Obligare emitere act administrativ. Decizia 109/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.109
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții și, ambii cu domiciliul în P,-, -. 7, județul P, împotriva sentinței nr.318 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI, domiciliat în P,--4, județul P și interveniențiiȘI,ambii domiciliați în P,-, județul
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr. - din 5.10.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-reclamant -R asistat de avocat din cadrul Baroului P, recurenta-reclamantă reprezentată de același avocat, intimatul-pârât Primarul municipiului P reprezentat de consilier juridic, intervenientul asistat de avocat, intervenienta -,fiind reprezentată de același apărător.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea Curții, apărătorii părților pe rând, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți,
R și, arată că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 129-130 pr.civ. și art. 51 din Legea 50/1991, în sensul că în disprețul rolului activ, impus de legiuitor și cu eludarea prevederilor ce reglementează emiterea autorizației de construire, a respins acțiunea ca neîntemeiată, deși trebuia să desemneze un expert constructor care să verifice dacă edificiul se încadrează în limitele legale, atât din
punct de vedere al execuției cât și din punct de vedere al respectării prescripțiilor legale, ce guvernează materia. Mai arată că recurenții au fost de bună credință, au
realizat construcția în temeiul unor acte administrative și avize, a căror legalitate nu aveau nici motivele nici posibilitatea de a le verifica.
Primarul ar trebui să plătească pentru situația creată.
Solicită respingerea cererii de intervenție, admiterea recursului, casarea
hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în scopul verificării prin desemnarea unui expert constructor, a legalității edificării construcției din punct de vedere al documentației, necesară eliberării autorizației, respectiv a existenței avizelor prealabile și a concordanței acestora cu lucrarea propriu-zisă.
Având cuvântul consilier juridic, pentru intimatul
pârât, Primarul municipiului P, arată că lasă la aprecierea instanței atât în ceea ce privește cererea de intervenție cât și pe recurs, solicitând a se avea în vedere notele de ședință depuse la dosar.
Avocat, pentru intervenienți, solicită respingerea recursului ca nefondat, precizând că intervenienții au două hotărârii judecătorești irevocabile. S-a susținut de recurenți că instanța de fond nu a avut rol activ, însă recurenții au fost cei care nu au făcut nici un demers pentru a intra în legalitate, nu s-a schimbat nimic, în realitate intervenienții sunt cei prejudiciați, fiind în imposibilitate de a folosi locuința pe care o au în proprietate. Autorizarea solicitată de reclamanții este practic imposibilă întrucât clădirea a 4 nivele ridicate, deși limita în zonă este de 2 nivele, și mai mult aceasta se găsește pe un teren care un front la stradă de 5,92 m, față de limita legală care este de 8
Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanțelor depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.4925/21.05.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești in dosarul nr-, s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Ploiești și s-a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Prahova - Secția de Contencios Administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Comerciala si de Contencios Administrativ II sub nr-.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 17.12.2007 sub nr-, reclamanții R și au solicitat in contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului P, să se dispună obligarea paratului la emiterea autorizației de construire pentru imobilul din P,-, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1652 din data de 12.11.1999 au cumpărat imobilul din P, str. - -, compus din 239. teren si construcții, că urmare a solicitării lor, a fost emis la data de 2.04.2001 sub nr. 420 certificatul de urbanism prin care se îngăduia desființarea construcției existente pe teren si edificarea alteia,
in regim de împreuna cu un garaj ( prin autorizația de construire emisă la 8.10.2001 sub nr. 988 se reiterează permisiunea consemnata in certificatul de urbanism ).
Reclamanții au susținut că în calitatea de beneficiari ai tuturor avizelor și
autorizațiilor necesare construirii au inițiat lucrări in acest sens, dar la data de
20.05.2002, vecinii și - au solicitat
anularea autorizației de construire, iar la 27.06.2002 au intentat acțiunea ce a format obiectul dosarul nr. 8090/2002 si prin sentința nr. 1125 pronunțată la data de 31.03.2003, Tribunalul Prahovaa respins insă dosarul la care a făcut referire, iar Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul prin decizia 3199 pronunțată la 23.09.2003 si pe fond a admis si acțiunea.
