Anulare act administrativ . Decizia 102/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr. 102/CA/2010 -
Ședința publică
din 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Băltărete Savina Președinte secție
- - Președinte instanță
- - - JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe
- - - Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului - în contencios administrativ - formulat de recurentul intimat INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ al județului, cu sediul în O,- B împotrivaSentinței nr.439/CA/2009din 02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- în contradictoriu cu intimata contestatoare SC SRL, cu sediul în O,-, având ca obiect - ANULARE ADMINISTRATIV.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei prin chitanța nr. - din 13.01.2010 și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 08.02.2010, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâri și când, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru acest termen, în termenul de pronunțare acordat recurentul a depus la dosar concluzii scrise, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prinSentința nr.439/CA/2009din 02.06.2009, Tribunalul Bihoraa dmis contestația formulată de contestatoarea SC SRL O în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDEȚULUI B și în consecință a dispus anularea parțială a procesului verbal de control nr. 21237, întocmit de intimat la data de 10.04.2008, în ceea ce privește măsurile dispuse în anexa nr.3 la punctele 1-1, 3-6, 5-I-2, 6-I-3, 7-I-4, 8-I-4 și 9-I-4.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Societatea contestatoare a fost supusă unor controale din partea inspectorilor ITM B pe parcursul anilor 2006 și 2008, în urma cărora s-au încheiat procesele verbale de control nr. 15771/17.08.2006 și respectiv nr. 21237/10.04.2008, prin care s-au instituit aceleași măsuri în sarcina contestatoarei.
Astfel, prin procesul verbal de control 21237/10.04.2008, aflat la filele 7-13 dosar, contestat în cauză, s-a instituit în sarcina reclamantei contestatoare obligația de a încheia și înregistra la ITM B contractele individuale de muncă pentru numiții, - toți cu data începerii activității 15.08.2006 și respectiv - cu data începerii activității 15.07.2006 (pct.1-1), precum și obligația societății contestatoare de a respecta cu caracter permanent dispozițiile Codului muncii (pct. 3-6, 5-I-2, 6-I-3, 7-I-4, 8-I-4 și 9-I-4).
Referitor la măsura dispusă la pct.1-1, instanța a constatat, din probele testimoniale administrate în cauză, că în urma controlului efectuat de inspectorii ITM în anul 2006, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal de control nr.15771/17.08.2006, numiții, și nu s-au mai prezentat la serviciu la societatea contestatoare, astfel încât, ținând cont de faptul că încheierea contractului individual de muncă presupune acordul bilateral al angajatorului și salariatului, în lipsa consimțământului acestora din urmă, societatea contestatoare a fost în imposibilitate de a încheia și înregistra la ITM contractele individuale de muncă ale acestor salariați. Cu privire la salariatul, instanța a constatat că, în urma controlului efectuat de inspectorii ITM, societatea contestatoare a încheiat contract individual de muncă cu acest salariat, astfel încât măsura instituită față de reclamanta contestatoare pentru acest salariat este nelegală.
În ceea ce privește măsurile instituite la celelalte puncte contestate din procesul verbal, instanța a reținut că obligația de a respecta dispozițiile legale revine tuturor persoanelor fizice și juridice, astfel încât este inutilă și fără sens măsura de a respecta dispozițiile Codului muncii, instituită prin procesul verbal de control atacat. Atribuțiile inspectorilor ITM, astfel cum sunt ele stabilite prin Legea nr.108/1999, vizează verificarea respectării dispozițiilor legale de către agenții economici și, în caz de încălcare a acestor dispoziții, să dispună remedierea disfuncționalităților constatate, trasând măsuri concrete și cu termen de realizare concret, astfel încât măsura instituită prin aceste puncte, de a respecta legislația cu caracter permanent, instanța a apreciat-o ca fiind făcută cu încălcarea atribuțiilor prevăzute de Legea de organizare și funcționare a inspecției muncii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurentul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ al județului B, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei și menținerii în totalitate a procesului-verbal de control și a măsurilor dispuse prin acesta.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că la data de 08 - 10.04.2008, inspectorii de muncă din cadrul Serviciului de control relații de muncă din cadrul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ al județului B au finalizat efectuarea unui control la SC SRL.
