respectiv după data de 01.07.2008, reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism second hand înmatriculat în statul de origine.
Pentru a intra în legalitate în conformitate cu dreptul intern și normele comunitare, reclamantul a solicitat autorității publice române competente, să înmatriculeze autoturismul. În acest sens, potrivit reglementărilor interne solicitantul a completat o cerere tip prin care se solicită calculul taxei pe poluare pentru autovehicule în vederea primei înmatriculări în România prevăzută de OUG nr. 50/2008.
Pentru stabilirea cuantumului taxei pe poluare datorată organul fiscal abilitat în acest sens, respectiv Administrația Finanțelor Publice a Municipiului SMa emis Decizia privind calculul taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 20273/26.02.2009, prin care, în sarcina solicitantului s-a stabilit obligația de plată a unei taxe pe poluare în cuantum de 15.985 lei.
Referitor la decizia de calcul a taxei pe poluare, instanța a constatat că aceasta nu este un veritabil act administrativ fiscal, deoarece prin ea nu se dă naștere la drepturi și obligații, respectiv prin întocmirea acesteia nu se naște obligația de plată a taxei, ci doar se stabilește pe cale administrativă cuantumul acesteia în cazul în care reclamantul dorește să înmatriculeze un autoturism. Potrivit legii împotriva acestui act se poate formula contestație doar în ce privește cuantumul taxei pe poluare.
Întrucât, organele administrativ fiscale au stabilit în formularul "decizie de calcul a taxei pe poluare" că acest înscris "constituie titlu de creanță", după plata taxei pe poluare, proprietarii autoturismelor formulează contestație fiscală împotriva acesteia conform Codului d e procedură fiscală, în condițiile impuse de către organul administrativ fiscal, deși în realitate raportul juridic de drept fiscal s-a născut în momentul achitării taxei pe poluare, iar raportul juridic litigios în momentul în care, prin însăși contestația formulată, contribuabilul a solicitat restituirea taxei apreciată ca fiind contrară normelor de drept comunitar.
În speță, împotriva deciziei de calcul de mai sus, contribuabilul a formulat contestație înregistrată la pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice SMs ub nr. 30409/25.03.2009. Contestația prin care se invocă caracterul discriminatoriu al taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 și se solicită restituirea taxei achitată de către contribuabil a fost soluționată de DGFP S M în sensul respingerii acesteia prin Decizia nr. 30409/17.06.2009.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat că soluția de respingere a contestației fiscale reprezintă în principal un refuz de admitere a cererii de restituire a taxei pe poluare ca manifestare unilaterală de voință din partea autorității administrativ fiscale producătoare de efecte juridice, astfel că actul administrativ emis în legătură cu cererea de restituire formulată de reclamantă are natura juridică de act administrativ fiscal, în sensul în care acesta este definit de art. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv de art. 41 și următoarele din Codul d e procedură fiscală.
Întrucât, astfel cum s-a arătat, răspunsul formulat la o cerere formulată de o persoană fizică cu privire la un drept prevăzut de lege - dreptul de a i se restitui sumele de bani achitate cu titlu de taxe fiscale încasate în mod l și necuvenit este un veritabil act administrativ, prin răspunsul comunicat pârâții practic au exprimat un refuz de soluționare a cererii, iar pentru anularea sau modificarea lui nu este prevăzută prin lege ordinară o altă procedură, instanța a apreciat că acesta poate fi cenzurat sub aspectul legalității pe calea acțiunii în contencios administrativ,chiar fără a fi necesară îndeplinirea unei noi proceduri prealabile în condițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Decizia de calcul urmează a fi anulată în temeiul art. 18 din lege întrucât reprezintă un act emis anterior nașterii raportului de drept administrativ fiscal.
În contextul celor de mai sus, instanța de contencios administrativ a apreciat că este competentă să soluționeze litigiul intervenit între reclamantă și organele fiscale privind legalitatea actului administrativ fiscal emis de către pârâte și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acestora și să dispună în legătură cu legalitatea solicitării de a se dispune restituirea taxei speciale achitată de către reclamantă în condițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 218 alin. 2.proc.fiscală, motiv pentru care, în temeiul art. 137.proc.civ. a respins prin încheiere interlocutorie excepția lipsei competenței materiale a tribunalului și excepția inadmisibilității cererii invocate de părți prin întâmpinările formulate în cauză.
Pe fondul cererii, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată.
Prin art. 11 din Constituția României, "Statul Român seobligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte."
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 465/01.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României astfel cum aceasta a fost republicată, conform cărora:
" Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Parlamentul, Președintele României,Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultatedin actul aderării și din prevederile alineatului 2."
