Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1106/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--17.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1106
Ședința publică din 13.10.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, împotriva sentinței civile nr. 713/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei intimate, consilier juridic în reprezentarea pârâtelor recurente autorități vamale și consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantei intimate depune împuternicire avocațială și întâmpinare pe care o comunică reprezentanților pârâtelor recurente care, la rândul lor depun delegații.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtelor recurente Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Arată că operațiunea de import efectuată de reclamantă a fost derulată înainte de aderarea României la și încheiată după data de 01.01.2007, în consecință se face aplicarea art.144 din Regulamentul vamal. Totodată solicită admiterea și a recursului formulat de pârâta
Reprezentantul pârâtei recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice A solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu consecința modificării hotărârii pronunțate de Tribunalul Arad în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Arată că pune aceleași concluzii de admitere și a recursului pârâtelor autorități vamale.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond, pentru motivele învederate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 17 februarie 2009 reclamanta - SRL A, a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.387/05.08.2008 a DGFP A prin care s-a respins Contestația împotriva Deciziei pentru regularizarea situației pentru obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 446/29.04.2008, prin care s-a stabilit un debit de 3549 lei, respectiv 2862 lei TVA și 687 lei majorări de întârziere.
În motivare arată că la data de 5.03.2003 a încheiat două contracte de leasing financiar extern pentru un autotractor marca Mercedes și o semiremorcă marca, contracte finalizate la data de 30.08.2007, ocazie cu care s-a încheiat și declarația vamală de import.
Reclamanta susține că potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Ordonanța nr. 51/28.08.1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "bunurile mobile care sunt introduse în țară de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăți de leasing, persoane juridice străine, se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamale".
Reclamanta mai arată că, în conformitate cu prevederile art. 284 din Legea 86/10.04.2006 privind Codul vamal al României, "operațiunile vamale inițiate în regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a prezentului cod se finalizează potrivit acelor reglementări". Astfel, raportat la această situație, arată reclamanta, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.122 din Legea nr. 141/24.07.1997 privind Codul vamal al României, în vigoare la data plasării mărfii în regim de admitere temporară, unde se specifică faptul că "în cazul în care mărfurile aflate în regim de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import sunt importate, elementele de taxare sunt cele în vigoare la data înregistrării declarației vamale de import".
Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas oluționat contestația petentei împotriva Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 446/29.04.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și a emis Decizia nr. 387/05.08.2008 constatând că organul vamal în mod corect și legal a calculat datoria vamală folosind cursul valutar valabil la data introducerii în țară a autoturismului.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
Arată că în ceea ce privește invocarea prevederilor nr. 84/2007 cu referire la art.161 indice 1 alin. 2 lit. a din Codul fiscal conform căruia ieșirea bunurilor în România din regimul de admitere temporară, se va considera ca import în România, arată că nu este vorba de un import simplu ci unul rezultat din încheierea unui regim vamal suspensiv deschis anterior aderării, situație în care se face aplicabilitatea Tratatului pentru aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Prin sentința civilă nr.713/05.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și Direcția Generală a Finanțelor Publice
A anulat Decizia nr. 387/05.08.2008 emisă de DGFP A și Decizia pentru regularizarea situației pentru obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.446/29.04.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, pentru suma de 3.549 lei reprezentând TVA suplimentar în sumă de 2.862 lei și 687 lei majorări de întârziere. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, societatea reclamantă, cu declarația vamală nr.2554 din 30.08.2007, a pus în liberă circulație autotractor marca Mercedes, serie șasiu - și semiremorca marca, serie șasiu WO-, introduse anterior în țară cu declarația vamală nr. 65378/25.09.2003, plasate sub regim de admitere temporară - leasing. Pentru declarația vamală nr.2554/30.08.2007 s-au determinat obligațiile vamale, la un curs de schimb, valabil la data punerii în liberă circulație a vehiculelor. Operațiunea a fost supusă unui control ulterior, constatându-se că valoarea în vamă a fost eronat stabilită, respectiv prin folosirea cursului de schimb valabil la data punerii în liberă circulație - 30.08.2007 și nu cel de la momentul plasării vehiculului sub regimul de admitere temporară - 25.09.2003.
