Contestație act administrativ fiscal. Decizia 110/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.110
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul D, împotriva sentinței nr. 671 din data de 23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, str. -, nr. 1A, județul
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr.11543 și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-reclamant personal, lipsă fiind intimata Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin serviciul registratură, intimata a depus la dosar o cerere de amânare a judecății privind lipsa de apărare, cerere pe care Curtea o pune în discuție.
Având cuvântul recurentul-reclamant, arată că se opune cu privire la cererea de amânare formulată de intimată, după care solicită a se lua act că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, față de cererea de amânare formulată de intimata Direcția de Muncă, Solidaritatea și Socială și Familie, în temeiul art. 156 pr.civ. o respinge, întrucât nu este o cerere motivată și temeinică, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 9 rezultă că intimata a primit citația la data de 22.12.2009, cu respectarea termenului procedural, astfel încât putea să-și angajeze un reprezentat, cu atât mai mult cu cât dispune de un oficiu juridic, după care, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul recurentul-reclamant, arată că sentința recurată este netemeinică și nelegală, întrucât i-au fost recunoscute drepturile începând cu 01.04.2007 și nu din 01.05.1991, când a făcut primul demers.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii și acordarea drepturilor din 1991.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială contencios administrativ și fiscal, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Dâmbovița, solicitând ca aceasta să fie obligată să rectifice decizia de pensionare nr. -/10.11.1992.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a formulat plângere, conform Legii nr. 544/2004, înregistrată la sediul pârâtei cu nr. 22835/26.03.2008, prin care a solicitat rectificarea deciziei sau emiterea alteia noi, cu luarea în calcul, ca vechime în muncă, a perioadei 25.03.1952 - 20.06.1964. Întrucât nu a primit nici un răspuns de la pârâtă, a promovat prezenta acțiune.
Prin încheierea din 2 iunie 2008, prima instanță, a reținut natura litigiului ca fiind unul de asigurări sociale și, în consecință, a transpus soluționarea cauzei Secției specializate în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Dâmbovița.
După transpunerea dosarului la Secția litigii de muncă și asigurări sociale a tribunalului, reclamantul și-a completat acțiunea cu un capăt de cerere privind rectificarea deciziei nr. 434/30.03.2007 emisă de pârâtă, soluționarea acestui capăt de cerere fiind disjuns de acțiunea inițială și transpus Secției comerciale și de contencios administrativ a tribunalului, prin încheierea din 4 noiembrie 2008, cauză ce a format obiectul prezentului dosar, nr-.
După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentința nr.671 din data de 23.10.2009, Tribunalul Dâmbovița a respins excepțiile invocate de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială D și a respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială, privind rectificarea deciziei nr. 424/30.03.2007.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că Decizia 424 din 30 martie 2007, emisă de pârâtă, prin care reclamantului i se recunoștea calitatea de beneficiar al Decretului - Lege nr. 118/1990 pentru perioada 25 martie 1952 - 20 iunie 1964, începând cu 1 aprilie 2007, i-a fost comunicată acestuia la 4 iunie 2008, după ce acesta formulase cererea de rectificarea deciziei de pensionare nr. -/1992, ce formează obiectul dosarului nr-.
Referitor la excepțiile inadmisibilității acțiunii și cea a tardivității, invocate de pârâtă, prima instanță a reținut că, față de refuzul pârâtei, manifestat în cursul soluționării acestui dosar, de a proceda la rectificarea Deciziei 424/2007, reclamantul a solicitat - printr-un capăt de cerere separat-, la 4 noiembrie 2008, anularea acestei decizii, în sensul ca drepturile recunoscute prin Decizia 424/2007 să-i fie acordate începând cu 29 mai 1991, când a făcut primul demers în stabilirea calității de beneficiar al Decretului - Lege nr. 118/1990, sunt neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că solicitarea reclamantului, potrivit căreia drepturile de beneficiar al Decretului Lege nr. 118/1990 să-i fie recunoscute începând cu anul 199, este neîntemeiată, întrucât analizarea cererii sale de obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al Decretului Lege nr. 118/1990, pentru perioada 25 martie 1952 - 20 iunie 1954, a făcut obiectul unei alte acțiuni în justiție, ce a format obiectul dosarului nr. 928/1992 al Tribunalului Dâmbovița, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 21/1992, definitivă, prin care reclamantului i s-a respins contestația împotriva hotărârii 357/2001 emisă de D, hotărâre prin care i se stabilise calitatea de beneficiar al Decretului lege nr. 118/1990; sentința nr. 21/1992 a Tribunalului Dâmbovița analizase și sentința civilă nr. 825/1991 a Judecătoriei Găești (prin care se constatase că reclamantul nu a putut să-și exercite ocupația și pe perioada 25 martie 1952 - 20 iunie 1964) și reținuse că, în mod corect, pârâta acordase reclamantului drepturile de beneficiar al Decretului - Lege nr. 118/1990 prin hotărârea nr. 357/2001.
