Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1105/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--25.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1105
Ședința publică din 13.10.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - 2000 SRL, împotriva sentinței civile nr. 207/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtele intimate Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice C S, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă dl. având calitatea de administrator al societății recurente și consilier juridic în reprezentarea pârâtelor intimate T și B, lipsă fiind pârâta intimată C
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurentă a depus note de ședință iar pârâtele intimate au depus întâmpinări care se comunică reprezentantului reclamantei recurente.
Instanța cere reprezentantului reclamantei recurente să prezinte un act de identitate și constată că acesta posedă cartea de identitate seria eliberată de Poliția Municipiului Reșița la data de 21.08.2000.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri punând în vedere părților ca mai întâi să-și exprime punctul de vedere cu privire la cererea de repunere în termen a recursului formulată de reclamanta recurentă și apoi pe problemele de fond ale recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea cererii de repunere în termen și admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Arată că activitatea societății comerciale a fost suspendată temporar și-și va reîncepe activitatea începând cu 01.12.2009.
Reprezentanta pârâtelor intimate T și B solicită respingerea cererii de repunere în termen întrucât recursul formulat este tardiv. Totodată solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul CSs ub nr. 173/16.01.2008, reclamanta 2000, a contestat Decizia nr. 36/05.07.2007, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S - Serviciul Soluționare Contestații, prin care pârâta a respins contestația formulată de reclamantă împotriva procesului verbal de control nr. 7722/14.03.2007 și a Deciziei nr. 7922/16.03.2007, care au stabilit în sarcina sa plata de drepturi vamale, dobânzi, majorări de întârziere și penalități de întârziere în cuantum de 36.782 lei; de asemenea, reclamanta a solicitat anularea acestor acte, ca fiind nelegale și netemeinice.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, prin certificatul de investitor în zona defavorizată nr. 563/23.02.2001, emis de Agenția pentru Dezvoltare regională V Vest-România, a dobândit calitatea de investitor.
Totodată, a arătat că nu și-a încetat activitatea prin lichidare voluntară cu consecințele juridice prevăzute de art. 7 și 9 din OUG. nr. 24/1998.
De asemenea, a susținut că, datorită lipsei de piață de desfacere, activitatea sa a fost suspendată temporar, pe o perioadă de doi ani.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. OUG. nr. 24/1998, OG.nr.92/2003, republicată.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
În motivarea sa, a susținut că reclamanta, în calitate de investitor în zonă defavorizată, a importat un număr de 13 mașini de cusut, necesare desfășurării activității comerciale.
Pârâta a mai susținut că, începând cu data de 18.10.2001, societatea comercială reclamantă nu a mai desfășurat nici un fel de activitate, fapt constatat și de Tribunalul C-S prin Încheierea nr. 60/10.01.2006, prin care s-a dispus suspendarea temporară a activității societății pe o perioadă de 2 ani și 11 luni.
Pârâta a susținut că, în atare situație sunt aplicabile, disp. art.6-9 din OUG nr. 24/1998, privind regimul zonelor defavorizate și art. 14 al.1 din Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al României.
Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor Baf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea ca temeinică și legală a executării silite, care constituie obiectul dosarului execuțional nr. 2854.
În acest sens, au fost invocate disp.art.141 din OG. nr. 92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, precum și disp. art.172 al.3 din OG. nr. 92/2003.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, s-a dispus efectuarea expertizei judiciare contabile de către domnul expert.
Prin sentința civilă nr. 207/25.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul CSa respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta 2000, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și Autoritatea Națională a Vămilor
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 7922/16.03.2009, pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, s-a stabilit, în sarcina reclamantei, obligația de plată în cuantum de 36.224 lei, reprezentând drepturi vamale și accesorii la diferențele de drepturi vamale, respectiv dobânzi, majorări de întârziere și penalități de întârziere.
Împotriva deciziei mai sus menționată, reclamanta a formulat contestație respinsă de Serviciul de Soluționare Contestații, prin Decizia nr. 36/05.07.2007.
Pentru a se pronunța, astfel, s-a reținut că societatea comercială reclamantă, după dobândirea calității de investitor, în zonă defavorizată, conform certificatului de investitor nr. 563/23.02.2001, respectiv din data de 18.10.2001, nu a mai desfășurat nici un fel de activitate comercială.