Au precizat reclamanții că față de faptul că lucrările de construcție erau practic finalizate au solicitat paratei și au obținut certificatul de urbanism nr. 836/31.05.2004 și autorizația de construire nr. 426/3.06.2005 prin care li se îngăduia realizarea unei construcții in regim de P--2 si că numiții si - au solicitat prin instanța anularea autorizației de construire si prin sentința nr. 386 pronunțată la 12.12.2006, Tribunalul Prahova i-a respins cererea, recursul lor împotriva acestei hotărâri fiind respins prin decizia nr. 462 pronunțată la 24.04.2007 de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentința nr.318 din 19 mai 2009, Tribunalul Prahova, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții R și, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit art.1 din Legea nr.554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, nerecunoașterea dreptului pretins sau interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1652/16.11.1999 reclamanții au cumpărat imobilul situat în orașul P,-, județul P, în suprafață de 239. și locuința compusă din două camere, hol, bucătărie, baie, în suprafață construită de 49,90. din care suprafață utilă de 38,50. construcție din cărămidă, acoperită cu tablă, iar alipit magazie, în suprafață construită de 6,50. din care suprafață utilă de 5,30. construcție din cărămidă acoperită cu carton.
S-a mai reținut că inițial pentru acest imobil a fost emisă autorizația de construire nr.988/08.10.2001, pentru edificarea unei locuințe și garaj încorporat pe trenul situat la adresa susmenționată, însă autorizația a fost contestată la instanța de contencios administrativ de către numiții și -, iar prin decizia nr.3199/23.- Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus anularea acesteia, motivat în esență de faptul că autorizația a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale menționate în procesul-verbal de control din 04.11.2003, împrejurare care a generat încălcarea drepturilor prevăzute de lege.
Ulterior, reclamanții din prezenta cauză au făcut demersuri în vederea
reautorizării construcției și s-a eliberat autorizația de construire nr.426/03.06.2005 care a fost iarăși contestată de către numiții și - și prin sentința civilă nr.386/12.12.2006 pronunțată de Tribunalul Prahova -secția comercială și de contencios administrativ II în dosarul nr.1107/CA/2006 a fost
anulată autorizația de construcție nr.426/03.06.2005 eliberată de Primăria Municipiului P prin primar.
S-a reținut că sentința civilă nr.386/12.12.2006 a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr.462/24.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin care s-a menținut soluția instanței de fond.
Din adresa nr.-/11.05.2009 emisă de Primarul Municipiului Par ezultat că ulterior anulării și celei de-a doua autorizații de construire, reclamanții nu au mai solicitat eliberarea unei alte autorizații de construcție și nici nu au depus o documentație în acest sens.
Totodată, din aceeași adresă mai rezultă că prin cererea ce face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Ploiești, numiții și - au solicitat obligarea reclamanților din prezenta cauză la desființarea construcției situată în orașul P,-, județul P, și s-a admis acțiunea și Tribunalul Prahovaa respins recursul pârâților-recurenți -R și.
Tribunalul a mai reținut că cele două autorizații de construire au fost emise cu încălcarea cadrului legal, iar prin prezenta acțiune reclamanții nu au reușit să înlăture neregularitățile constate anterior cu ocazia emiterii celor două autorizații de construire.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții -R și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă pentru încălcarea dispozițiilor art. 129-130 Cod procedură civilă, art.51 din Legea nr. 50/1991.
În motivarea recursului, aceștia învederează că instanța de fond a reținut că deși cele două autorizații de construire au fost emise cu încălcarea cadrului legal, reclamanții nu au reușit să înlăture neregularitățile constatate anterior, cu ocazia emiterii celor două autorizații de construire.
Mai arată recurenții că motivarea instanței, dincolo de constatarea că este mai mult decât lapidară este și cinică, deoarece reclamanții recurenți sunt acuzați de greșeli, pe care în realitate le-a comis intimatul, fiindcă autorizațiile au fost anulate, pentru că au fost emise nelegal, iar nu pentru că recurenții nu le-au respectat prescripțiile.