Pentru operațiunile de admitere temporară inițiate sub incidența prevederilor Legii nr.141/1997 privind Codul vamal al României și a prevederilor HG nr. 1114/2001 s-au avut în vedere prevederile art. 196(1) din Regulamentul vamal aprobat prin HG nr. 111/2001, potrivit căruia "modificările plasate sub regim de admitere temporară cu suspendarea drepturilor de import care nu au fost exportate în cadrul termenului stabilit pot fi importate cu respectarea dispozițiilor privind importul mărfurilor. În aceste cazuri, cuantumul taxelor și drepturilor de import se determină pe baza elementelor de taxare a mărfurilor de import în vigoare la data înregistrării declarației vamale de import".
Astfel, pentru operațiunile de admitere temporară inițiate sub incidența prevederilor Legii nr. 141/1997 și a HG nr. 1114/2001, cursul de schimb valutar utilizat pentru calculul valorii în vamă a mărfurilor puse în liberă circulație este cel valabil la data înregistrării declarației pentru punerea în liberă circulație.
Acest lucru rezultă și din prevederile art. 284 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României care stipulează în mod expres că "Operațiunile vamale inițiale sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a prezentului cod, se finalizează potrivit acestor reglementări".
După cum în mod neechivoc din dispozițiile art. 1611alin. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal rezultă că "prevederile în vigoare la momentul la care bunurile au fost plasate în unul din regimurile suspensive prevăzute la art.144 alin. 1 lit. a pct.1-7 (care reglementează admiterea temporară), se vor aplica în continuare de la data aderării până la ieșirea bunurilor din aceste regimuri atunci când respectivele bunuri: au intrat în România înaintea datei aderării; au fost plasate într-un astfel de regim la intrarea în România; nu au fost scoase din regimul respectiv înaintea datei aderării.
De asemenea cu privire la aceste aspecte, Ministerul Finanțelor Publice a emis Ordinul nr. 84/17.01.2007 pentru aprobarea măsurilor unitare de aplicare a reglementărilor în domeniul taxelor vamale, taxei pe valoarea adăugată și accizelor datorate în vamă în cazul operațiunilor de leasing aflate în derulare la data aderării.
Pentru mărfurile comunitare ce fac obiectul operațiunilor de leasing efectuate conform art. 27 alin. 2 din ordonanța menționată mai sus, taxa pe valoarea adăugată se calculează conform prevederilor art. 161 alin. 16 din Codul fiscal.
Conform art. 161 alin. 16 din Codul fiscal, "În cazul bunurilor mobile corporale introduse în țară înainte de data aderării de societățile de leasing, persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice române și care au fost plasate în regimul vamal de import, cu exceptarea de la plata sumelor aferente tuturor drepturilor de import, inclusiv a taxei pe valoarea adăugată, dacă sunt achiziționate după data aderării de către utilizatori, se vor aplica reglementările în vigoare la data intrării în vigoare a contractului".
Societatea reclamantă a încheiat contract de leasing financiar extern.
Dispozițiile legale susmenționate se coroborează și cu dispozițiile art. 27 alin. 1 din Ordonanța nr. 51/28 august 1997 privind operațiunile de leasing care dispun: "Bunurile mobile care sunt introduse în țară de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăți de leasing, persoane juridice străine, se încadrează în regim vamal de admitere temporară pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamale".
La alin. 4 al aceluiași articol din ordonanța susmenționată se specifică în mod expres faptul că "în cazul achiziționării bunurilor introduse în țară în condițiile alin. 1 și 2, utilizatorul este obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunurilor din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare".
Astfel, conform dispozițiilor enunțate anterior, obligațiile vamale se calculează prin raportarea acestora la valoarea reziduală a bunurilor din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, moment care survine atunci când utilizatorul își exprimă opțiunea pentru achiziționarea bunului, iar nu atunci când respectivul bun este plasat sub regim de admitere temporară.
Față de această situație este vădit că în vederea calculării bazei de impozitare pentru TVA organul vamal trebuia să aibă în vedere cursul de schimb valutar din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare iar nu acela din momentul plasării bunului sub regim vamal suspensiv.