S-a mai reținut, totodată, că reclamanta nu mai poate, astfel, beneficia de facilitățile stipulate în art. 6 din OUG. Nr. 24/1998, privind regimul zonelor defavorizate.
Problemele care comportă discuții în cauză sunt, pe de o parte, data de la care societatea comercială reclamantă nu a mai desfășurat nici o activitate iar, pe de altă parte, dacă suspendarea temporară a activității acesteia, poate fi asimilată cu încetarea activității prin lichidare voluntară.
În ce privește data de la care reclamanta nu a mai desfășurat nici un fel de activitate comercială, raportul de expertiză judiciară contabilă este echivoc.
Astfel, expertul contabil susține că societatea comercială reclamantă a depus la organele fiscale situațiile financiar-contabile, respectiv balanțele de verificare, bilanțurile anuale până în luna ianuarie 2005, dată de la care, conform Actului adițional din data de 5 ianuarie 2006, activitatea acesteia a fost suspendată pe o perioadă de 2 ani și 11 luni, adică 1.01.2006-1.12.2009.
Or, din Procesul verbal de control nr. 7722/14.03.2007, act de control bazat pe situațiile financiar-contabile ale societății, precum și pe declarațiile pe proprie răspundere, date de administratorul societății comerciale în discuție, a rezultat că reclamanta nu a mai desfășurat nici un fel de activitate, din data de 18.10.2001.
Totodată, prin Încheierea nr. 60/10.01.2006, judecătorul delegat la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea temporară a activității acesteia pe o perioadă de 2 ani și 11 luni, respectiv 1.01.2006-1.12.2008.
În ce privește aplicabilitatea disp. art. 7 și 9 din OUG. nr.24/1998, atât reclamanta, prin acțiunea de față cât și expertul contabil, apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză.
Este adevărat că dispozițiile legale menționate fac referire la situația în care investițiile, care beneficiază de facilitățile OUG nr. 24/1998 sunt lichidate voluntar sau societatea comercială constituită într-o zonă defavorizată își încetează activitatea.
Dar, în același timp, OUG nr.24/1998 modificată, stipulează în art.8 că facilitățile - în cauză, scutirea de la plata taxelor vamale - se acordă pentru societățile comerciale care creează noi locuri de muncă pentru forța de muncă neocupată, care domiciliază în zona defavorizată.
Or, societatea comercială, după 10 luni de activitate, în care a beneficiat de scutirea de la plata taxelor vamale pentru utilajele achiziționate, nu creează nici un loc de muncă pentru forța de muncă neocupată, din localitatea unde se află sediul să social.
Cu alte cuvinte, nu sunt realizate condițiile impuse de OG nr.24/1998 modificată, pentru a beneficia de facilitățile stipulate de acest act normativ.
Ba chiar mai mult, pentru a eluda legea, societatea comercială reclamantă cu rea credință solicită suspendarea temporară a activității pentru a nu restitui drepturile vamale și accesoriile acestora în condițiile prevăzute de OUG nr.24/1998 modificată precum și de Normele metodologice din 26.07.2001, pentru aplicarea ordonanței de urgență la care s-a făcut referire.
Ca urmare, Tribunalul constatând că nu mai sunt îndeplinite condițiile în baza cărora reclamanta a obținut facilitățile, în calitate de învestitor în zonă defavorizată, față de dispozițiile prevăzute art.6-9 din OUG. nr. 24/1998, privind regimul zonelor defavorizate, precum și față de dispozițiile art.148 al.1 din Legea nr.141/1997, privind Codul vamal al României, a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta - 2000 SRL solicitând modificarea în tot a hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, în primul rând solicită instanței repunerea în termenul de declarare a recursului, întrucât la sediul societății nu se mai afla nimeni în momentul comunicării Sentinței nr. 207/25.02.2009 a Tribunalului C- Hotărârea apare ca fiind comunicată prin afișare la sediul societății din, nr.70 A la 04.05.2009, iar administratorul societății, dl., se afla în Germania din data de 08.04.2009, conform Adeverinței nr. 9/08.04.2009 eliberată de angajatorul său actual, - SRL. În interiorul termenului de 15 zile de la data când a luat cunoștință despre această hotărâre, a declarat recurs împotriva sa.