S-a mai reținut că, prin sentința nr. 38/2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, reclamantului i s-a respins contestația împotriva hotărârii și deciziei 416/2006 emise de pârâtă, prin care i se respinsese cererea de recunoașterea a sa, ca beneficiar al Decretului - Lege 118/1990, pentru aceeași perioadă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii și să se dispună recalcularea pensiei începând cu 01.05.1991.
În motivarea căii de atac, recurentul arată că în mod nelegal tribunalul ia respins cererea, motivat de împrejurarea că prin sentința nr.21/1992 instanța s-a pronunțat definitiv și irevocabil cu privire la perioada solicitată, întrucât, la momentul pronunțării acestei sentințe, nu a putut face dovada că a fost urmărit de către organele de securitate, neavând acces la dosarul personal de la securitate până în anul 2006.
Mai arată recurentul că prin decizia 424/2007, i-a fost recunoscută ca vechime perioada martie 1952 - 20 iunie 2006, însă, începând cu 01.04.2007, și nu cu 29.05.1991, când a făcut primul demers.
Examinând recursul de față, prin prisma motivelor invocate, raportat la textele de lege incidente în cauză, dar și la actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Recurentul-reclamant a solicitat, prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, rectificarea deciziei de pensionare nr.-/10.11.1992, motivat prin aceea că, prin sentința nr.424 din 30.03,2007, s-a dispus revizuirea hotărârii nr. 625/1991, în sensul de a i se recunoaște vechime în muncă și perioada 25.03.1952 - 20.06.1964, efectul firesc fiind și revizuirea deciziei de pensionare nr. -/10.11.1992.
A mai arătat sus-numitul și faptul că, în baza Legii nr.554/2004, a depus o cerere în acest sens la intimata-pârâtă Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Dâmbovița, dar că nu a primit nici un răspuns, cererea sa nefiind satisfăcută.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
În cea de a doua ipoteză a textului, prin refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, legiuitorul a înțeles, în primul rând, exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea, în timp ce tăcerea administrativă, desemnată prin formula extinsă de nesoluționare în termen a unei cereri, vizează lipsa unui răspuns în termenul de soluționare a cererii inițiale, adresată unei autorități publice. În ambele cazuri trebuie să fie vorba despre reaua-credință a autorității sesizate, care fie lasă în nelucrare, fie refuză în mod explicit soluționarea unei cereri prin care persoana vătămată promovează un interes legitim, respectiv valorifică un drept al său.
Curtea nu poate reține aplicabilitatea în cauză a acestui text, atâta vreme cât, așa cum a apreciat în mod corect prima instanță, pretenția reclamantului în sensul recunoașterii drepturilor de beneficiar al Decretului lege nr. 118/1990, începând cu anul 2001, este neîntemeiată. Aceasta, întrucât această solicitare a reclamantului-recurent a făcut obiectul unei alte acțiuni în justiție, în cauza cu nr. 928/1992 a Tribunalului Dâmbovița, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 21/1992, prin care această instanță a respins contestația sus-numitului împotriva hotărârii nr. 357/2001, emisă de aceeași pârâtă din prezenta cauză.
Pe de altă parte, prin sentința nr.38/2007 a Tribunalului Dâmbovița, reclamantului-recurent i s-a respins și contestația împotriva deciziei nr. 416/2006, prin care i se respinsese cererea de recunoaștere a aceleiași perioade reclamată prin prezenta cerere, recurentul solicitând și în acel caz acordarea drepturilor ce decurg din actul normativ prevăzut anterior.
Astfel, motivul de recurs promovat de către titularul cererii, referitor la faptul că prin decizia nr. 424/2007 i s-a recunoscut perioada respectivă ca vechime în muncă, dar drepturile i-au fost acordate de abia începând cu 1.04.2007, nu poate fi reținută ca având caracter fondat, întrucât, așa cum a reținut în mod corect instanța de fond, această dispoziție a avut caracterul unei reaprecieri din considerente morale, neputând înlătura efectele irevocabile ale sentinței nr.21/1992, care a statuat cu autoritate de lucru judecat, în sensul neluării în calculul vechimii în muncă a reclamantului-recurent, a perioadei 25.03.1952-20.06.1964.
Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 312 alin.1 pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, va menține ca legală și temeinică sentința de fond și în baza art. 274 pr.civilă, va respinge cererea recurentului privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât acesta, prin respingerea recursului, este parte care a pierdut procesul, în sensul textului de lege, cel din urmă citat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul D, împotriva sentinței nr. 671 din data de 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, str. -, nr. 1A, județul
Respinge cererea recurentului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.DL/MA
4 ex./04.02.2010
f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal,
notificare nr 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