De altfel, cum reclamanta a făcut dovada că a respectat și cele 3 condiții expres și limitativ prevăzute la art. 144 alin. 1 lit. a pct. 1-7, mai sus enumerate, a determinat instanța să conchidă că, este corect și legal ca lichidarea operațiunilor suspensive aplicabile contractelor de leasing să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. 1 din OG nr. 51/1997 iar obligațiile vamale trebuie calculate raportându-se la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului de vânzare.
Din acest punct de vedere organul vamal întemeiază recalcularea taxei pe valoarea adăugată aferentă valorii reziduale pe faptul că elementele de taxare au fost cele în vigoare la data plasării bunurilor sub regimul vamal de admitere temporară fără a indica modul de calcul al TVA stabilit suplimentar fără a indica elementele concrete de taxare și considerentele efective pentru care s-a apreciat că suma datorată este mai mare decât cea inițial stabilită.
Or, în cauză este vorba despre mărfuri comunitare, iar pentru mărfurile comunitare se datorează doar TVA calculat la cursul de la data punerii în circulație, după cum rezultă din pct. 1.3 din Anexa la Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 84/17.07.2007 potrivit căruia "pentru mărfurile comunitare care fac obiectul operațiunilor de leasing efectuate conform art. 27 alin. 2 din OG nr. 51/1997, republicată cu modificările și completările ulterioare se aplică prevederile art. 1611alin. 2 lit.a din Codul fiscal adică ieșirea bunurilor din România din regimul de admitere temporară în care au fost plasate înaintea aderării în condițiile menționate la alin. 1, se vor considera ca import în România".
Din Anexa la Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 84/17.07.2007 în art. 2 se prevede în mod expres că raportarea la elementele de la data depunerii declarației vamale de admitere temporară se face doar în cazul mărfurilor necomunitare.
Raportat la starea de fapt dedusă judecății, devin pe deplin incidente prevederile legislației europene în domeniul taxelor vamale cuprinse în Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, aprobat prin Legea nr. 157/2005 astfel cum se precizează și în art. 600 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal aprobat prin HG nr. 707/2006, prevederile acestora fiind de imediată aplicare conform art. 148 alin. 2 din Constituție care prevede "ca urmare a aderării la prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În aceste condiții, instanța a reținut și aplicarea prevederilor art. 35 Cod vamal comunitar care la alin. 1 prevăd că "atunci când factorii folosiți la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor sunt exprimați într-o altă monedă decât cea a statului membru în care se face evaluarea, cursul de schimb care se folosește este cel publicat de autoritățile competente ale statului membru interesat".
În ceea ce privește momentul relevant în funcție de care trebuie calculat cursul valutar din art. 35 alin. 2 Cod vamal comunitar, rezultă neîndoios și fără nici un echivoc că "un astfel de curs de schimb trebuie să reflecte cât mai corect posibil, valoarea curentă a acestei monede în tranzacțiile comerciale".
În consecință, valoarea în vamă exprimată în altă monedă decât cea statului în care se face evaluarea, se face la cursul de schimb curent, deci la cursul de schimb din momentul nașterii datoriei vamale, respectiv cel al declarației bunurilor pentru import, 31.08.2007.
Relevant sub acest aspect este faptul că potrivit adresei nr. -/29.05.2008 Direcției de reglementări în domeniul nefiscal din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, "regulile privind datoria vamală nu se aplică pentru acele mărfuri pentru care statutul comunitar sau preferențial a fost dovedit, deoarece unor astfel de mărfuri nu li se aplică taxe vamale".
Ca urmare, cursul de schimb care se utilizează va fi cel în vigoare în momentul exportului sau importului.
În comunitate, cursul de schimb utilizat de toate statele membre este reglementat de art.169 din Regulamentul Comisiei CEE nr. 2454/1993.
Cum în cauza dedusă judecății este vorba de mărfuri comunitare care s-au aflat în regim de admitere temporară cu exonerarea totală de drepturi de import, drepturi vamale și taxele cu efect echivalent, argumentele invocate de către organul fiscal în soluționarea contestației care motivează respingerea contestației având în vedere conținutul Circularei nr. 44138/2007 a Autorității Naționale a Vămilor și nu a prevederilor legale pe care le citează art. 284 din Legea nr. 86/2006 și art. 122 din Legea nr. 141/1997, sunt neîntemeiate și lipsite de relevanță juridică.
