Obligația de a face. Decizia 1107/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--17.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1107
Ședința publică din 13.10.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - "" SRL împotriva sentinței civile nr. 580/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul intimat Primarul comunei, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente iar în reprezentarea pârâtului intimat se prezintă avocat aflată în substituirea av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtului intimat depune împuternicire avocațială, delegație de substituire și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul de a fi obligat primarul la plata penalităților începând cu 29.01.2009 și până la data emiterii adeverinței solicitate, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Tribunalul Arad, fără cheltuieli de judecată. Arată că reclamantul nu a indicat temeiul de drept al sumelor solicitate ca prejudiciu.
În replică, reprezentantul reclamantului recurent arată că temeiul de drept a fost indicat prin acțiunea introductivă și anume art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad la data de 6.03.2009, reclamanta - SRL Tac hemat în judecată în calitate de pârât Primarul comunei, solicitând să elibereze adeverința conform cererii înregistrată sub nr.220/29.01.2009 la Primăria comunei cu privire la suprafața de pășune deținută de reclamantă conform registrului agricol pe anul 2008 și obligarea pârâtului la plata sumei de 100 lei/fiecare zi de întârziere de la data depunerii cererii până la emiterea efectivă a adeverinței.
În motivare arată că la 29.01.2009 a solicitat eliberarea unei adeverințe din care să rezulte suprafața de pășune cu care societatea era înregistrată în registrul agricol al comunei dar pârâtul a refuzat emiterea acesteia cu toate că reclamanta susține că și-a achitat toate impozitele către primărie și susține că în urma acestui refuz se află în situația de a pierde ajutorul acordat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică și nefondată motivând că a solicitat reclamantei în repetate rânduri lămuriri cu privire la situația juridică a terenurilor deținute de aceasta, având în vedere că au fost constatate diferențe între declarațiile de impunere pentru anii 2007-2009 și înregistrările consemnate în registrul agricol cât și în evidențele compartimentului de taxe ale comunei.
Prin sentința civilă nr. 580/13.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă și în consecință a obligat pârâtul să elibereze reclamantei adeverința solicitată, să plătească câte 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la eliberarea adeverinței și să plătească reclamantei suma de 540 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea nr.220/29.01.2009 înregistrată la Primăria comunei sub nr.333/29.01.2009, reclamanta a solicitat eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că în anul 2008 societatea era înscrisă în registrul agricol cu suprafața de 10,47 ha pășune.
Pârâta nu eliberează adeverința solicitată ci comunică reclamantei adresele nr.1173/25.03.2009 și nr.1282/02.04.2009, prin care invită reprezentantul reclamantei să se prezinte la sediul primăriei în vederea clarificării, actualizării și completării înregistrărilor consemnate în registrul agricol și în evidențele compartimentului impozite și taxe.
Așa cum rezultă din declarația de impunere (fila 26) și din susținerile reclamantei, necontestate de către pârâtă, reclamanta a depus declarație de impunere și a achitat impozitul pentru teren pentru anul 2008, astfel că neeliberarea adeverinței potrivit evidențelor din registrul agricol cu privire la suprafața de pășune deținută de reclamantă în comuna, reprezintă un refuz nejustificat așa cum este definit de art.2 lit.h din Legea nr.554/2004.
Acesta este un refuz implicit de rezolvare a cererii sub forma tăcerii administrative prin exprimarea cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea reclamantei raportat la dreptul subiectiv al acesteia de a obține o confirmare a unei situații de fapt rezultată din evidențele registrului agricol aflat în posesia Primăriei comunei al cărui reprezentant legal este primarul.
Față de aceste considerente, în baza art.18 din Legea nr.554/2004, instanța a admis acțiunea reclamantei și în consecință a obligat pârâtul să-i elibereze adeverința solicitată
Potrivit art.24 din Legea nr.554/2004, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la eliberarea adeverinței.
În baza art.274 Cod procedură civilă a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 540 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta - SRL, solicitând modificarea în parte a sentinței recurate în sensul obligării pârâtului intimat la plata sumei de 100 lei pe fiecare zi de întârziere în emiterea actului administrativ solicitat, începând cu data de 29.01.2009 și până la data emiterii adeverinței solicitate.
