Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1097/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 25.07.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1097
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Gavrilescu Maria
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.512/CA/4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant,având ca obiect contestație act administrativ fiscal - restituire taxă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantului intimat avocat, lipsă fiind pârâtele recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusĂ la dosar prin serviciul de registratură al instanței la data de 3.10.2008,întâmpinare din partea reclamantului intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
După dezbateri, dar înainte de ridicarea ședinței de judecată se prezintă consilier juridic, care depune delegație de reprezentare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 01.04.2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, anularea deciziei nr. 79468/20.03.2008 emisa de DGFP T privind soluționarea contestației formulată de petent și înregistrata sub nr. 10556/14.03.2008, anularea actului administrativ fiscal în baza căruia a plătit taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule cu chitanța seria - nr. -, din data 06.03.2008 emisa de T - Trezoreria ca nelegal, restituirea taxei de înmatriculare în cuantum de 3.345 RON, plus dobânda legală aferentă de la data expirării termenului prevăzut de lege de a răspunde la procedura prealabilă și până în momentul achitării efective în întregime a sumei, achitata prin chitanța seria - nr. -, din data 06.03.2008, pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că în data de 01.02.2008, a cumpărat un autoturism folosit marca TOYOTA, tipul 1AZ-FE, fabricat în Germania în anul 2004, serie nr. -, pe care l-a importat apoi în România. Pentru înmatricularea acestuia în scopul circulației pe drumurile publice, a fost nevoit, pentru a nu intra sub incidența dispozițiilor nr.OUG 195/ 2002, cu privire la circulația cu un autoturism neînmatriculat în România pe drumurile publice, conform prevederilor art. 7 din Ordinul 1501/ 13.11.2006 al Ministerului Administrației și Internelor, să achite taxa de prima înmatriculare pentru acest autovehicul, taxă ce i-a fost percepută în mod eronat, prin aplicarea greșită a legii. Astfel, art. 11 și art. 148 alin 2 din Constituția României prevede supremația legislației Comunității Europene față de reglementările interne, tratatele constitutive ale Uniunii Europene având prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 2411 din Codul fiscal prevede incidența taxei speciale - autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totala maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv - și modalitatea de calcul al acesteia. Din 1 ianuarie 2007 România, devenind stat membru al Comunității Europene s-a obligat, conform Constituției României, să respecte reglementările Comunității Europene. Astfel, art. 90 din Tratatul d l Maastricht, de înființare a Comunității Europene prevede că:" Nici un stat membru nu poate sa impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor Membre impozite interne de orice natura în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un Stat Membru nu poate sa impună asupra produselor altor Membre impozite interne de natura sa acorde protecție indirecta altor produse. " Articolul 90 CE trebuie interpretat în sensul că se opune instituirii unei taxe prezentând caracteristicile Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule instituite prin Codul fiscal român, astfel cum a fost modificat prin Legea 343/2006, datorita faptului ca această taxa se aplică la achiziționarea de autovehicule second-hand, provenind din alte membre decât statul R, dar nu și la achiziționarea de autovehicule de ocazie, second-hand deja înmatriculate pe teritoriul național. Aceasta taxa reprezintă un impozit intern asupra bunurilor provenind din membre, fiind instituita astfel în scopul de a proteja alte sectoare de producție, taxa fiind contrara paragrafului II al acestui articol.
După cum a statuat deja Curtea Europeana de Justiție de la Luxemburg, articolul 90 din CE reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent, aceasta dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte membre.
Reclamantul a învederat că în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a considerat ca articolul 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se afla deja pe piața internă și produsele de import.
Conform unei jurisprudențe constante, se încalcă art. 90 primul paragraf CE atunci când impozitul sau taxa specială asupra produsului de import și acela asupra produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit superior produsului de import. Astfel, în aplicare respectivei dispoziții, accizele asupra produselor provenind din alte membre nu pot fi superioare celor aplicate produselor naționale similare. Într-adevăr, din jurisprudența Curții Europene de Justiție rezultă că un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90CE decât daca este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și prin urmare, să nu producă, în nici un caz, efecte discriminatorii.