Instanța a reținut astfel că potrivit adresei Autorității Naționale a Vămilor nr. 44138/06.08.2007 invocată în Decizia Direcției Generale a Finanțelor Publice A nr.387/05.08.2008 completată cu adresele Autorității Naționale Vamale nr. 53643/19.09.2007 și 41915/09.07.2008, "pentru mărfurile necomunitare aflate în regimuri vamale suspensive, inițiate înainte de aderare și care se încheie după aderare, cursul de schimb valutar utilizat pentru transformarea în lei a valorii în vamă a mărfurilor puse în libera circulație este cel valabil la data înregistrării declarației de plasare a acestor mărfuri sub regim vamal suspensiv".
Ca atare, este evidentă eroarea în care se află organul fiscal competent în aplicarea adreselor emise de către Autoritatea Națională Vamală, a cărei poziție privind particularitățile care se aplică funcție de regimurile vamale suspensive și care au făcut obiectul Circularei nr. 44138/2007 și a cărei interpretare a generat prezentul litigiu dedus judecății, vizează numai operațiunile vamale pentru mărfurile necomunitare aflate în regimuri vamale suspensive nefinalizate până la intrarea în vigoare a noului cod vamal, neexistând nici o diferență de abordare între punctul de vedere exprimat de Autoritatea Națională Vamală prin adresele invocate de organul fiscal și reglementările comunitare în domeniu în privința importului din state ale Uniunii Europene nefinalizate până la 1 ianuarie 2007, cazuri în care este de netăgăduit că sunt incidente prevederile cuprinse în Tratatul de aderare.
Tot organul fiscal de soluționare a contestației, invocând adresa nr. -/29.05.2008 a Ministerului Economiei și Finanțelor emisă la soluționarea sa în aplicarea art. 182 alin. 2 Cod procedură fiscală retine și cu privire la cursul de schimb care se utilizează, respectiv că acesta va fi cel în vigoare în momentul exportului sau în momentul importului.
În comunitate, cursul de schimb utilizat de toate statele membre este reglementat de art. 169 din Regulamentul CEE nr. 2454/1993 privind dispozițiile de aplicare a Regulamentului Consiliului nr. 2913/1992 de stabilire a codului vamal comunitar.
Față de cele ce preced rezultă neîndoios că operațiunea vamală în cauză trebuia finalizată conform prevederilor din Regulamentul CEE nr. 2454/1993, respectiv că în cazul mărfurilor comunitare se aplică cursul valutar de la data punerii în circulație a mărfurilor.
Nu în ultimul rând, soluția se impune cu atât mai mult că în speță nu este contestat momentul nașterii datoriei vamale, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A menționând prin întâmpinare că la data de 30.08.2007 s-a născut datoria vamală pentru mărfurile puse în liberă circulație.
Or, pentru o datorie vamală născută în 2007, invocarea elementelor de taxare din noiembrie 2004, sunt nejustificate în condițiile în care atât documentul de informare - RO Cap. IV, art. 3, lit. c, cât și Anexa V la Tratatul de aderare, pct.4 alin.16, conțin norme de trimitere derogatorii, care se aplică în situația în care momentul datoriei vamale este anterior datei aderării, situație care nu se regăsește în litigiul dedus judecății.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
În motivarea recursului, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A arată că datoria vamală s-a născut la momentul acceptări declarației vamale conform art.201 alin.2 din Regulamentul CEE 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar.
Conform art.144 din Regulamentul CEE 2913/1992, aplicabil pentru operațiunile încheiate după 01.01.2007, "când ia naștere o datorie vamală pentru mărfurile de import, valoarea unei astfel de datorii se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare pentru mărfurile respective în momentul aprobării declarației de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară. "
Față de această constatare, s-a început procedura de recalculare a datorie vamale, finalizată cu Decizia pentru regularizarea situației pentru obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 446/29.04.2008, prin care s-a stabilit ( diferență suplimentară privind drepturile de import (taxa pe valoarea adăugată) în sumă de 2.862 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 687 lei.