Astfel, autorizația de construire nr.988/8.10.2001 a fost anulată prin decizia irevocabilă a Curții de APEL PLOIEȘTI nr.3199/23.09.2003, deoarece s-a constatat că a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale, menționate în procesul-verbal de control din 4.11.2003, iar autorizația de construire nr.426/3.06.2005 a fost anulată prin sentința civilă nr.386/2006 a Tribunalului Prahova rămasă irevocabilă prin decizia nr. 462/24.04.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, deoarece lipsea avizul sanitar și acordul vecinilor și nu s-a respectat Regulamentul general de urbanism.
Așadar, recurenții precizează că fiecare din cele două autorizații au fost emise cu încălcarea cadrului legal, ce generează materia, în condițiile în care recurenții nu au avut și nu puteau avea cunoștință despre insuficiența documentației
ce a stat la baza emiterii lor, iar la solicitarea recurenților a fost emis la 2.04.2003, sub nr. 420, certificatul de urbanism prin care intimatul îngăduia desființarea construcției existentă pe teren și edificarea alteia, în regim de,împreună cu un garaj și autorizația de construire 988/2001 a reiterat această permisiune.
În calitate de deținători ai tuturor avizelor și autorizațiilor necesare realizării construcției, recurenții precizează că au inițiat lucrările, dar vecinii
și - au solicitat anularea autorizației de construire și cererea le-a fost admisă pentru că, așa cum a reținut Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia nr.3199/2003, "autorizația de construire nu a fost eliberată cu respectarea dispozițiilor legale, avizul sanitar a fost retras și din aceste motive, prin amplasarea construcției casa reclamanților nu mai este însorită, pe durata minimă, prevăzută de lege".
Având în vedere că la data soluționării irevocabile a cererii de anulare a autorizației de construire, lucrările de construcție erau practic finalizate, recurenții au solicitat și obținut un certificat de urbanism - 836/2004 și aon ouă autorizație de construire nr.426/2005, prin care li se îngăduia realizarea unei construcții în regim de P--2.
au solicitat însă și au obținut din nou, anularea autorizației de construire, emisă ca și cea precedentă, cu eludarea prevederilor legale, arată recurenții.
În concluzie, recurenții au solicitat și obținut două certificate de urbanism și două autorizații de construire, în temeiul cărora au edificat construcția și condițiile în care au respectat cu strictețe prevederile legale, referitoare la documentația prealabilă, aferentă obținerii celor două acte administrative, dar pentru că acestea au fost eliberate defectuos, sunt în situația de a suporta un prejudiciu major, prin desființarea construcției, a cărei demolare s-a dispus prin hotărârea pronunțată în dosarul nr- a Judecătoriei Ploiești.
Instanța avea îndatorirea de a verifica pertinența cererii recurenților de emitere a unei noi autorizații, prin desemnarea unui expert constructor, care să verifice dacă edificiul se încadrează în limitele legale, atât din punct de vedere al execuției, cât și din punct de vedere al respectării prescripțiilor legale, ce guvernează materia.
De asemenea, este incontestabil că greșeala emisă de intimat nu poate și nu trebuie să repercuteze asupra recurenților, în condițiile în care aceștia de bună-credință fiind, au realizat construcția în temeiul unor acte administrative și avize, a căror legalitate nu aveau nici motivele și nici posibilitatea de aov erifica, concluzionează reclamanții.
Mai arată aceștia că, nu există în această situație decât două soluții pentru remedierea stării de fapt și anume: fie să emită după efectuarea anumitelor verificări o altă autorizație de construcție, fie să ajungă la soluția ca intimatul să-i dezdăuneze pe recurenți pentru prejudiciul suferit, prin demolarea construcției.