În conformitate cu o jurisprudența constantă, interpretarea unei norme de drept comunitar de către curte în exercițiul competentei pe care i-o conferă art. 234 CE lămurește și precizează, semnificația și câmpul de aplicare a acestei norme, așa cum ar fi trebuit sa fie înțeleasă și aplicată de la intrarea ei în vigoare. Rezultă ca norma astfel interpretată poate și trebuia să fie aplicată chiar raporturilor juridice născute și constituite înainte de hotărârea asupra cererii de interpretare, dacă sunt reunite și condițiile care permit supunerea litigiului privind aplicarea normei respective instanțelor competente.
Reclamantul a învederat că rezulta în mod clar și indubitabil că aceasta taxă de prima înmatriculare pe care a fost obligat sa o achite Statului RomÂn prin organele sale fiscale este nelegală, contrara normelor jurisprudenței Curții Europene, precum și dispozițiilor constituționale art. 148 alin. 2, unde se prevede că " tratatele constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne"
Reclamantul a menționat că vis a vis de obligarea pârâților la plata dobânzii legale în conformitate cu art. 1082-1084 Cod civil, sunt îndeplinite condițiile legale pentru perceperea acestei dobânzi, condiții legale prevăzute atât în codul d e procedura fiscală cât și în codul civil.
În drept, reclamantul a învederat dispozițiile art. 1, 8 și urm. din Legea nr. 554/ 2004, art. 11 și art. 148 alin 2 din Constituția României, art. 90 din Tratatul de înființare a Comunității Europene, art. 1082-1084 Cod civil.
La data de 16.04.2008, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat pe cale de excepție, neîndeplinirea procedurii prealabile, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În apărare, pârâta Taa rătat că în ceea ce privește excepția invocată, a neîndeplinirii procedurii prealabile, adresa nr. 79468/20.03.2008, emisa de către T, transmisă contestatorului, nu a fost contestată de către reclamant. În situația în care ar fi fost contestată de către reclamant, aceasta adresa ar fi fost transmisa serviciului de specialitate din cadrul instituției pentru a emite decizia de soluționare. Abia în momentul în care decizia emisa i-ar fi fost nefavorabilă, petentul avea posibilitatea să o atace, promovând o acțiune în contencios administrativ.
Pârâtul a subliniat că pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiata, arătând că reclamantul, în susținerea acțiunii sale invoca prevederile Constituției României și ale Codului civil, însă sunt fără temei legal motivațiile prezentate de către reclamant, argumentat de aceea că pentru utilizarea autoturismului pe teritoriul României ( indiferent daca este un model autohton sau a fost importat) acesta trebuie înmatriculat, conform art. 11 din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
S-a mai arătat că pentru finalizarea procedurii de înmatriculare petentul a fost obligat sa achite taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturisme la Trezoreria Taxa specială de înmatriculare a fost stabilită avându-se în vedere prevederile art. 2141, 2142, 2143din Legea nr. 571/2003, actualizată, coroborate cu nr.HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003. S-au invocat dispozițiile Normelor metodologice, art. 311 alin. 1, dispozițiile Codului Fiscal, arătându-se că autoturismul a fost înmatriculat prima în România, taxa specială s-a achitat de către persoana care a înmatriculat autoturismul, autoturismul achiziționat neintrând în categoria celor scutite de la plata taxelor speciale. Astfel organele fiscale din cadrul T în mod legal au stabilit obligația de plata a taxei de primă înmatriculare.
Pârâta a solicitat instanței de judecată respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Ulterior, după deliberarea în cauză, scrierea minutei și a condicei de ședință, pârâta Tad epus întâmpinare la dosar, instanța omițând să analizeze din acest punct de vedere cele arătate prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 512/CA din 4 iunie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins excepția lipsei procedurii administrative prealabile, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, a dispus anularea adresei nr. 79468/20.03.2008 emisă de T și a chitanței seria - nr. - din 06.03.2008 emisă de T și a obligăat pârâta T să restituie reclamantului suma de 3.345 lei reprezentând taxă de înmatriculare pentru autoturismul Toyota tip.1AZ-FE, cu dobândă legală începând cu data de 20.03.2008 și până la restituirea efectivă a sumei.
