Contestație act administrativ fiscal. Sentința 115/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--08.04.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR.115
Ședința publică din 6 mai 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - COM SRL împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă avocat și pentru pârâte consilier juridic.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtelor, care se comunică cu avocatul reclamantei.
Avocatul reclamantei depune la dosar împuternicire avocațială, ordinul de plată nr.120 din 30.04.2008 reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei.
Instanța, pune în discuție excepția prematurității acțiunii în raport cu dispozițiile art.218 Cod procedură fiscală, având în vedere că nu s-a emis pe fond o decizie în procedură prealabilă.
Avocatul reclamantului solicită acordarea unui termen pentru a răspunde, în scris, la această excepție.
Instanța respinge această cerere de amânare, având în vedere pregătirea juridică a reprezentantului reclamantei, întrucât excepția prematuriții introducerii acțiunii prevalează oricărei alte cereri, și acordă cuvântul pe aceasta.
Avocatul reclamantului lasă soluția de aprecierea instanței
Reprezentanta pârâtelor solicită admiterea excepției și respingerea ca preamatură a acțiunii.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiune, reclamanta - Com SRL Aac hemat în judecată pe pârâtele A și Administrația Finanțelor Publice A solicitând să se anuleze decizia nr.164/14.III.2008 emisă de pârâta I, să se anuleze în parte Raportul de inspecție fiscală nr.34551/2007, Cap.III.11 și următoarele, privind modificarea bazei de impunere a TVA și stabilirea obligației suplimentare de plată a TVA în sumă de 800.958 lei și a majorărilor de întârziere aferente de 156.475, anularea Dispoziției nr.3456i/29.11.2007 pct.2.1 și a Deciziei de impunere nr.220/29.11.2007 privind plata TVA-ului în sumă de 800.958 și a majorărilor de întârziere în sumă de 156.475 lei, emise de pârâta II.
În motivare reclamanta arată că prin sentința civilă nr.31/12.02.2008 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr- s-a dispus suspendarea executării obligației suplimentare de plată a TVA-ului și a majorărilor de întârziere aferente stabilite prin actele administrativ fiscale menționate mai sus, până la soluționarea pe fond de către instanță a contestației împotriva acestora, în baza art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Conform art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului administrativ fiscal în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
Întrucât la data de 12.04.2008 se împlinește termenul de 60 de zile de la data pronunțării sentinței civile nr.31/12.02.2008 prin care s-a dispus suspendarea executării, reclamanta având interesul legitim și actual pentru promovarea acestei acțiunii în anulare și a nu se produce încetarea de drept a suspendării cu consecința imediată la executarea silită, cu atât mai mult cu cât prin Decizia nr.164/14.03.2003 a DGFP A nu s-a soluționat pe fond contestația, fiind suspendată soluționarea în temeiul art.214 din nr.OG92/2003, a introdus prezenta acțiune, susține reclamanta.
Reclamanta consideră că decizia nr.164/2008 emisă în procedura prealabilă este nelegală pentru că s-a respins ca inadmisibilă contestația împotriva Raportului de inspecție fiscală, deoarece potrivit art.205 din nr.OG92/2003 împotriva titlului de creanță precum și a altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Conform art.41 din nr.OG92/2003 actul administrativ fiscale este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. Din perspectiva acestei definiții legale a actului administrativ fiscal, Raportul de Inspecție Fiscală amintit întrunește aceste caracteristice legale întrucât chiar prin acesta, organul de inspecție fiscală stabilește obligația suplimentară de plată a TVA-ului și a majorărilor de întârziere, motivând-o amplu în fapt și în drept și stabilind chiar răspunderea administratorului. Raportul de Inspecție Fiscală reprezintă astfel actul administrativ fiscal care fundamentează obligația de plată a TVA-ului stabilită prin titlul de creanță care îl constituie Decizia de nr.220/29.11.2007 și cu care face corp comun, cele două acte menționate cât și Dispoziția 3456i/20.11.2007 nu poate avea o existență de sine stătătoare, distinctă. Prin prisma acestor argumente, solicită a se aprecia ca netemeinică și nelegală soluția DGFP A de respingere a contestației ca inadmisibilă.
Este nelegală și soluția de suspendare a soluționării pe fond a contestației, pentru că nu s-a făcut dovada că în cauză s-a început urmărirea penală împotriva administratorului, pentru că nu s-a îndeplinit cerința art.214 alin.1 lit.a din nr.OG92/2003, se impune a fi îndeplinită condiția ca, constatarea săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.6, 8 și 9 alin.1 din Legea nr.241/2005 să aibă o înrâurire hotărâtoare cu privire la soluția care s-ar da contestației. Cu alte cuvinte, soluția din contestație să depindă în mod necesar și să fie determinată de soluția ce se va da cu privire în cauza penală, în cauză neîndeplinindu-se această condiție.