A mai arătat recurenta că, potrivit art. 284 din Legea nr. 86 din 10 aprilie 2006 privind Codul vamal a României: " Operațiunile vamale inițiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării in vigoare a prezentului cod se finalizează potrivit acelor reglementari," iar potrivit art.122 din Legea nr. 141 din 24 iulie 1997 privind Codul vamal al României: " In cazul in care mărfurile aflate in regim de admitere temporare cu exonerare totala de drepturi de import sunt importate, elementele de taxare sunt cele in vigoare la data înregistrării declarației vamale de import. "
In drept au fost invocate dispozițiile - art. 304, pct. 7 și 9, 304 indice 1.pr.civ;OG nr. 92/2003, privind Codul d e procedura fiscală;Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ; Ordinul nr. 7.521/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior;Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României; Regulamentul CEE nr. 2913/92
Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T consideră că soluția primei instanțe este nelegală deoarece la interpretarea textului de lege nu se are în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art. 148 alin.2 din Constituția României "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor tratatului de aderare".
Astfel, potrivit Tratatului de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005, Anexa V, pct.4, par. 13 "depozitul temporar și regimurile vamale menționate la articolul 4 alineatul 16 lit. b-h (lit. f: admiterea temporară - ) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 care au început înainte de aderare încetează sau se încheie în condițiile legislației comunitare ".
În conformitate cu prevederile art. 144 alin.1 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar "atunci când se naște o datorie vamală pentru mărfuri de import, valoarea unei astfel de datorii se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare pentru mărfurile respective în momentul aprobării declarației de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară". Astfel, prevederile art. 122 din Legea nr. 141/1997 au devenit inaplicabile fiind contrare legislației europene.
Se mai arată că prin adresa nr.44.138/06.08.2007 a Direcției Tehnici de și Vamal, pct.2, urmare a precizărilor suplimentare obținute în timpul ședințelor organizate de Comisia Europeană -DG, se fac precizări în sensul că "Pentru regimurile de perfecționare activă și admitere temporară [.] e) cursul de schimb valutar utilizat pentru transformarea în lei a valorii în vamă a mărfurilor puse în liberă circulație este cel valabil la data înregistrării declarației de plasare a acestor mărfuri sub regim".
În ceea ce privește contestarea sumelor reprezentând majorări de întârziere menționează faptul că acestea au fost calculate în baza art. 119 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală care prevede că "pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere" coroborat cu art. 120 alin.1 din Codul Fiscal care stipulează că "majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv" și având în vedere momentul nașterii datoriei vamale așa cum este el prevăzut de art.223 ( alin.2 din Codul Vamal al României instituit prin Legea nr. 86/2006, și anume: "datoria vamală la import se naște în momentul acceptării declarației vamale în cauză ".
Laf ormulat întâmpinare, arătând că în motivele de recurs se invocă printre altele dispozițiile art.148 al 2 din Constituția României, articol care statuează că în urma aderării: "prevederile tratatelor constitutive ale uniunii europene precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor tratatului de aderare"
Ignorând tocmai partea finală a susmenționatelor prevederi constituționale, recurentele invocă în continuare aplicabilitatea în speță a dispozițiilor 144 din Regulamentul CEE 2913/1992 privind Codul Vamal Comunitar, fără a ține cont de Prevederile Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin legea 157/2005, unde în anexa V, pct. 4, al. 16 se prevede în mod expres faptul că: "Procedurile care reglementează admiterea temporară stabilite în articolele 84 - 90 și 137 - 144 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 și în articolele 496 - 523 și 553 - 584 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplica noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziții speciale:
- în cazul în care cuantumul datoriei vamale se determina pe baza naturii mărfurilor de import, a încadrării lor tarifare, a cantității, a valorii în vama și a originii mărfurilor de import la data plasării lor sub acest regim vamal, iar declarația de plasare a mărfurilor sub acest regim vamal a fost acceptată înainte de data aderării, aceste elemente rezulta din legislația aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării "
Aceste dispoziții speciale, derogatorii de la prevederile art. 144 din respectivul Regulament, au fost reiterate și în Anexa Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 84 din 17 ianuarie 2007, pentru aprobarea măsurilor unitare de aplicare a reglementărilor în domeniul taxelor vamale, taxei pe valoarea adăugată și accizelor datorate în vamă în efectuate conform art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică prevederile art. 161 1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal și prevederile pct. 86 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare, iar pentru mărfurile necomunitare se datorează taxa vamală din vamal de import al României în vigoare la momentul depunerii declarației vamale de admitere temporară.