Pârâta Taf ost obligată la plata către reclamant a sumei de 1504,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, reprezentând c/v taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Conform art. 137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Analizând excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, excepție invocată de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, instanța a respins-o ca fiind neîntemeiată, întrucât prin adresa nr. 79468/20.03.2008, emisa de către pârâta T și aflată la fila 6 din dosar s-au comunicat contestatorului, disp. art. 214 ind. 1 alin. 1 și 5 și art. 214 ind. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și faptul că în baza acestor dispoziții taxa specială de primă înmatriculare a fost stabilită în mod legal și nu poate fi restituită.
În raport de acest răspuns, reclamantul nu avea obligația de a contesta în procedură administrativă acest act cu contestație la pârâta T, deoarece, art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a observat, în primul rând, că în cauză este necontestat că reclamantul a plătit taxa de primă înmatriculare impusă de art. 2141 Codul fiscal și că a solicitat restituirea acestei taxe.
De asemenea, este necontestat că solicitarea reclamantului de restituire a acestei taxe a fost respinsă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T prin adresa nr. 79468/20.03.2008.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Din acest punct de vedere, instanța a reținut că actele atacate de reclamant sunt acte administrative în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ele exprimând voința Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T de a refuza restituirea taxei de primă înmatriculare solicitată de reclamant, refuz explicit, manifestat în regim de putere publică, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvare a cererilor de restituire a taxelor astfel percepute.
S-a menționat că aceeași concluzie se desprinde și din examinarea dispozițiilor art. 41 Cod de Procedură Fiscală, conform cărora "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
În condițiile în care actele respective au fost emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T potrivit competenței sale, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, nu s-a putut reține absența caracterului administrativ al acestor acte, indiferent care ar fi denumirea lor.
Dat fiind caracterul de act administrativ al acestei manifestări de voință a pârâtei Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T, instanța reține caracterul nelegal al refuzului acestei instituții de a examina cererea de restituire formulată de reclamant.
Instanța a constatat că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor altor membre" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză.
În privința consecințelor aplicării art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, în prezenta cauză, instanța a amintit principiile emise de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în interpretarea acestui articol.
Astfel, în Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi -s .- Regionalis, respectiv Nmeth -s - - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 I p. -0000, par.55 și jurisprudența citată).
În ceea ce privește autoturismele second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența citată).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
S-a motivat că, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte membre mai mult decât produsele naționale similare.
Scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
Art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."
Valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform cărora Statul Român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În consecință, instanța a constatat nelegalitatea și netemeinicia adresei nr. 79468/20.03.2008 emisă de T și a chitanței seria - nr. - din 06.03.2008 emisă de T și a obligat pârâta T să restituie reclamantului suma de 3.345 lei reprezentând taxă de înmatriculare pentru autoturismul Toyota tip.1AZ-FE, cu dobândă legală începând cu data de 20.03.2008 și până la restituirea efectivă a sumei, fiind justificată concluzia privind incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. 2141din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, precum și soluția înlăturării de la aplicare a art. 2141din Codul fiscal român în prezenta cauză.
În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, pârâta T, aflându-se în culpă procesuală, a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 1504,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, reprezentând 4 lei c/v taxă timbru, 0,3 lei timbru judiciar și 1500 lei onorariu avocat, conform chitanței aflate la fila 29 din dosar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice
Prin recursul formulat pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T, a solicitat instanței să admită recursul așa cum a fost declarat și motivat și să se modifice sentința pronunțată de instanța de fond, să se rejudece cauza și să se respingă în totalitate acțiunea reclamantului.
Pârâta recurentă a invocat ca și motiv al recursului său art. 304 pct.9 Cod procedură civilă considerând că sentința pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind lipsită de temei legal.
S-a criticat sentința pronunțată de instanța de fond cu mențiunea că în mod neîntemeiat s-a admis acțiunea reclamantului, s-a respins excepția lipsei procedurii administrative prealabile,dispunând anularea adresei 79468/20.03.2008 emisă de către P T și a chitanței emisă de aceeași pârâtă, obligând în același timp P T la plata către reclamant a sumei de 3345 lei - taxă de primă înmatriculare cu dobânda legală, precum și 1504,3 lei Ron -cheltuieli de judecată.