Arată că a investit Tribunalul C-S cu o acțiune prin care a contestat Decizia nr. 36/05.07.2007 emisă de pârâta DGFP C-S - Serviciul de Soluționare Contestații prin care aceasta a respins contestația formulată împotriva procesului verbal de control nr. 7722/14.03.2007 și a Deciziei nr. 7922/16.03.2007, care au stabilit în sarcina societății plata de drepturi vamale, dobânzi, majorări de întârziere și penalități de întârziere în cuantum de 36.782 lei, solicitând anularea acestor acte ca fiind nelegale și netemeinice.
Susține că a arătat că, datorită crizei economice și a lipsei temporare de piață de desfacere, activitatea societății a fost suspendată. A mai arătat că nu desfășoară activitate în altă localitate, că nu a mutat utilajele aduse din afara țării în altă localitate, ci doar aștepta finalul acestei crize globale, pentru a-și putea relua activitatea.
Arată că după administrarea probelor cu înscrisuri și efectuarea unei expertize judiciare contabile, instanța de fond a respins acțiunea.
Susține că instanța de fond, deși constată că societatea nu se află în situația lichidării voluntare, a încetării voluntare a activității sau a schimbării sediului din zona defavorizată,arată că totuși se impune respingerea acțiunii, argumentul fiind acela că nu se mai creează în prezent locuri de muncă pentru forța de muncă neocupată din localitatea defavorizată unde se află sediul social.
Mai mult decât atât, instanța de fond reține că suspendarea temporară a activității societății este o dovadă de rea-credință, făcută doar în scopul eludării legii.
Apreciază că soluția instanței de fond astfel argumentată, este profund netemeinică și nelegală.
Arată că pentru a putea fi obligați la plata acestor drepturi vamale de care au fost scutiți, este necesar ca societatea să se afle în situația lichidării voluntare, a încetării voluntare a activității sau a schimbării sediului din zona defavorizată.Or, reclamanta recurentă arată că nu se află în niciuna dintre aceste situații, ci în suspendarea temporară a activității. Utilajele de croitorie achiziționate din străinătate, pentru care au operat scutiri de taxe vamale, se află în continuare la sediul societății (, nr. 70, jud. C-S), societatea nu a desfășurat nici un fel de activitate în altă localitate decât, de la înființarea sa și până în prezent, acționarii societății nu au înființat alte societăți, ci muncesc ca persoane fizice în străinătate, unul în Germania, altul în Italia.
Consideră că este profund nelegală, netemeinică și injustă reținerea Tribunalului C-S, că simpla suspendare a activității societății este o dovadă de rea-credintă. Acționarii societății nu au investit sume importante în utilajele de croitorie pentru a le ține nefolosite la, ci realitatea economică i-a obligat la acest lucru, fiind cunoscut faptul că impasul economic pe care-l traversăm este un fenomen global. A suspendat temporar activitatea pentru simplul motiv că nu a mai avut comenzi pentru produsele și serviciile oferite.
Arată că societății reclamante i se percep taxe vamale din urmă, penalități, dobânzi, etc, pentru că nu a mai desfășurat activitate din 2001, fiind suspendată temporar pe perioada 01.01.2006 - 01.12.2008, iar această suspendare nu se confundă cu lichidarea voluntară prevăzută de lege ca o condiție pentru plata din urmă a taxelor vamale de care au fost scutiți, iar instanța de fond constată această stare de fapt, respinge totuși acțiunea, dar cu o altă motivare, aceea că în prezent nu mai creează locuri de muncă pentru persoanele din zona defavorizată.
Se mai arată că soluția este și netemeinică, întrucât societatea a creat locuri de muncă pentru cetățenii din zona defavorizată. au beneficiat din plin de prevederile art. 8 din OUG nr. 24/1998 actualizată. Legea nu spune că trebuie să fie create permanent noi locuri de muncă. Locurile de muncă create prin introducerea în țară a utilajelor scutite de drepturi vamale există și în prezent și ele vor fi ocupate de aceleași persoane care le-au ocupat înainte de suspendarea temporară a activității, imediat ce condițiile economice vor permite acest lucru, conchide recurenta.
În drept, recurenta invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
La data de 10.09.2009, reclamanta recurentă a depus la dosar "Note de ședință" prin care precizează că prin motivele de recurs a arătat greșit că perioada de suspendare a activității este 01.01.2006-01.12.2008, în realitate această perioadă fiind 01.01.2006-01.12.2009.
