Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Decizia 111/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI
SECȚIA COMERCIAL ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.111
Ședința public din data de 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
Judectori - - -
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str.- -,. 4,. B,. 33, județul D, împotriva sentinței nr. 618 din data de 15.10.2009 pronunțat de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEAN DE PENSII D, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar.
La apelul nominal fcut în ședinț public, au lipsit recurentul-reclamant și intimata pârât Casa Județean de pensii
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, învederându-se instanței c recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, c recurentul a solicitat judecarea în lips, iar intimata a depus concluzii scrise, dup care:
Curtea, luând act c s-a solicitat judecarea în lips, constat cauza în stare de judecat și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de faț, constat:
Prin cererea înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr-, reclamantul, a chemat în judecat pârâta Casa Județean de Pensii D, pentru nerespectarea deciziei nr. 5858/8.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând acordarea de ctre pârât pentru perioada 1.04. 2005 - 1.04.2006 a drepturilor conform Legii nr. 189/2000, cuantificate la suma total de 27.240 lei astfel: 18.000 lei pentru asistenț medical și medicamente gratuite, 1460 lei - transport gratuit, 2400lei - echivalentul a 6 cltorii dus - întors pe CFR cls. I, 4320 lei reprezentând bilet gratuit de tratament, 240 lei reprezentând abonament radio TV anual și 360 lei abonament telefon, 460 lei reprezentând reducere impozit pe cas și mașin.
În motivarea acțiunii s-a artat c pârâta a emis hotrârea nr. 601/3.04.2006 la un an de la precizarea fcut prin decizia nr. 5858/8.12.2005 a și nu a ținut cont de aceasta, apreciind c este îndreptțit s beneficieze de drepturile prevzute de Legea 189/2000, pentru perioada 01.04.2005-01.04.2006.
La data de 16.07.2009, pârâta Casa Județean de Pensii Daf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile prevzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, la termenul din 1.10.2009, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, iar pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii, precizând în privința biletelor de tratament c acestea se acord în limita locurilor repartizate anual, în baza cererii și a actelor justificative ale solicitantului, urmare analizei de ctre o comisie special constituit dup criteriile CNPAS, neexistând posibilitatea legal a cuantificrii și compensrii în bani a biletelor de cltorie și a celorlalte drepturi solicitate.
Dup administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr. 618 din 15.10.2009 prin care a respins excepțiile invocate de pârâta Casa Județean de Pensii D, privind lipsa procedurii prealabile și a prescripției dreptului la acțiune al reclamantului și a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța aceast sentinț, tribunalul a reținut c în cauz sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, potrivit crora nu este obligatorie plângerea prealabil în cazurile prevzute de art. 2 alin. 2, respectiv în cazul refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, reclamantul întemeindu-și acțiunea pe refuzul pârâtei de a proceda la punerea în executare a hotrârii sale nr. 601/3.04.2006, în privința drepturilor recunoscute prin aceast hotrâre, ca urmare a cererii soluționate irevocabil prin decizia nr. 5858 /8.12.2005 a J, astfel c, a respins excepția lipsei procedurii prealabile și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, constatând c acest drept s-a nscut la data de 3.04.2006 prin emiterea de ctre pârât a hotrârii nr. 601, iar acțiunea a fost introdus la data de 25.03.2009 în cadrul termenului de prescripție extinctiv.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut c reclamantului i s-a recunoscut prin decizia nr. 5858/8.12.2005 a ICCJ beneficiul drepturilor prevzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2.04.1944 - 6.03.1945, începând cu data de 1.04.2005, în acest sens fiind emis de ctre pârât hotrârea nr. 601/3.04.2006, îns reclamantul a solicitat compensarea în bani a drepturilor de care nu a putut beneficia începând cu 1.04.2005 pân la data de 1.04.2006, a emiterii hotrârii menționate, cu plata unor despgubiri corespunztoare, precizând c indemnizația lunar prevzut de lege a primit-o inclusiv pentru perioada în litigiu, respectivele drepturi sunt prevzute de art. 1-9 din Decretul Lege nr. 118/1990, în forma actualizat inclusiv cu modificrile aduse prin OG nr. 105/1999 aprobat prin Legea nr. 189/2000, art. 10 alin. 2 din lege precizând instituțiile cu atribuții în aplicarea acestui act normativ, legea special neprevzând posibilitatea compensrii în bani a drepturilor solicitate de S.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul, criticând sentința 618/15.10.2009 pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea cii de atac, anularea acestei hotrârii și obligarea pârâtei la plata drepturilor ce i se cuvin.
În motivarea recursului, s-a artat c eliberarea biletelor de tratament se face de ctre comisie, în funcție de gravitatea bolii, în cazul su, potrivit actelor medicale, era absolut necesar eliberarea unui astfel de bilet de tratament, calculul biletelor CFR se face în funcție de locul de unde a fost deportat, respectiv B M și locul unde locuiește în prezent, Târgoviște, iar evaluarea tratamentului este minim faț de suferința pe care a îndurat-o și o îndur și în prezent fiind spitalizat, restul solicitrilor impunându-se a fi fcute în cuantumul la zi a acestora.
Prin notele scrise, depuse de intimat s-a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond.