S-a menționat că potrivit art.11 din OUG 50/2008pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule:"Taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Având în vedere prevederile actului normativ arătat,procedura de restituire fiind deja elaborată în temeiul Normelor de aplicare a OUG, s-a susținut că cererile de restituire urmează a fi soluționate pe cale administrativă de către instituțiile la care s-au plătit aceste sume la Trezorerii, în speță la P
Prin recursul promovat, pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Tas olicitat instanței admiterea recursului formulat ca temeinic și legal, modificarea sentinței civile nr. 512/CA/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în principal, rejudecarea cauzei în sensul admiterii excepțiilor formulate privind admisibilitatea și prematuritatea acțiunii iar în subsidiar,pe fondul cauzei se solicită admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 3.345 lei achitată de contribuabil la data de 06.03.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei de poluare pentru autovehicule. Se solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor G nr. 50/2008 pentru autoturismul în cauză. De asemenea se solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, începând cu data de 20.03.2008 sau cu data plății, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală.
Pârâta susține că sentința civilă nr. 512/CA/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș este netemeinică și nelegală, fiind criticabilă sub aspectul următoarelor motive:
Sentința civilă nr. 512/CA/04.06.2008 a fost dată de Tribunalul Timiș cu încălcarea și aplicarea greșită a legii(art.304,pct.9 Cod procedură civilă).
Având în vedere că sentința civilă nr. 512/CA/04.06.2008 nu a fost dată cu drept de apel, pârâta recurentă a solicitat instanței să nu se limiteze la motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și să judece cauza sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă.
Având în vedere motivele invocate de către reclamant prin acțiunea în contencios administrativ formulată,precum și temeiurile legale aplicabile în materie în speță,pârâta recurentă a învederat instanței faptul că,raportat la obiectul cauzei reprezentat de anularea unui act administrativ fiscal și restituirea unei taxe, în speță ne situăm în sfera contenciosului administrativ fiscal reglementată de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din OG nr.92/2003 privind Cod procedură fiscală, și nu ne gândim la sfera contenciosului administrativ general reglementată de Legea nr. 554/2004.
În aceste condiții, prevederile din OG nr. 92/2003 privind Cod procedură fiscală referitoare la contenciosul administrativ fiscal reprezintă lege specială în raport cu dispozițiile Legii nr. 554/2004 care constituie lege generală în materia contenciosului general, și cu care OG nr. 92/2003 privind Cod procedură fiscală se completează în măsura în care nu cuprinde dispoziții derogatorii.
Or, legea specială deroga de la legea generală potrivit principiului de drept" specialia generalibus derogant", situația în care dacă OG nr. 92/2003 privind Codul procedură fiscală cuprinde norme derogatorii de la prevederile generale ale Legii nr.554/2004, codul d e procedură fiscală -lege specială în materie, se aplică cu prioritate raportat la prevederile Legii nr. 554/2004- lege generală în materie.
În principal s-a susținut că, în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 205 și următoarele din OG. Nr. 92/2003 privind Cod procedură fiscală coroborate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Se învederează instanței că reclamantul nu a formulat o contestație împotriva actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată taxa specială de autoturisme și autovehicule.
În consecință și pe cale de excepție pârâta recurentă a solicitat instanței de judecată să constate și inadmisibilitatea formulării direct în instanță a petitelor de cerere privind anularea actului administrativ fiscal în baza căruia a achitat taxa specială și privind acordarea de dobânzi legale raportat la prevederile art. 205 și următoarele din codul d e procedură fiscală.
În cazul în care instanța admite ca cererea de restituite a taxei din data de 14.03.2008 poate fi apreciată ca fiind o contestație formulată împotriva actului administrativ de impunere în baza căruia a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 3.345 lei cu chitanța seria - nr.-/06.03.2008 emisă de PTs -a învederat instanței faptul că în această cerere prealabilă nu s-a solicitat nici anularea vreunui act administrativ fiscal și nici acordarea de dobânzi legale ci doar restituirea taxei în sumă de 3.345 lei.