În vederea verificării modului de îndeplinire a măsurilor dispuse prin procesul verbal de control nr.15771/17.08.2006.
În temeiul prerogativelor legale conferite de Legea nr. 108/1999, privind înființarea și organizarea Inspecției, cu modificările și completările ulterioare, a fost verificat modul de îndeplinire a măsurilor dispuse de inspectorii de muncă prin procesul verbal de control nr. 15771/17.08.2006, urmare a faptului că până la data de mai sus angajatorul nu a raportat în totalitate B modul de îndeplinire a acestor măsuri.
La data efectuării controlului s-a constatat faptul că societatea nu a îndeplinit în totalitate măsurile dispuse de inspectorii de muncă, astfel cum rezultă din cuprinsul actului de contravenție atacat.
De asemenea, arată că nu a depus contestație împotriva procesului verbal de control nr.15771/17.08.2006 - act cu valoare de act administrativ de autoritate - împotriva acestuia se putea formula contestație la organul emitent, iar împotriva răspunsului, în cazul în care contestatorul este nemulțumit, se poate formula contestație, în baza prevederilor Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ la instanța de contencios administrativ. Menționează că societatea nu a contestat actul de control, prin urmare îndeplinirea în totalitate a măsurilor dispuse era obligatorie.
Arată că aceste măsuri au fost trasate prin actul de control nr.15771/17.08.2006 fiind retrase prin actul de control nr. 21237/10.04.2008.
În drept au fost invocate Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii - modificată, OG nr.2/2001; privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr.108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției; Legea nr.130/1999 privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ; art.304 pct.8 și 9 Cod Procedură Civilă.
Intimata Serv a formulat întâmpinare,prin care a invocat, pe cale de excepție, tardivitatea recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În apărare, intimata a arătat că hotărârea recurată a fost comunicată recurentei la sediul arătat de ea în cerere, respectiv O,- județul B, adresă la care recurenta a primit citația și de asemenea, adresa pe care aceasta și-a indicat-o și prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 98 Cod Procedură Civilă, " schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie, sub sancțiunea neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței, prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată. ".
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.301 Cod Procedură Civilă " termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel ".
Faptul că recurenta și-a schimbat sediul la adresa din O- B, fără a încunoștiința instanța despre această împrejurare, potrivit dispozițiilor art. 98 Cod Procedură Civilă, solicitând abia la data de 09.11.2009 comunicarea hotărârii, nu face să fie îndreptățită la prelungirea termenului în care poate declara recurs, faptul că hotărârea nu i-a fost comunicată la noua adresă fiindu-i imputabilă exclusiv acesteia.
Pe fondul cauzei arată că instanța, în mod judicios a reținut, pe baza probațiunii administrate în cauză că societatea a fost imposibilitatea de a îndeplini măsurile dispuse, întrucât aceste persoane nu s-au mai prezentat la serviciu, deși reprezentanții societății au făcut demersuri pentru a lua legătura cu aceștia, fiind de notorietate faptul că încheierea unui contract individual de muncă presupune acordul bilateral al părților - angajat și angajator, acord care nu s-a putut materializa din lipsa salariaților.
Drept urmare, societatea nu avea posibilitatea de a încheia singuri un contract individual de muncă cu anumite persoane, în lipsa consimțământului acestora, consimțământ care nu a putut fi obținut cu toate demersurile făcute de societate în vederea contactării acestor persoane, situație în care măsura dispusă apare ca netemeinică.
Cu privire la salariatul, în mod corect a reținut instanța faptul că societatea și-a îndeplinit obligațiile, în momentul în care acesta s-a prezentat la unitate, încheind un cu acesta.
Cât privește celelalte măsuri, prin care s-a dispus în sarcina sa măsuri cu termen de realizare " permanent", apreciază că în mod corect a reținut instanța că acestea sunt trasate cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr.108/1999ținând seama de cele invocate în contestație și a dispus anularea actului de control.