În cauza Administrazione delle finanze dello Stato/ thal nr. C 106/77 din 09.03.1978, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat cu titlu de principiu că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Din această soluție de principiu dată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene a cărei jurisprudență în interpretarea dreptului comunitar este obligatorie pentru instanțele naționale, tribunalul a constatat că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin și direct al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare din legislația națională, fără a fi necesară așteptarea eliminării prealabile a acesteia pe cale legislativă.
Esențial problemei deduse judecății în prezenta cauză, întemeiată de către reclamant pe dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene este stabilirea faptului dacă taxa pe poluare, taxă de natură fiscală instituită de Statul Român și în lipsa plății căreia se refuză înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantului este contrară sau nu dreptului comunitar, dacă da, dacă această încălcare este evidentă și suficientă pentru a îndreptăți judecătorul național să facă aplicarea principiului efectului direct al dreptului comunitar.
Potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul," nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că " statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
În privința consecințelor aplicării dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene în prezenta cauză, instanța a constatat că, în interpretarea acestui articol Curtea de Justiție a Comunităților Europene a emis o serie de principii. Astfel, n Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Nadasdi -es - Regionalis, respectiv Ntemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
Pare a rezulta, din informațiile transmise de instanțele naționale, că un autoturism de același model, vechime, cu același număr de kilometri parcurși, cumpărat într-un alt stat membru și înregistrat în Ungaria, va atrage aplicarea integrală a taxei de înmatriculare prevăzută pentru această categorie de autoturisme. Prin urmare, taxa reprezintă o sarcină mai consistentă pentru autoturismele second-hand importate decât pentru autoturismele similare deja înregistrate în Ungaria, cărora li s-a aplicat taxa de înmatriculare într-un stadiu anterior.
56. Deci, deși scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
57. Rezultă din considerațiile de mai sus că răspunsul la întrebările adresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebării a treia și întrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie să fie acela ca art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care, sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă".
În cauze relativ, recente -Hotărârea CJCE (Prima Camera) din 19 martie 2009 în cauza nr. C-10/08 - Comisia vs. Finlandaa statuat că, în materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 90 CE urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne în ceea ce privește concurența dintre produsele importate și cele care se află deja pe piața națională (Hotărârea din 17 iulie 2008,.C 426/07, încă nepublicată, punctul 31 și jurisprudența citată). Astfel, un sistem de taxare va putea fi considerat compatibil cu art. 90 CE doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate să fie mai taxate decât produsele naționale și doar dacă nu produce în nici un caz efecte discriminatorii (Hotararea, menționată mai sus, punctul 32 și jurisprudența citată).
De asemenea, în cauzaComisia CE Austria (Cauza C-524/2007),E a statuat că, în calitatea sa de stat membru al Comunităților Europene, Austria este obligată să nu impună restricții cantitative la import sau să ia măsuri cu efect echivalent acestora pentru produse ce provin din alte state membre, toate acestea sub rezerva prevederilor art. 30 din Tratatul CE. În ciuda acestor obligații, Austria a condiționat importul autovehiculelor de ocazie, deja înmatriculate în alt stat membru, de satisfacerea anumitor condiții de mediu și de zgomot, prevalându-se de anumite norme de drept comunitar derivat, argumentând că măsura are în vedere protejarea cetățenilor locuitori ai Austriei de poluarea pe care ar produce-o acest tip de autoturisme. Comisia a solicitat constatarea neexecutării de către Austria a obligațiilor prevăzute de către art. 28 și 30 din Tratatul CE, argumentul principal fiind că autoturismele identice, înmatriculate pe teritoriul Austriei, pot face obiectul transferului de proprietate, fără a exista o restricție în acest fel. De asemenea, a mai arătat Comisia, realizarea obiectivelor în materie de protecție a sănătății și a mediului prin impunerea de condiții numai vehiculelor de import nu ar fi compatibilă cu principiul liberei circulații a mărfurilor.
Începând cu 1 ianuarie 2007 România este stat membru CE, însușindu-șiacquis-ul comunitar și asumându-și, printre altele, obligațiile prevăzute de art. 28, 30 și 90 din Tratatul CE.
În privința reglementărilor interne, instanța constată că începând cu 1 ianuarie 2007 și până la 1 iulie 2008 au fost în vigoare dispozițiile art. 2141și următoarele din Codul Fiscal, privind taxa specială la prima înmatriculare în România a oricărui autovehicul și că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit.
De la 1 iulie 2008 intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care stabilește că se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3).
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand.
Taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG nr. 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților și din numeroasele luări de poziție formulate în mod public se menționează în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte M de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic.
Potrivit OUG nr. 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor OUG nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art. III).
OUG nr. 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr. 218/2008 privind modificarea OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art. III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor OUG nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008.