Având în vedere faptul că reclamantul nu a făcut dovada că a formulat o contestație, în condițiile Titlului IX- Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din OG nr. 92/2003 privind codul d e procedură fiscală, împotriva actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule cu chitanța seria - nr.-/06.03.2008 emisă de P T în sumă de 3.345 lei s-a susținut că formularea prezentei acțiuni în contencios administrativ este prematură, datorită faptului că procedura prealabilă nu a fost finalizată prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate.
În subsidiar, pe fondul cauzei pârâta recurentă a solicitat admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 3.345 lei achitată de contribuabil la data de 06.03.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea 571/2003 privind Codul fiscal și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr.50/2008pentru instituirea taxei de poluare pentru autoturismul în cauză.
S-a învederat faptul că dispozițiile OUG nr.50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
S-a menționat că întrucât taxa care face obiectul prezentei cauze,în sumă de 3.345 lei a fost achitată de către reclamant la data de 06.03.2007, cu chitanța seria - nr.-/06.03.2008 emisă de P T,rezultă că și aceasta intră sub incidența dispozițiilor retroactive ale art. 11 din OUG nr. 50/2008.
De asemenea s-a solicitat instanței respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de restituit, începând cu data de 20.03.2008 sau cu data plății, ca nelegal și inadmisibil în materia fiscală.
Astfel,se învederează instanței faptul că în conformitate cu prevederile art. 2 din OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii.
S-a susținut că reclamantul nu putea să solicite decât acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din codul d e procedură fiscală, începând cu data de 14.03.2008, data comunicării la PTa cererii de restituire a sumei achitate și numai pentru diferența de taxă menționată la punctul 3 din prezentul recurs.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul reclamant a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice T,respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 304,3041Cod procedură civilă cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
Criticile aduse de pârâta recurentă hotărârii recurate se referă la respingerea excepției lipsei procedurii administrative prealabile dispunându-se de către instanță la anularea adresei nr. 79468/20.08.2008 emisă de către T și a chitanței emisă de aceeași pârâtă, obligarea pârâtei T la restituirea către reclamant a sumei de 3.345 lei reprezentând taxă de înmatriculare cu dobânda legală, începând cu data de 20.03.2008 până la restituirea efectivă a sumei, precum și la plata sumei de 1504,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Se reține că în mod corect prima instanță a respins ca fiind neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ,invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având în vedere că prin adresa nr. 79468/20.03.2008 s-au comunicat reclamantului dispozițiile art. 2141alin. 1 și alin. 5 și art. 2142din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal și faptul că în baza acestor dispoziții taxa specială de primă înmatriculare a fost stabilită în mod legal și nu poate fi restituită.
Se reține că în condițiile în care pârâta aprecia că solicitarea reclamantului privind restituirea taxei de primă înmatriculare echivalează cu o contestație în sensul art. 205 din nr.OG92/2003 avea obligația să înainteze aceasta cerere organelor abilitate pentru soluționarea contestației și nu să procedeze la emiterea răspunsului materializat în adresa nr.79468/20.03.2008. Deci, pârâta T s-a comportat nu numai ca un veritabil organ împuternicit cu încasarea și calcularea taxei în litigiu dar a emis și adresa de răspuns prin care a refuzat restituirea taxei respective fără a invoca lipsa competenței legale în emiterea acestui act și fără a indica un alt organ administrativ care ar avea această competență. Prin urmare instanța a apreciat că procedura prealabilă la care face referire art. 205 al.1 din nr.OG92/2003 cu raportare la art. 7 al.1 din Legea nr.554/2004 a fost îndeplinită de reclamant prin depunerea cererii de restituire a taxei de primă înmatriculare și a fost finalizată de către pârâta T prin emiterea adresei de răspuns nr. 79468/20.03.2008.