În final, recurenții învederează că instanța supremă a stabilit că primarul este emitentul autorizației de construire, că este admisibilă cererea pentru emiterea autorizației după edificarea construcției, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în scopul verificării, prin desemnarea unui expert constructor a legalității edificării construcției, din punct
de vedere al documentației, necesară eliberării autorizației, respectiv a existenței avizelor prealabile și a concordanței acestora cu lucrarea propriu-zisă.
Numiții și - au formulat cerere de intervenție în interesul Primarului municipiului P, solicitând
respingerea recursului și învederând că au dreptul și interesul să intervină în favoarea Primarului municipiului
Astfel, aceștia dețin o proprietate în municipiul P,-, județul P, care se învecinează pe o latură cu terenul ce aparține recurenților-pârâți aflat pe aceeași-, iar recurenții au edificat fără autorizația prevăzută de lege o construcție cu destinația de locuință, care este de natură a îi stânjenii în exercitarea dreptului de proprietate.
Astfel, inițial a fost emisă de către Primarul municipiului P autorizația nr.988/8.10.2001 care a fost anulată ca urmare a solicitării acestora, prin decizia nr.3199/23.09.2003 a Curții de APEL PLOIEȘTI, întrucât actul administrativ fusese emis cu încălcarea dispozițiilor legale și a dreptului de proprietate.
Ulterior, recurenților li s-a eliberat o nouă autorizație de construire, nr. 426/2005 care, la rândul ei a fost anulată irevocabil prin decizia nr.462/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, apreciindu-se că și acest act administrativ este lovit de nulitate, întrucât construcția pentru care a fost emisă, nu îndeplinește cerințele Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție.
Or, deși autorizația administrativă emisă inițial fusese anulată încă din anul 2003, iar valabilitatea noii autorizații era contestată, recurenții au procedat la ridicarea construcției, în disprețul prevederilor legale și a drepturilor sale legitime și față de această situație, a înțeles să investească instanța de judecată cu o cerere prin care a solicitat obligarea familiei R și să demoleze construcția ridicată abuziv.
Mai arată intervenienții că în mod corect, prin sentința civilă nr.8315/2008 a Judecătoriei Ploieștia fost admisă acțiunea, pârâții fiind obligați să desființeze construcția ridicată în baza celor două autorizații anulate, apelul a fost respins și în prezent dosarul este în recurs (nr-).
Intervenienții consideră că în mod justificat a procedat Tribunalul Prahova atunci când prin sentința nr.318/2009 a respins acțiunea formulată de soții prin care aceștia solicitau obligarea Primarului la emiterea unei autorizații de construire pentru imobilul situat în P,-, jud. P și edificarea acestei clădiri s-a făcut prin înfrângerea dispozițiilor legale cu intenția vădită de încălcare a dreptului de proprietate și nici un moment recurenții reclamanți nu au încercat să remedieze deficiențele grave pe care această clădire le prezintă.
Astfel, în modalitatea în care a fost amplasată, practic intervenienții arată că sunt puși în imposibilitatea de a folosii locuința pe care o au în proprietate, iar autorizarea solicitată de reclamanți este practic imposibilă (clădirea are patru nivele, limita în zonă este de două nivele, imobilul este pe un teren care are front la stradă de 5,92 m față de limita minimă legală care este de 8 m).
Aceste împrejurări sunt dezvoltate în detaliu în decizia nr. 462/24.04.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI și pe terenul deținut de reclamanți nu poate fi edificată nici construcție, întrucât aceasta nu are lățimea minimă prevăzută de
art. 30(2) din Hotărârea nr. 525/1996 republicată în 2002 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, fiind privați și de însorirea obligatoriei de care ar trebui să beneficieze.
Aceste situații au făcut de două ori obiectul controlului judiciar și în două rânduri Curtea de APEL PLOIEȘTIa hotărât că recurenții reclamanți au amplasat o clădire care nu respectă dispozițiile legale în imediata vecinătate a proprietăților sale.