În măsura în care astfel cum solicită autoritățile publice pârâte, s-ar aprecia că taxa de poluare introdusă prin OUG nr. 50/2008 este în realitate o taxă de primă înmatriculare acceptată de Uniunea Europeană, respectiv în acord cu practica E, deoarece aceasta îndeplinește exigențele prevăzute în dreptul comunitar în sensul că, cuantumul acestuia nu este discriminator pentru produsele identice/similare la care se aplică, după cum cuantumul acesteia, la prima vedere nu depășește valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporată în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate anterior, se constată că, în legătură cu taxa de primă înmatriculare instanțele judecătorești interne au apreciat în mod constant că prin taxa de primă înmatriculare se instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe și că, procedând în acest mod, legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
Verificând însă taxa pe poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare instanța a constatat că, în mod evident această taxă este alta decât taxa specială instituită prin dispozițiile Codului fiscal, abrogate prin noul act normativ, având o altă denumire, alt mod de calcul și altă destinație, fiind virat direct în contul unei autorități publice centrale autonome.
În această situație se remarcă un alt tip de discriminare: între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior, deoarece, doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare și doar o singură dată, deși este evident că poluează și autoturismele deja înmatriculate.
Discriminarea este realizată de legiuitor prin faptul că a stabilit ca moment al plății taxei pe poluare legat de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului "poluatorul plătește".
Ca urmare a efectului direct în ordinea juridică internă a art. 90 alin. 1 din Tratat și a constatării că dispozițiile OUG nr. 50/2008 prin care se instituie obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehiculele importate din state membre sunt contrare acestei norme din dreptul comunitar, instanța apreciază că, în soluționarea prezentei cauze se impune înlăturarea dispoziției din dreptul intern, respectiv a dispozițiilor din ordonanța de urgență amintite și care stau la baza refuzului autorității publice pârâte de a restitui taxa specială achitată, în urma importului acestuia dintr-un stat membru al Comunităților Europene.
Față de cele arătate mai sus, constatând că taxa de prima înmatriculare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Tratatului, dar și cu principiile instituite de, în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, instanța a apreciat că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea și executarea dispozițiilor legale care prevăd această taxă sunt le, motiv pentru care se impune anularea acestora și obligarea autorității publice pârâte beneficiară a sumelor achitate în contul acesteia de către contribuabili să procedeze la restituirea taxei pe poluare achitate pentru înmatricularea autoturismului importat de către reclamantă.
Din această perspectivă se constatată că reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei pe poluare încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambii pârâți, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii, iar ADMIO. FONDULUI pentru MEDIU Bas olicitat în subsidiar obligarea ambilor pârâți la restituirea taxei pe poluare.
Pârâta S M în motivarea recursului său, în susținerea admiterii excepției privind necompetența materială a Tribunalului Satu Mare în soluționarea litigiului, arată că față de calitatea de pârâtă a B, autoritate publică centrală, conform art.10 al.1 coroborat cu art.8 al.1 din Legea nr.554/2004, competența revine Curții de Apel.
Referitor la fondul cauzei, învederează că susținerile instanței de fond în sensul că decizia de calcul a taxei pe poluare nu este un veritabil act administrativ fiscal și că soluția de respingere a cererii de restituire a taxei pe poluare pentru autovehicule reprezintă un refuz de soluționare a cererii petentului, sunt nefondate, decizia de calcul a taxei pe poluare fiind un act administrativ fiscal, reprezentând titlu de creanță și înștiințare de plată, iar respingerea cererii petentului de restituire a taxei reprezintă o decizie în soluționarea contestației formulată pe cale administrativă de atac împotriva titlului de creanță.
În interpretarea prevederilor art. 90 din TRATATUL COMUNITĂȚII EUROPENE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a emis o serie de principii.
Astfel, în Hotărârea din 05.12.2006 dată în cauzele reunite C -290/05 și C-333/05 împotriva Ungariei, în care a statuat printre altele că o comparație între autovehiculele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă, scopul art.90 nefiind acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente, considerente pentru care susținerile reclamantului că taxa este discriminatorie raportat la produsele second-hand care se află pe piața națională, deci înmatriculate și între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 01.07.2008 și care înmatriculează ulterior, nu poate fi primită.
Recurenta mai arată că prevederile OUG nr.50/2008și ale HG nr.686/2008 sunt în concordanță cu dispozițiile art.90 din Tratatul, întrucât taxa pe poluare se plătește la prima înmatriculare a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri, indiferent dacă acesta este din producție internă sau importat dintr-un alt stat membru
În drept au fost invocate dispozițiile legale menționate în motivarea recursului.