Prin întâmpinările depuse la dosar pârâtele intimate au solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice C S, în motivare, în esență, arată că prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 7922/16,03,2007, emisă în baza procesului verbal de control nr. 7722/16.03.2007, organele de control vamal au stabilit în sarcina societății obligații fiscale - drepturi vamale, în sumă de 36.782 lei, întrucât - 2000 SRL, nu mai îndeplinește condițiile în baza cărora a obținut facilitățile pentru investițiile nou create, conform art. 6 din OUG nr. 24/1998, privind regimul zonelor defavorizate, republicata, deoarece nu a desfășurat activitate si nu a creat noi locuri de muncă, datorând astfel drepturi vamale stabilite pe seama sa.
Este adevărat că dispozițiile legale menționate fac referire la situația în care investițiile, care beneficiază de facilitățile OUG 24/1998, sunt lichidate voluntar, sau societatea comercială constituită într-o zonă defavorizata își încetează activitatea.
Dar, în același timp OUG nr. 24/1998, modificată, stipulează în art. 8 că facilitățile în cauză, scutirea de la plata taxelor vamale - se acordă pentru societățile comerciale care creează noi locuri de muncă, pentru forța de muncă neocupată, care domiciliază în zona defavorizată.
Or, societatea comercială, după 10 luni de activitate, în care a beneficiat de scutirea de la plata taxelor vamale pentru utilajele achiziționate, nu creează nici un loc de muncă, pentru forța de munca neocupată, din localitatea unde se afla sediul său social.
Cu alte cuvinte nu sunt realizate condițiile impuse de OG24/1998, modificată, pentru a beneficia de facilitățile stipulate de acest act normativ.
Ba mai mult, pentru a eluda legea, societatea comercială reclamantă, cu rea credința solicită suspendarea temporara a activității pentru a nu restitui drepturile vamale si accesoriile acestora în condițiile prevăzute de OUG nr. 24/1998, modificată, precum si de Normele metodologice din 26.07.2001, pentru aplicarea ordonanței de urgență la care s-a făcut referire.
Pârâta intimată Autoritatea Națională a Vămilor, în principal invocă excepția tardivității formulării recursului și solicită respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, iar pe fond pune aceleași concluzii de respingere a recursului și de menținere ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Tribunalul C S, cu consecința menținerii actelor administrativ fiscale emise pe seama reclamantei.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și prin prisma disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și văzând că sunt incidente disp. art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța conform art. 312 alin. 1 Cod procedura civilă, îl va respinge ca tardiv formulat, pentru următoarele considerente:
Recurenta solicită instanței repunerea în termenul de declarare a recursului, întrucât la sediul societății la momentul comunicării Sentinței nr. 207/25.02.2009 a Tribunalului C-S nu se mai afla nimeni, hotărârea fiind comunicată prin afișare la sediul societății din, nr.70 A la 04.05.2009, iar administratorul societății, dl., se afla în Germania din data de 08.04.2009, conform Adeverinței nr. 9/08.04.2009 eliberată de angajatorul său actual, - SRL și că în interiorul termenului de 15 zile de la data când a luat cunoștință despre această hotărâre, a declarat recurs.
Curtea nu poate primi această apărare, întrucât sediul indicat de către societate, conform înscrisurilor de la dosar este acela la care s-a comunicat hotărârea instanței de fond, respectiv loc. nr. 70, iar împrejurarea că la sediul societății nu se mai afla vreo persoană este lipsită de relevanță întrucât recurenta avea posibilitatea să-si aleagă un sediul procedural la care să-i fie comunicată hotărârea de fond, pentru a evita pierderea termenului de recurs.
Repunerea în termenul de recurs nu se poate dispune decât pentru motive temeinice de fapt, astfel că lipsa oricărei persoane de la sediul social al societății și faptul că administratorul social se afla în Germania nu pot fi considerate că îndeplinesc această condiție și deci nu sunt de natură să o justifice, astfel că, instanța a respins ca nefondată cererea de repunere în termenul de recurs și în consecință a respins recursul declarat ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de recurenta - 2000 SRL C
Respinge, ca tardiv recursul declarat de recurenta - 2000 SRL împotriva sentinței civile nr. 207/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- în contradictoriu cu intimatele T și C
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./09.11.2009
Tehnored./13.11.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C-S - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Maria