Se mai invocă, ca și reglementare internă de aplicabilitate în speță dispozițiile art. 164 pct. 1 din Codului vamal al României aprobat prin Legea 86/2006, articol apreciem noi fără nici o relevanță, în condițiile în care operațiunea vamală a fost anterioară intrării în vigoare a acestui cod, iar în art. 284 se specifică în mod expres că: "Operațiunile vamale inițiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a prezentului cod se finalizează potrivit acelor reglementari."
Raportat la cele sus-enunțate și pe baza silogismului juridic intimata apreciază că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 122 din Legea nr. 141 din 24 iulie 1997 privind Codul vamal al României, în vigoare la data plasării mărfii în regim de admitere temporară, unde se specifică faptul că " In cazul în care mărfurile aflate în regim de admitere temporara cu exonerare totala de drepturi de import sunt importate, elementele de taxare sunt cele in vigoare la data înregistrării declarației vamale de import", precum și dispozițiile art. 27 al. 1 ale Ordonanței nr. 51 din 28 august 1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "Bunurile mobile care sunt introduse în țară de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăți de leasing, persoane juridice străine, se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, pe toata durata contractului de leasing, cu exonerarea totala de la obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamale".
La al. 4 al aceluiași articol din ordonanța susmenționată se specifică în mod expres faptul că "în cazul achiziționării bunurilor introduse în țară în condițiile alin. (1) si (2), utilizatorul este obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduala a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare. Astfel, obligațiile vamale se calculează prin raportarea acestora la valoare, ocazie cu care este întocmită și declarația vamală de import. Față de această situație apreciază că, în conformitate cu dispozițiile legale enunțate, la calcularea bazei de impozitare pentru TVA trebuia avut în vedere cursul de schimb valutar din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare și întocmirii declaratei vamale de import, iar nu acela din momentul plasării bunului sub regim vamal suspensiv.
Potrivit dispozițiilor privind TVA din legea 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, TVA la import devine datorată la data la care se va considera încheiat regimul suspensiv. În consecință, apreciază că la calcularea TVA trebuie luată ca bază de impozitare valoarea reziduală, calculată la cursul de schimb valutar de la data finalizării regimului suspensiv și încheierii contractului de vânzare cumpărare între locator și utilizator.
In Comunitate, cursul de schimb utilizat de toate Statele Membre este reglementat de art. 169 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/93 privind dispozițiile de aplicare a Regulamentului Consiliului nr. 2913/92 de stabilire a Codului vamal comunitar
În cazul în care elementele folosite la determinarea valorii în vamă a mărfurilor sunt exprimate în momentul acestei determinări în altă monedă decât cea a statului membru în care se face evaluarea, cursul de schimb de folosit la determinarea acestei valori, exprimat în moneda statului membru respectiv este cursul înregistrat în penultima zi de miercuri a lunii și publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare.
În ceea ce privește Circulara 44138/2007 a Autorității Naționale a Vămilor invocată de către recurente, o apreciază ca fiind lipsită de relevanță, în condițiile în care este vorba despre un act intern cu caracter de îndrumare și fără nici o valoare juridică.
Intimata reclamantă invocă totodată inconsecvența Autorității Naționale a Vămilor, în condițiile în care printr-o altă circulară, respectiv nr. 7696/14.03.2007, emisă de către aceeași autoritate, se preciza că pentru operațiunile de admitere temporară, inițiate sub incidența Legii 141/1997, cursul de schimb utilizat va fi cel de la data înregistrării declarației de punere a mărfii în libera circulație, respectiv a declarației de import.