ADMIO. FONDULUI pentru MEDIU B, în motivarea recursului său, arată că instanța de fond a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale E/, dar și textului propriu zis al Tratatului
Hotărârea recurată este lă și sub aspectul obligării doar a B la restituirea taxei deși Normele metodologice de aplicare a ordonanței prevăd această obligație în sarcina organului fiscal, situație în care se impune obligarea eventual a ambilor pârâți la restituire.
În drept au fost invocate prevederile art. 299 Cod Procedură Civilă, OUG nr.196/2005, Legea nr.105/2006 și Legea nr.554/2004.
Intimatul, prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, pentru considerentele detaliate în motivare.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art. 304 raportat la art.306 și art.304 ind.1 Cod Procedură Civilă, pe baza materialului și lucrărilor dosarului se constată că aceasta este parțial netemeinică și lă.
Referitor la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare, aceasta a fost corect respinsă ca neîntemeiată.
Faptul că taxa pe poluare se constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de conform art. 1 din OUG nr.50/2008, nu atrage competența prevăzută de art.10 din Legea nr.554/2004 pentru actele emise de autoritățile publice centrale, câtă vreme, în speță actele a căror anulare se cere sunt emise de autoritatea fiscală locală - respectiv S
Referitor la fondul cauzei sunt de reținut următoarele:
În ce privește natura juridică a deciziei de calcul a taxei pe poluare, aceasta este într-adevăr un act administrativ fiscal, în interpretarea prevederilor art. 41 Cod procedură fiscală, iar decizia de respingere a cererii de restituire a taxei reprezintă actul de soluționare nefavorabilă a contestației reclamantului la decizia de clacul, în calea administrativă de atac, dar reținerea greșită a naturii acestor acte de către instanța de fond nu constituie motive de modificare sau casare a sentinței.
Susținerea recurentei în sensul că prevederile OUG nr.50/2008 și ale HG nr.686/2008 sunt în concordanță cu dispozițiile art. 90 din Tratatul întrucât taxa pe poluare se plătește la prima înmatriculare a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri, indiferent dacă acesta este din producția internă sau importat dintr-un alt stat membru, este întemeiată sub acest aspect. Susținerea reclamantului în sensul că taxa este discriminatorie raportat la produsele second - hand care se află deja pe piața națională, deci înmatriculate și între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei 01.07.2008 și care ulterior, într-adevăr nu poate fi primită, nefiind relevantă în cauză.
Dar prevederile art.4 al.1 lit.a) din OUG nr.50/2008 potrivit cărora obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, contravin prevederilor art.90 din tratatul, câtă vreme această taxă este percepută pentru autoturismele second-hand cumpărate din statele membre și reînmatriculate în România, dar nu este percepută pentru autoturismele second-hand cumpărate din România și reînmatriculate în România.
Față de toate aceste considerente, instanța urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S
În ce privește recursul declarat de ADMIO. FONDULUI pentru MEDIU B, motivul de recurs privind greșita obligare numai a sa la restituirea taxei pe poluare este întemeiat.
Într-adevăr, atât OUG nr.50/2008 cât și HG nr.686/2008 prevăd că restituirea taxei pe poluare se face de către organul fiscal competent de la bugetul de stat, din contul de venituri bugetare în care au fost încasate, respectiv din bugetul Fondului pentru mediu, situație în care se impune modificarea sentinței în sensul obligării și a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE SMa lături de ADMIO. FONDULUI pentru MEDIU B la restituirea taxei, sens în care, în baza art.312 raportat la art. 316 Cod Procedură Civilă, urmează a fi admis recursul declarat de ADMIO. FONDULUI pentru MEDIU B, restul motivelor invocate fiind neîntemeiate.
Restul dispozițiilor sentinței vor fi menținute.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat derecurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S,cu sediul în S M,P-ța - nr. 3-5.
ADMITE ca fondat recursul declarat de ADMIO. FONDULUI PENTRU MEDIU B, cu sediul în nr.294 corp A, sector 6 împotriva Sentinței nr. 492/CA din 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în localitatea Medișu Aurit, sat nr.181, județul S M, pe care o modifică în parte în sensul obligării alături de ADMIO. FONDULUI pentru MEDIU B și a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE S M să restituie reclamantului suma de 15.985 lei reprezentând plata taxei pe poluare prevăzută de OUG nr.50/2008, cu dobânda legală de la data plății până la data restituirii sumei.
MENȚINE restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - G - -
Jud.fond
Red dec. S - în concept - 19.02.2010
Tehnored. - 26.02.2010 - 5 exemplare
Emis/ expediat 3 comunicări:
1. recurenta pârâtă S,P-ța - nr. 3-5
2. ADMIO. FONDULUI PENTRU MEDIU B, nr.294 corp A, sector 6
3. intimatul reclamant, Medișu Aurit, sat nr.181, județul S M,
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Groza Gheorghe, Filimon Marcela