În motivare se arată că sentința atacată este dată cu aplicarea greșită a legii câtă vreme pârâtul a fost obligat la plata sumei de 100 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la eliberarea adeverinței, în condițiile în care reclamantul a solicitat plata acestor sume de la data depunerii cererii și până la emiterea efectivă a adeverinței. Se mai arată că după pronunțarea hotărârii recurate în prezent, intimata a procedat la emiterea adeverinței solicitate care însă s-a realizat tardiv, având ca și consecință pierderea ajutorului bănesc solicitat de reclamantă la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
În drept s-au invocat dispozițiile. Art.304 pct.6, 9 și 312 Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Prin sentința civilă recurată s-a admis acțiunea reclamantei, fiind obligat pârâtul Primarul comunei la eliberarea adeverinței solicitate de reclamantă prin cererea înregistrată sub nr.333/29.01.2009 la Primăria comunei. Pentru a se asigura îndeplinirea acestei obligații din partea pârâtului conform art.24 din Legea nr.554/2004 instanța l-a obligat la plata sumei de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii până la eliberarea adeverinței.
Reclamanta a criticat această dispoziție a instanței apreciind că pârâtul trebuia obligat la plata sumei respective de la data înregistrării cererii și până la emiterea efectivă a adeverinței, suma astfel constituită urmând a acoperi daunele suferite de reclamantă ca urmare a acestui refuz, cerere ce a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004.
Sub acest aspect instanța reține că soluția primei instanțe de obligarea pârâtului la plata penalităților de 100 lei/ zi de întârziere nu poate fi întemeiată în drept pe dispozițiile art.24 din Legea nr.554/2004 întrucât acesta privește obligația executării unei hotărâri judecătorești pronunțate în materia contenciosului administrativ care se realizează în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă, în caz contrar urmând a fi obligată autoritatea publică la plata amenzii prevăzute la alin.2, iar reclamantul având dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
În speță, plata acestor penalități trebuia dispusă în baza art.18 alin.5 din Legea nr.554/2004 care arată că în cazul admiterii acțiunii, cu obligarea autorității publice la eliberarea unui înscris, soluția poate fi stabilită sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate pentru fiecare zi de întârziere, aceasta reprezentând o măsură coercitivă de natură a asigura îndeplinirea obligației de către autoritatea respectivă.
Referitor la despăgubirile ce s-ar cuveni reclamantei pentru prejudiciul cauzat prin refuzul de eliberare a adeverinței solicitate, o asemenea cerere se poate întemeia pe dispozițiile art.18 alin.3 din Legea 554/2004, dar în acest caz reclamanta nu poate solicita despăgubiri pe fiecare zi de întârziere întrucât așa cum s-a arătat anterior, acestea reprezintă o penalitate aplicată autorității publice pentru a asigura îndeplinirea obligației consemnate în sentința recurată. Cererea reclamantei de plată a despăgubirilor trebuia să aibă un obiect cert și determinat constând în suma de bani pretinsă pentru repararea prejudiciului cauzat, aspect ce presupunea ca aceasta să facă dovada prejudiciului astfel cauzat, simpla susținere potrivit căreia prin neeliberarea adeverinței reclamanta a pierdut o șansă reală la acordarea unui sprijin bănesc de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură nefiind suficientă în speță, câtă vreme din documentul aflat la fila 22 dosar fond nu reiese faptul că instituția respectivă ar fi solicitat depunerea unei adeverințe de natura celei invocate.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate, Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și corectă și nu există motive de modificare sau de casare de natura celor cuprinse la art.304 Cod procedură civilă, nefiind incidente nici dispozițiile art.304 pct.6 și nici art.304 pct.9 Cod procedură civilă, astfel încât văzând și dispozițiile.art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, urmează a fi respins recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - "" SRL împotriva sentinței civile nr. 580/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pt.JUDECĂTOR
- - - - - - aflată în
Semnează,
VICEPREȘEDINTE
-
GREFIER
Red./21.10.2009
Tehnored./21.10.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Maria