Intimatul Primarul municipiului Pad epus la dosar o notă de ședință prin care lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la recurs, arătând că prin HCL 356/2009 s-a completat HCL nr.327/2003 în sensul că se pot emite autorizații de construire pentru locuințe și anexe gospodărești pe parcelele catalogate ca fiind neconstruibile din punct de vedere al suprafeței (S < 150,00mp) și al dimensiunilor laturilor terenului (front la stradă <8 ) în baza avizului favorabil al pentru de amplasament elaborat pentru analiza parcelei în cauză, cu condițiile impuse prin aceasta și fără modificarea indicatorilor urbanisticii aprobați în zona (POT, regim de înălțime, regim de aliniere,etc.).
De asemenea, pe rolul Judecătoriei Ploiești se află dosarul nr-având ca obiect acțiunea reclamanților -R și care au solicitat obligarea Primarului municipiului P la plata sumei de 193.984 lei(evaluare provizorie) reprezentând despăgubiri pentru anularea Autorizației de Construire nr. 426/03.06.2005 de către instanța de contencios administrativ.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, urmează să admită cererea de intervenție în interesul intimatului pârât și să respingă recursul ca nefondat pentru considerentele următoare:
Reclamanții R și au solicitat instanței obligarea pârâtului Primarul municipiului P la emiterea unei autorizații de construire pentru imobilul situat în P,-.
Curtea constată că pentru același imobil, aceeași reclamanți au mai obținut anterior două autorizații de construire, respectiv nr.988/8.10.2001 și nr. 426/3.06.2005, ambele anulate prin decizii irevocabile ale Curții de APEL PLOIEȘTI, respectiv deciziile nr.3199/23.09.2003 și nr. 462/24.04.2007, pe motiv că acestea nu respectă dispozițiile legale în materie.
Obiectul prezentului litigiu, așa cum s-a arătat mai sus, este obligarea pârâtului Primarul municipiului P, la emiterea altei autorizații de construire, practic a treia pentru același imobil.
Pentru obținerea celei de a treia autorizații de construcție, reclamanții s-au adresat direct instanței, fără a parcurge procedura prealabilă prevăzută de Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Astfel, cum bine a motivat prima instanță, potrivit art.1 din legea de mai sus, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Or, în cazul de față, reclamanții nu au procedat ca atare, deoarece potrivit adresei nr. -/11 mai 2009 a Primarului municipiului P, reclamanții nu au
solicitat eliberarea altei autorizații de construcție și nici nu au depus o nouă documentație în acest sens, potrivit Legii nr.50/1991 Republicată.
Totodată, prima instanță a reținut și motivat corect că celelalte două autorizații de construire au fost emise cu încălcarea cadrului legal și pentru prezenta acțiune reclamanții nu au reușit să înlăture nelegalitățile constatate anterior, cu ocazia eliberării celor două autorizații de construcție, anulate irevocabil de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Ca atare, motivele invocate în recurs nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare și implicit la efectuarea unei expertize tehnice, cât timp cele două autorizații de construcție au fost anulate, iar în dosarul nr.1107/CA/2006 a Tribunalului Prahova - Secția contencios II s-a efectuat o expertiză construcții.
Referitor la cererea de intervenție formulată în interesul Primarului municipiului P, Curtea urmează să o admită, având în vedere că intervenienții și - în calitate de părți în procesele anterioare, având ca obiect anularea celor două autorizații de construire și de vecini ai reclamanților, au interes în soluționarea prezentului recurs.
Așa fiind, față de situația de fapt și de drept supusă judecății și văzând și disp. art. 312(1) Cod procedură civilă și art. 49(3) din același cod, va admite cererea de intervenție în interesul pârâtului Primarul municipiului P și va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanți.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată către intervenienți, în sumă de 1313,5 lei reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de intervenție formulată de intervenienții și - în interesul intimatului pârât Primarul municipiului
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții și, ambii cu domiciliul în P,-, -. 7, județul P, împotriva sentinței nr.318 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI, domiciliat în P,--4, județul P și interveniențiiȘI,ambii domiciliați în P,-, județul
Obligă pe recurenții și să plătească intervenienților și - suma de 1313,5 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
red. DR
tehnored. DL
7 ex./16.02.2010
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