Pe de altă parte, organele de inspecție fiscală nu au respectat prevederile art.108 din nr.OG92/2003 îndeosebi ale aliniatului 2 care prevede expres că, în cazul în care organul de inspecție fiscală cu ocazia efectuării inspecției constată anumite aspecte care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiunii, acesta are obligația de a întocmi un proces-verbal semnat și de către contribuabilul supus inspecției care să se refere la aceste aspecte. Ori, în cazul de față, organul de inspecție fiscală a finalizat Raportul de Inspecție Fiscală, fără a face vreo mențiune despre indicile săvârșirii unei infracțiuni, făcând trimitere numai la calea legală de atac a contestației administrative prealabile.
Pe fondul contestației, nesoluționată de pârâta A, se cere a se reține de către instanță că, constatarea minusurilor la inventar de materii prime și a minusurilor la inventar de materii auxiliare față de valorile înregistrate în contabilitatea societății la 30.09.2006 se datorează în primul rând ignorării totale a Raportului de Expertiză tehnică în care, expertiza efectuată de expert la cererea organului de inspecție fiscală. Acest Raport de Expertiză Tehnică a avut ca obiective, în lipsa rapoartelor de producție ale - Com SRL următoarele obiective impuse de către organul de inspecție fiscală: stabilirea lunară cantitativă a semifabricatelor intrate în circuitul de producție, rezultate din prelucrarea unor materii prime, pentru lunile februarie,martie și aprilie 2004; stabilirea lunar, cantitativ a consumului de materii prime și semifabricate necesare obținerii fiecărui sortiment; stabilirea lunar cantitativa a produselor reziduale rezultate din prelucrarea materiile prime și destinația ulterioare a acestora.
Prin constatările cu privire în Raportul de inspecție fiscală, care ignoră pregătirea de specialitate în domeniul verificator s-au încălcat dispozițiile art.53.3 din Normele metodologice de aplicare a nr.OG92/2003 care prevăd că dacă organul de inspecție fiscală nu este lămurit prin expertiza efectuată poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză. Pentru aceste considerente solicită a se reține ca neavenite concluziile organului de inspecție fiscală puse peste și în contra constatărilor expertului și având în vedere faptul că nu s-a mai dispus o nouă expertiză care să infirme în tot sau în parte expertiza efectuată, să se admită valorificarea acestei expertize în cadrul prezentei acțiuni în anulare, ținând cont că a fost dispusă într-un cadru instituțional care precede și are legătură cu prezenta cauză.
Valoarea inventarului de materii prime, semifabricate și materiale auxiliare din 30.09.2006 a fost determinată complet eronat și cu depășirea competențelor pe care i le acorda prevederilor legale unui organ de inspecție fiscală. Astfel: a) în determinarea consumului de materii prime, semifabricate și materiale auxiliare societatea a folosit metoda inventarului intermitent. În acest sens lunar, deci la data de 30.09.2006, societatea prin intermediul comisiei de inventariere a procedat la determinarea pe teren în secțiile de producție a cantităților efective existente. Comisia de inventariere a întocmit listele respective unde erau menționate sortimentele de materii prime, semifabricate, materiale auxiliare și semifabricate provenite din procesarea materialelor auxiliare cu denumiri specifice societății și cu cantitățile faptice, exprimate în unitățile fizice corespunzătoare. În continuare potrivit prevederilor Legii nr.82/1991 republicată, art.8 și a reglementărilor contabile elaborate în aceste sens aprobate prin Ordinul nr.94/2001 al Ministerului Finanțelor Publice, firma de contabilitate cu care avea contractul de prestări servicii avea sarcina să determine pe baza prețului unitar real al bunurilor inventariate, valoarea acestor stocuri pentru a se determina consumul corespunzător în baza metodelor aplicate.
În listele de inventar materii prime se regăsesc o serie de poziții care cuprind o sumă de componente formată din: materii prime recepționate ca atare plus materii prime procesate și trecute într-o altă fază prin procesare mecanică, plus semifabricate trecute în alte faze prin conservare (sărare, congelare) plus semifabricate trecute în alte faze prin condimentare, plus semifabricate trecute în alte faze prin tratamente termine. În listele de inventar nu se regăsesc aceste transformări.
Procedând la evaluarea total eronată a listelor de inventariere, cu consecințe dintre cele mai păgubitoare pentru societate, organul de inspecție fiscală a încălcat și dispozițiile art.55 din nr.OG92/2003 potrivit cărora trebuia să apeleze la serviciile unui expert pentru întocmirea expertizei care să aibă drept obiectiv atât modurile în care firma de contabilitate SRL a descărcat consumurile din conturile sintetice și le-a înregistrat în contabilitate astfel încât s-a ajuns la valorile din contabilitate, soldurile conturilor de materii prime și materiale auxiliare,iar pe de altă parte stabilirea valorii corecte a materiilor prime și a materialelor cuprinse în listele de inventariere din 30.09.2006.