În drept, își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 115-118 Cod Pr. Civilă, art. 284 din Legea 86/2006, legea 571/2003, legea 141/1997, republicată, nr.OG 51/1997.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prima instanță a reținut corect că, raportat la dispozițiile art. 27 alin. 1 și 4 din Ordonanța nr. 51/28 august 1997 privind operațiunile de leasing, utilizatorul, în situația în care optează pentru achiziționarea bunului este obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, toate obligațiile vamale se calculează prin raportare la valoarea reziduală a bunurilor din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, moment care survine atunci când utilizatorul își exprimă opțiunea pentru achiziționarea bunului și care se situează în timp uneori la o distanță considerabilă față de data când respectivul bun este plasat sub regim de admitere temporară.
Pe cale de consecință, și la calcularea bazei de impozitare pentru TVA organul vamal trebuie să aibă în vedere cursul de schimb valutar din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare iar nu acela din momentul plasării bunului sub regim vamal suspensiv, fiind lipsit de rațiune ca pentru o datorie vamală, născută și calculată la o anumită dată, să se aibă în vedere un curs valutar valabil cu câțiva ani înainte, când nici contribuabilul, nici autoritatea vamală nu aveau reprezentarea prețului vânzării ori a intenției de cumpărare a autovehiculului.
Corectă este și reținerea de către instanța de fond a incidenței prevederilor art. 35 Cod vamal comunitar.
Prin urmare, considerentele rezultate din interpretarea art.27 alin.1 și 4 din Ordonanța nr. 51/1997, cu privire la momentul în raport cu care trebuie calculat cursul valutar, își găsesc fundamentarea și pe art. 35 alin.1 și 2 Cod vamal comunitar, din care rezultă că atunci când factorii folosiți la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor sunt exprimați într-o altă monedă decât cea a statului membru în care se face evaluarea, cursul de schimb care se folosește este cel publicat de autoritățile competente ale statului membru interesat, fiind necesar ca "un astfel de curs de schimb să reflecte cât mai corect posibil, valoarea curentă a acestei monede în tranzacțiile comerciale".
Concluzia care se impune în speța de față este aceea că datoria vamală trebuia calculată la cursul de schimb din momentul nașterii datoriei vamale, respectiv cel al declarației bunurilor pentru import, 31.08.2007. Soluția se impune cu atât mai mult cu cât în speță nu este contestat momentul nașterii datoriei vamale, pârâtele recurente menționând în cadrul apărărilor formulate că la data de 30.08.2007 s-a născut datoria vamală pentru mărfurile puse în liberă circulație.
Cât privește invocarea de către recurenta _ apunctului 1 lit.din adresa Autorității Naționale a Vămilor nr.44138/06.08.2007 (filele 7-9 dosar recurs), Curtea reține că aceasta, pe lângă faptul că nu deține forța juridică a unei reglementări, nici nu se referă la situația concretă în care se află reclamanta intimată, ci lamărfurile necomunitareaflate în regimuri vamale suspensive.
Mai mult decât atât, aceeași adresă, referindu-se de această dată la operațiunile de leasing, în cadrulpunctului 6al acestei adrese, prevede că nivelul taxei vamale și cursul de schimb utilizat pentru determinarea acestora suntcele în vigoare la data declarării mărfurilor sub regim vamal de import sau de liberă circulație
Însăși pârâta confirmă așadar prin adresa menționată momentul în raport de care se efectuează transformarea monedei ca fiind acela al importării sau punerii în circulație iar nu acela al situării bunului în regim de admitere temporară.
Față de considerentele expuse, se impune concluzia că operațiunea vamală în cauză trebuia finalizată conform prevederilor din Regulamentul CEE nr. 2454/1993, în cazul mărfurilor comunitare aplicându-se cursul valutar de la data punerii în circulație a mărfurilor. Pe cale de consecință, fiind apreciată ca nedatorată taxa pe valoare adăugată suplimentară, aceeași concluzie se impune și cu privire la accesorii, în virtutea principiului "accesorium sequitur principale".
Apreciind așadar că recursurile formulate sunt neîntemeiate, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, urmează a le respinge ca atare, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâtele recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, împotriva sentinței civile nr.713/05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pt.JUDECĂTOR
- - - - - - aflată în
Semnează,
VICEPREȘEDINTE
-
GREFIER
Red./29.10.2009.
Tehnored./02.11.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Maria