Examinând cu prioritate excepția tardivității recursului, potrivit art. 137 alin. 1, raportat la art. 301 și art. 310 cod procedură civilă, instanța reține că aceasta este fondată, având în vedere următoarele considerente:
Din cuprinsul dosarului de fond, rezultă că, atât prin întâmpinarea formulată, cât și prin concluziile scrise, intimatul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă al Județului B și-a indicat sediul ca fiind în O,-, adresă la care i s-a comunicat și hotărârea pronunțată în cauză.
Schimbarea sediului intimatului, intervenită încă în cursul soluționării acțiunii de către instanța de fond, se impunea a fi adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, astfel cum impune art. 98 Cod procedură civilă. Neîndeplinirea acestei obligații atrage sancțiunea neluării în seamă a schimbării sediului, după cum rezultă din același text legal. Prin urmare, neîndeplinirea acestei obligații face ca, atât procedura de citare, cât și cea de comunicare a actelor de procedură la domiciliul/sediul inițial să fie considerată legală.
Prin urmare, atâta timp cât intimatul nu a încunoștiințat instanța despre noul sediu, comunicarea sentinței la sediul pe care el însuși și l-a declarat prin întâmpinare și prin concluziile scrise este legală, iar termenul de recurs de 15 zile trebuie raportat la data comunicării la respectivul sediu - 06.07.2009. În acest context, față de data formulării recursului - 13.11.2009, rezultă indubitabil că acesta este tardiv, fiind declarat cu depășirea termenului prev. de art. 301 Cod procedură civilă.
Față de aspectele reținute, este lipsită de semnificație recomunicarea hotărârii, întrucât cererea intimatului a fost formulată în scopul vădit de a fi repus în termenul de declarare a recursului.
De asemenea, nu poate fi primită susținerea intimatului recurent, cum că prevederile art. 98 Cod procedură civilă sunt inaplicabile, câtă vreme în antetul întâmpinării și al concluziilor scrise este indicat noul sediul al instituției, căci instanța este datoare să aibă în vedere și să dispună comunicarea actelor procedurale la sediul indicat de părți, iar nu să țină cont de datele din antet ale intimatului. Revenea instituției intimate obligația de a corela datele din antet cu sediul declarat expres în cuprinsul actelor de procedură, iar acest lucru se impunea a fi făcut cu respectarea prevederilor art. 98 Cod procedură civilă.
Or, în condițiile în care, prin art. 98 Cod procedură civilă este reglementată expres ipoteza schimbării domiciliului/sediului uneia dintre părți pe parcursul soluționări cauzei, obligațiile ce revin părții într-o atare situație, precum și sancțiunea aplicabilă în caz de nerespectare a acestor dispoziții, intimatul era obligat să se conformeze acestei prevederi legale, cu atât mai mult cu cât toate actele de procedură ce emană de la intimat sunt semnate de consilierii juridici ai acestei instituții, care cunosc cu certitudine prevederile legale incidente într-o anumită situație juridică.
Pentru aceste considerente, având în vedere că excepția tardivității recursului a fost invocată prin întâmpinare și pusă în discuție la prima zi de înfățișare, în temeiul art. 312 alin. 1, raportat la art. 301 și art. 310 cod procedură civilă, va fi respins recursul ca fiind
tardiv formulat și menținută ca legală și temeinică sentința recurată.
Față de culpa procesuală a recurentei, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi obligată să plătească intimatei suma de 400 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, justificat prin chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca tardiv recursul declarat de recurentul intimat INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ al județului, cu sediul în O,- B împotrivaSentinței nr.439/CA/2009din 02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în contradictoriu cu intimata contestatoare SC SRL, cu sediul în O,-, pe care o menține în totul.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate suma de 400 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - -
Jud.fond
Red.dec. M - 18.02.2010
tehnored. - 24.02.2010 - 4 exemplare
emis/ exped 2 comunicări:
1. recurentul intimat INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ al județului, O,- B
2. intimata contestatoare SC SRL, O,-,
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Groza Gheorghe, Filimon Marcela