În final, reclamanta solicită să se aprobe valorificarea Expertizei tehnice de Specialitate efectuată de către expertul cu o eventuală întregire a obiectivelor și încuviințarea unui expertize contabile având ca obiective atât înregistrările din contabilitate efectuate de către firma - SRL privind soldurile materiilor prime și materialelor auxiliare cât și valorificarea listelor de inventariere de la 30.09.2006.
Prin întâmpinare pârâta DGFP Aac erut respingerea acțiunii ca prematură pentru că titlul IX din Codul d e procedură fiscală- Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, cuprinde o serie de prevederi prin care este reglementată procedura prealabilă, procedură obligatorie care trebuie parcursă de contribuabil înainte de a se adresa instanței cu solicitarea de a anula un act administrativ fiscal ( o decizie de impunere în prezenta cauză):
-art.205 alin.1 din Codul d e procedură fiscală, împotriva titlului de creanță se poate formula contestație potrivit legii;
-art.207 alin.1 din Codul d e procedură fiscală- contestația se depune în 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal;
-art.218 alin.1 din Codul d e procedură fiscală, decizia privind soluționarea contestației poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă.
Potrivit art.70 din Codul d e procedură fiscală, cererile depuse de către contribuabil vor fi soluționate de organul fiscal în termen de 45 zile de la înregistrare.
Astfel, împotriva Raportului de Inspecție Fiscală nr.3455i/29.11.2007 și a Deciziei de impunere nr.220/29.11.2007 emise de Administrația Finanțelor Publice A, în temeiul dispozițiilor Codului d e procedură fiscală, societatea a depus contestația la Administrația Finanțelor Publice A (organ emitent), fiind înregistrată cu nr.84526/04.01.2008.
Față de cele precizate, la această dată, se poate constata faptul că reclamanta și-a respectat obligația de a se adresa organului emitent, în vederea anulării actelor administrative care fac obiectul prezentei cauze dar, în mod neîntemeiat, înainte de parcurgerea în întregime a procedurii prealabile, de soluționare pe fond a acesteia prin emiterea unei decizii asupra fondului contestației, a investit instanța de judecată cu cerere având același obiect ca și reclamația administrativă.
În concluzie, arată că reclamanta nu putea sesiza instanța de contencios administrativ decât după soluționarea pe fond a contestației.
Examinând acțiunea pe excepția prematurității se respinge pentru că:
Prin acțiune, reclamanta a cerut anularea Raportului de inspecție fiscală nr.34551/2007 Cap.III 11, prin care pârâta Administrația finanțelor Publice Aam odificat baza de impunere a TVA și a stabilit obligația de a plăti TVA suplimentar, în sumă de 800.958 lei cu majorări aferente de 156.478 lei, de asemenea a solicitat anularea deciziei de impunere fiscală nr.220/29.XI.2007 privind plata TVA de 800.958 lei cu majorările de 156.475 lei, a dispoziției nr.34561/2005 și a deciziei nr.164/14.III.2008 emisă de pârâta A, în procedură prealabilă, prin care s-a respins, la pct.1, contestația reclamantei ca inadmisibilă împotriva Raportului de inspecție fiscală, iar la pct.2 s-a dispus suspendarea soluționării contestației reclamantei, pe fondul său, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, soluție bazată pe art.214 alin.1 lit. a Cod procedură fiscală.
Prin petitul acțiunii și apoi prin motivare, reclamanta a solicitat, în esență, anularea obligației fiscale stabilită prin actele atacate, urmare la constatarea încălcării unor acte normative și a constatărilor din Raportul de expertiza tehnică în domeniul cărnii invocate prin acțiune.
Deci, acțiunea de față are ca obiect anularea impunerii fiscale stabilită de pârâte, criticile de nelegalitate ale deciziei nr.164/2007 referitoare la soluția întemeiată pe prevederilor ar.214 cod procedură fiscală, de suspendare a soluționării pe fond a contestației, pentru cercetări penale, necorelându-se cu cererea reclamantei adresată instanței, de modificare a acestei soluții în vreun fel.
Așa fiind, devin incidente în cauză prevederile art.218 Cod procedură fiscală, potrivit cărora poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, cu cerere pentru anularea impunerii fiscale, decizia emisă în soluționarea contestației, dar numai decizia prin care s-ar fi soluționat pe fond contestația.
Cum acțiunea nu vizează o asemenea decizie, este prematură și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca prematură acțiunea formulată de reclamanta Com SRL A împotriva pârâtelor A și Administrația Finanțelor Publice
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică 6.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Se comunică:
- reclamantei - Com SRL A, A,-.
- pârâtei - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Bv. nr.79
- pârâtei - Administrația Finanțelor Publice a A, Bv. nr.77bis
Emis 3 com.
Red.-7.05.2008
TEHNORED:/ 15.05.2008/5. ex.
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru
