Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1089/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1089
Ședința publică din data de 29 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud. D împotriva sentinței nr. 211 din data de 31 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în G, str. - -,.48,. D,.3,.15, jud. D și pârâta G, cu sediul în G,-,.30,. A, parter, jud. D.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă - SRL, reprezentată de avocat din cadrul Baroului D, care depune împuternicirea avocațială nr. 0225, lipsind recurenta-pârâtă D și intimata-pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar recurenta, în cuprinsul motivelor de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata-reclamantă - SRL, reprezentată de avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
Se arată, totodată, că motivele de recurs formulate de pârâtă nu reprezintă altceva decât apărările formulate în fața instanței de fond, ignorându-se concluziile expertizei efectuate la fond, expertiză necontestată de către pârâtă, potrivit căreia reclamanta nu datora debitul impus.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat anularea deciziei nr. 73/06.11.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice D în soluționarea contestației împotriva deciziei de impunere nr. 1/24.09.2008 a
Administrației Finanțelor Publice G, pârâte în cauză fiind organele fiscale emitente ale actelor contestate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că sumele pe care societatea avea a le pretinde de la stat, fiind plătite în plus față de obligațiile sale, nu au putut fi compensate cu debitul acuzat, întrucât organul fiscal a compensat datorii viitoare ale societății reclamante, lăsând necompensate penalitățile, care astfel s-au calculat în continuare, ajungându-se la executarea sa pentru o creanță bugetară fictivă.
A mai arătat reclamanta că împotriva acestor erori de calcul și de aplicare a dispozițiilor legale a formulat contestație administrativă ce a fost respinsă prin decizia nr. 73/06.11.2008 de către D - Biroul Soluționare Contestații.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 188 (2) din Codul d e procedură fiscală, republicat și ale art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Dap recizat că a fost respectată ordinea stingerii datoriilor prevăzută de art. 115 alin. 2 lit. c din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală. S-a mai arătat că în ceea ce privește majorările de întârziere, acestea au fost calculate în conformitate cu prevederile art. 120 alin. 3 Cod de procedură fiscală.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată și menținerea deciziei nr. 73/06.11.2008 emisă de Biroul de soluționare contestații din cadrul D ca fiind temeinică și legală.
Prin sentința nr. 211 din data de 31 martie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice G și Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a anulat în parte decizia nr. 73/06.11.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice D în soluționarea contestației împotriva deciziei de impunere nr. 1/24.09.2008 a Administrației Finanțelor Publice G, a anulat în parte și decizia de impunere nr. 1/24.09.2008 a Administrației Publice G pentru suma de 4.426 lei reprezentând sumă nedatorată, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin raportul de expertiză dispus în cauză, s-a constatat că societatea a virat la bugetul de stat impozitul pe profit la nivelul impozitului datorat, cu unele întârzieri ale viramentelor între 2 și 35 de zile pentru care se datorează majorări de întârziere în sumă de 269 lei, astfel că diferența de 4426 lei este eronat stabilită de organul fiscal, la momentul când au fost generate aceste majorări, societatea era creditoare, iar fișa generează majorări fără debit, ceea ce este incorect.
Deși a efectuat plata impozitului pe profit, contestatorul nu a venit cu o declarație rectificativă pentru diferența de obligație fiscală stabilită de el, în cursul anului 2006, în contextul în care suma datorată anterior, aferentă perioadei septembrie 2006 era de 100 lei, ci a depus declarația rectificativă abia la data de 19 septembrie 2008.
S-a mai reținut că potrivit art. 120 alin. 3 Cod procedură fiscală, se datorează majorări de întârziere pentru suma datorată după corectarea sau modificarea declarațiilor începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la data
stingerii acesteia inclusiv. Ori, în cazul reclamantei, stingerea obligației de plată s-a realizat anticipat declarației rectificative, astfel că nu se pot calcula majorări de întârziere în baza acestei dispoziții, astfel cum a precizat și expertul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond, în motivarea sentinței recurate, a ignorat prevederile legale în materie și anume art. 115 alin.2 lit. c din Legea nr. 571/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Recurenta precizează că toate constatările care au stat la emiterii deciziei de impunere sunt corecte și au la bază motive de fapt evidente și reale, cu atât mai mult cu cât societatea contestatoare, contrar celor reținute de instanța de fond, a fost înștiințată asupra modului legal de stingere a acestor sume prin adresa nr. 32601/25.09.2008.
De asemenea, majorările de întârziere au fost calculate în conformitate cu prevederile art. 120 alin.3 Cod pr.fiscală.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și menținerea ca legale și temeinice a celor 2 decizii contestate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, fundamentându-și soluția pe probatoriile administrate, respectiv acte și expertiza de specialitate, care a concluzionat că suma datorată de societate pe perioada 25.04.2006-18.02.2009 pentru virarea cu întârziere a impozitului pe profit este de 296 lei și nu de 4695 lei cât a stabilit organul fiscal.
Dispoziția legală invocată de recurentă, respectiv art. 115 alin.2 lit. c din Codul d e procedură fiscală are în vedere ordinea stingerii datoriilor, ordine care nu a fost ignorată prin sentința pronunțată, întrucât reclamanta a stins obligația de plată anticipat declarației rectificative.
La data de 25.10.2006 societatea a declarat un impozit pe profit mai mic de 100 lei, prin declarația nr. 21525, viramentele de impozit pe profit au fost la nivelul profitului realizat adică suma de 8.322 lei, sumă care era îndestulătoare pentru bugetul de stat și societatea a devenit creditor al bugetului de stat cu suma de 8.222 lei.
Din analiza fișei de rol emise de către G la momentul când au fost generate majorările, a rezultat că societatea creditoare a virat la bugetul de stat impozitul pe profit la nivelul impozitului datorat, cu unele întârzieri ale viramentelor între 2 și 35 de zile, pentru care se datorează de către societate majorări de întârziere de 269 lei, până la data de 18.02.2008.
Recurenta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză ce i-a fost comunicat, însușindu-și proba respectivă, probă ce a stat la baza pronunțării sentinței recurate.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud. D împotriva sentinței nr. 211 din data de 31 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în G, str. - -,.48,. D,.3,.15, jud. D și pârâta G, cu sediul în G,-,.30,. A, parter, jud. D.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- - - - - -
Grefier
Red. / - 5 ex./ 9.10.2009
Dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond -
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