Curtea examinând sentința recurat prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrrilor dosarului, a normelor legale incidente în cauz, a art. 304 și 3041pr.civ. constat c recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Prin hotrârea 601/3.04.2006, emis de Casa Județean de Pensii D, s-a stabilit reclamantului calitatea de beneficiar a Legii 189/2000, începând cu data de 01.04.2005, reținându-se incidența disp. art. 1 lit. c din acest act normativ, respectiv, a fost strmutat în alt localitatea decât cea de domiciliu, aceast hotrâre fiind emis urmare anulrii deciziei 569/23.03.2005 a Casei județene de Pensii D și recunoașterii beneficiului drepturilor prevzute de acest act normativ începând cu 01.04.2005, conform deciziei 5858/8.12.2005, pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, reclamantul beneficiaz de drepturile prevzute de art. 2 din Legea 189/2000, precum și de cele enumerate de art. 5 din același act normativ, respectiv asistenț medical, transport gratuit, 6 cltorii dus întors gratuite anual pe calea ferat, 6 cltorii dus întors anual pe mijloacele de transport auto sau mijloace fluviale, de la localitatea de domiciliu la reședința de județ, un bilet pe an gratuit pentru tratament într-o stațiune balneoclimateric, scutire de plata taxelor de abonament pentru radio și televizor, prioritate la instalarea unui post telefonic, scutire de plata taxei de abonament, acordarea la cerere cu titlu gratuit a unui loc de veci, actul normativ reparator prevede toate aceste drepturi, de care, beneficiaz la cerere, îns în Legea 189/2000, nu este reglementat posibilitatea compensrii în bani a respectivelor drepturi, în situația în care drepturile nu au fost acordate și exercitate în natur.
În mod corect, instanța de fond a concluzionat c în sarcina pârâtei nu exist obligația legal de al despgubii pe reclamant pentru drepturile de care nu a beneficiat în perioada 01.04.2005 - 01.04.2006, pentru a beneficia de respectivele drepturi, reclamantul trebuia s depun cererii la instituțiile prevzute de art. 10 alin.2 din Decretul - Lege 118/1990, cu modificrile din OG 105/1999 și Legea 189/2000.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit cruia eliberarea unui bilet de tratament de stațiune era absolut necesar faț de gravitatea bolii de care sufer recurentul, Curtea constat c nu este fondat, întrucât potrivit art. 5 lit. e din Legea 189/2000, reclamantul este îndreptțit s beneficieze anual de un astfel de bilet, îns solicitarea se refer la perioada 01.04.2005-01.04.2006, în care, nu
solicitat un astfel de bilet, dreptul este prevzut de lege a fi acordat în natur, iar posibilitatea compensrii în bani a acestuia, nu este reglementat de lege.
De asemenea, nici motivul de recurs potrivit cruia calculul biletelor CFR se face în funcție de locul de unde a fost deportat și locul unde locuiește în
prezent, nu este întemeiat, întrucât art. 5lit. c din Legea 189/2000, prevede c persoanele crora li s-a stabilit calitatea de beneficiar al acestui act normativ, sunt îndreptțite și la gratuitatea a 6 cltorii dus întors anual pe calea ferat român, la
clasa I, ceea ce presupune efectuarea acestor cltorii, actul normativ, neprevzând c o astfel de gratuitate se acord fr ca respectivele cltorii s fi fost efectuate și c
s-ar calcula pe distanța aferent localitții de unde a fost deportat persoan și unde locuiește în prezent, numai în cazul în care persoana beneficiar a Legii 189/2000, a efectuat cele 6 cltorii anual, iar Direcția General de Munc și Protecție Social Teritorial refuz nejustificat plata contravalorii acestora, se pot acorda despgubiri reprezentate de costul biletelor.
Nici motivul de recurs potrivit cruia evaluarea tratamentului este minim faț de suferințele pe care le-a îndurat și le îndur, iar restul solicitrilor au cuantumul la zi a plților ce trebuiau fcute, nu este întemeiat, în condițiile în care Legea 189/2000, nu prevede compensarea în bani a drepturilor enumerate de art. 5, asistența medical și medicamentele se acord la momentul efecturii tratamentului sau spitalizrii în baza calitții de beneficiar a acestui act normativ, stabilit de Direcția General de Munc și Protecție Social Teritorial, de instituțiile medicale cu atribuții în acest domeniu, transportul gratuit cu mijloace de transport în comun se acord de operatorii de transport, scutirea de plata taxelor de abonament radio, TV și telefon, se dispune în baza aceleași decizii privind calitatea de beneficiar a Legii 189/2000, de instituțiile cu atribuții în acest domeniu, iar reducerea de impozit pe cas și mașin, de ctre administrația fiscal în a crei raz teritorial locuiește.
Faț de aceste considerente, Curtea constat c în mod corect, Tribunalul Dâmbovițaa concluzionat c drepturile prev. de art. 5 din Legea 189/2000, nu pot fi compensate în bani, iar în sarcina instituției pârâte nu exist obligația legal, de a-l despgubii pe reclamant pentru drepturile de care nu a beneficiat începând cu 01.04.2005 pân la 01.04.2006, hotrârea recurat nu este afectat de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin. 1 pr.civ. s fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str.- -,. 4,. B,. 33, județul D, împotriva sentinței nr. 618 din data de 15.10.2009 pronunțat de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEAN DE PENSII D, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi 25 ianuarie 2010.
Președinte Judectori
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal,
notificare nr.3120
red.MS
tehnored.DL
4 ex./04.02.2010
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