Cu privire la incidența în speță a prevederilor G nr. 50/2008 antamate de reclamantă prin recursul de față, Curtea reține că noua taxă instituită de OUG este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, de alt mod de calcul și altă destinație.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea urmează să respingă recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 512/CA/4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 3041 Cod procedură civilă și din oficiu în baza dispozițiilor art.306 alin.2,Curtea reține că este neîntemeiat urmând a fi respins pentru următoarele motive:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzută de art. 205 din nr.OG92/2003 coroborat cu art. 7 din Legea nr.554/2004 invocată de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice T, Curtea reține că o asemenea excepție este neîntemeiată în condițiile în care taxa de primă înmatriculare a fost achitată de reclamant cu chitanța seria - nr.-/06.03.2008 emisă de PTp entru suma de 3.3435 lei iar la data de 17.03.2008 reclamantul a înregistrat o cerere de restituire a acestei taxe. Susținerea pârâtei în sensul că o asemenea cerere de restituire nu poate fi asimilata contestației împotriva actului administrativ fiscal nu poate fi reținută de către instanță întrucât este de observat că reclamantul a achitat taxa conform procedurii prevăzute în Codul fiscal, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor în România nefiind posibilă fără plata acestei taxe. Ori, în aceste condiții instanța reține că plata taxei operează automat ca o condiție obligatorie la înmatricularea autoturismului iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin raportare la dispozițiile art. 205 al.1 din nr.OG92/2003 cu raportare la art. 7 al.1 Legea nr.554/2004 nu-l poate constitui decât cererea de restituire a acestei taxe, cerere înregistrată de reclamant la T la data de 14.03.2008 și la Administrația Finanțelor Publice T la data de 17.03.2008
Tot referitor la procedura prealabilă obligatorie, pârâta Tai nvocat prematuritatea acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzută de Titlul IX din nr.OG92/2003 apreciind că procedura prealabila nu a fost finalizată prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate.
Raportat la aceste susțineri se constată că pârâta Tar ăspuns cererii reclamantului de restituire a taxei de primă înmatriculare prin adresa nr. 79468/20.03.2008 prin care a respins cererea de restituire arătând că taxa specială a fost stabilită în mod legal și nu poate fi restituită. Ori, în condițiile în care aprecia că solicitarea privind restituirea taxei de primă înmatriculare echivalează cu o contestație în sensul art. 205 din nr.OG92/2003 avea obligația să înainteze aceasta cerere organelor abilitate pentru soluționarea contestației și nu să procedeze la emiterea răspunsului materializat în adresa respectivă. Deci, pârâta T s-a comportat nu numai ca un veritabil organ împuternicit cu încasarea și calcularea taxei în litigiu dar a emis și adresa de răspuns prin care a refuzat restituirea taxei respective fără a invoca lipsa competenței legale în emiterea acestui act și fără a indica un alt organ administrativ care ar avea această competență.
În ceea ce privește fondul cauzei, art. 11 si art. 148. alin 2 din Constituția României, prevăd supremația legislației Comunității Europene față de reglementările interne, tratatele constitutive ale Uniunii Europene având prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. 4 prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor de la alin.2.
.Art. 2411din Codul fiscal prevede incidența taxei speciale - autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv - și modalitatea de calcul al acesteia.
Din 1 ianuarie 2007, România, devenind stat membru al Comunității Europene s-a obligat, conform Constituției României, să respecte reglementările Comunității Europene.
Astfel, art. 90 din Tratatul d l Maastricht. de înființare a Comunității Europene prevede ca:" Nici un stat membru nu poate sa impună, in mod direct sau indirect, asupra produselor altor Membre impozite interne de orice natura in plus fata de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare.
Mai mult, nici un Stat Membru nu poate să impună asupra produselor altor Membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse".
Articolul 90 CE trebuie interpretat în sensul că se opune instituirii unei taxe prezentând caracteristicile Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, instituite prin Codul fiscal român, astfel cum a fost modificat prin Legea 343/17.07.2006. datorită faptului că această taxă se aplică la achiziționarea de autovehicule second-hand, provenind din alte membre decât Statul R, dar nu și la achiziționarea de autovehicule de ocazie second-hand deja înmatriculate pe teritoriul național.
Această taxă reprezintă un impozit intern asupra bunurilor provenind din membre, fiind instituită astfel în scopul de a proteja alte sectoare de producție, taxa fiind contrară paragrafului II al acestui articol.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată nelegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în cauză.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrației Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.512/CA/4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în condițiile dispozițiilor art.312 alin. 1 Cod procedură civilă.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, urmează să oblige pârâtele la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.512/CA/4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Obligă pârâtele recurente la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată față de intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
Red. -24.11.2008
Tehnored LM -25.11.2008
2 expl./SM
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Gavrilescu Maria
