Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1151/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--18.06.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1151
Ședința publică din 5 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice D și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin împotriva sentinței civile nr.450/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă mandatar, se prezintă pentru pârâții recurenți T în nume propriu, cât și în reprezentarea și D - consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Mandatarul reclamantei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-,reclamanta a solicitat în procedura contenciosului administrativ in contradictoriu cu parații Ministerul Economiei si Finanțelor, T si Administrația Finanțelor Publice D, restituirea taxei speciale pentru autoturisme in suma de 3667 lei.
În fapt, reclamanta relevă că a achiziționat un autoturism marca Volkswagen Golf Variant, adus din Germania luna mai 2007 si înmatriculat in România cu nr.-, iar in vederea înmatriculării a fost obligata sa achite taxa de prima înmatriculare care o apreciază ca nedatorata, discriminatorie si contrar normelor europene.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus întâmpinare în nume propriu, cât și în reprezentarea F și D, solicitând respingerea acțiunii, invocând lipsa de calitate procesuală pasivă a MEF și DGFP T, inadmisibilitatea acțiunii pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorie, in raport de prevederile art. 7 al. 1 din Legea nr. 554/2004, prematuritatea acțiunii contenciosului administrativ, tardivitatea cererii de restituire, a taxei speciale, iar in subsidiar pe fondul cauzei, respingerea cererii ca neîntemeiata, motivând in esența cu aceea ca, reclamanta datorează respectiva taxa conform disp.art.214 ind.1-214 ind.3 din nr.571/2003, conform cărora intra sub incidenta taxei speciale autoturismele si autovehiculele comerciale cu masa totala maxima autorizata de pana la 3,5 tone, excepție făcând doar acele autovehicule echipate pentru persoanele cu handicap, cele aparținând misiunilor diplomatice, oficiile consulare si membrilor acestora, precum si a altor organizații si persoane străine cu statut diplomatic care își desfășoară activitatea in România, împrejurare fata de care, autoturismul in litigiu este supus aplicării si plații taxei de prima înmatriculare prevăzută de Codul Fiscal.
Prin sentința civilă nr. 450/CA/12.05.2008,Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T,în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice T, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul constatării lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și a pârâtei T și în sensul constatării nemotivării în fapt a acțiunii.
În motivarea recursului invocă ca si motiv de nelegalitate în susținerea cererii de recurs prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedura civilă: "când hotărârea pronunțata este lipsită de temei legal ori a fost data cu inculcarea sau aplicarea greșita a legii;".
Susține că sentința civilă recurată este netemeinică și nelegală, iar având în vedere că hotărârea nu a fost dată cu drept de apel, solicitând ca instanța de recurs să nu se limiteze la motivele prevăzute de art. 304 din Codul d e procedura civila si sa judece cauza sub toate aspectele în conformitate cu prevederile art. 3041 Codul d e procedura civilă.
Având în vedere motivele de lapidare invocate de reclamantă prin acțiune, precum și temeiurile legale aplicabile în materie, se învederează instanței de recurs faptul că, raportat la obiectul cauzei reprezentat de restituirea unei taxe s-a făcut venit la bugetul de stat, speța situându-se în sfera contenciosului administrativ fiscal reglementat de Titlul IX- "Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale" din nr.OG92/2003 privind codul fiscal.
de procedură fiscală, și nu în sfera contenciosului administrativ general reglementat de Legea nr.554/2004. În aceste condiții, prevederile din OG nrt.92/2003 referitoare la contenciosului administrativ fiscal reprezintă lege specială în raport cu dispozițiile Legii nr.554/2004, care constituie lege generală în materia contenciosului general și cu care OG nr.92/2003 se completează în măsura în care nu cuprinde dispoziții derogatorii.
Or, legea specială derogă de la legea generală potrivit principiului de drept, situație în care dacă OG nr.92/2003 cuprinde norme derogatorii de la prevederile generale ale Legii mr.554/2004, Codul d e procedură fiscală-lege specială în materie, se aplică cu prioritate raportat la prevederilor Legii nr.554/2004-lege generală în materie. Ca urmare, prin neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii de contestare a actului administrativ fiscal, consideră că se impune respingerea acțiunii în contencios administrativ ca fiind inadmisibilă.
De asemenea, solicită a se constata că în mod greșit a fost respinsă excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ, data de nefinalizarea procedurii prealabile, prevăzute de Titlul IX "Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale" din OG nr.92/2003.
Astfel, obiectul acțiunii îl constituie în principal, atacarea deciziei emise în soluționarea contestației, iar numai în subsidiar, atacarea actului administrativ de impunere inițial, așa cum dispun în mod derogatoriu dispozițiile art.218 alin.2 din OG nr.92/2003.
Consideră că, în mod nelegal și netemeinic, instanța respins excepția tardivității formulării cererii de restituire a taxei speciale, în baza dispozițiilor art.11 din Legea nr.554/2004, actualizată care se referă la termenul de introducere a acțiunii în contencios administrativ, fără a se raporta și la prevederile art.207 din Codul d e procedură fiscală, actualizat.
Soluția dată excepției tardivității este în mod evident eronată, întrucât atât cererea inițială cât din data de 14.02.2008 de restituire a taxei de primă înmatriculare, cât și prezenta acțiune în contencios administrativ au fost formulate tardiv de către contestatoare, raportat la prevederile art.207 alin.1 din OG nr.92/2003.
Mai mult, solicită modificarea hotărârii în sensul constatării capătului de cerere privind restituirea taxei speciale, întrucât reclamant nu își motivează cererea de restituire a taxei pe existența vreunui caz de restituire dintre cele enumerate în art.117 din OG nr.92/2003, ci contestă însăși prevederile legale care instituie taxa specială de primă înmatriculare, respectiv dispozițiile art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, susținând că această taxă este nelegală.
Lăsând la o parte nonsensul juridic al afirmației conform căreia "taxa este nelegala", întrucât nu vedem cum o lege, respectiv dispozițiile art. 214 - 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal care instituie taxa de prima înmatriculare, ar putea fi nelegala, susține că în speța cererea reclamantei nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 117 alin. 1 din Codul d e procedura fiscala, drept pentru care acțiunea formulata de reclamantă este inadmisibilă sub aspectul inexistentei vreunui caz legal de restituire a sumei solicitate de la bugetul de stat:"ART. 117 Restituiri de sume
1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
a)cele plătite fără existenta unui titlu de creanță;
b)cele plătite în plus fată de obligația fiscală;
c)cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
d)cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
e)cele de rambursat de la bugetul de stat;
f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit
legii;
g) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;
h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz,
în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite ".
În ce privește fondul cauzei, sentința este netemeinică, întrucât se impune respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având in vedere ca reclamanta datorează in mod legal taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule (taxa de prima înmatriculare) in cuantumul indicat.
ART. 214 (1) Intra sub incidența taxei speciale autoturismele si autovehiculele comerciale cu masa totala maxima autorizata de pana la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap si a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si membrilor acestora, precum si altor organizații si persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea in România. -
(5) Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează in funcție de data fabricării acestuia. "
"ART. 2142speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări in România."
"ART. 2143Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:
a) încadrate in categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale in vigoare;
b) provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum si din programe de cooperare științifica si tehnica, acordate instituțiilor de invatamant, sănătate si cultura, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale si sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor si fundațiilor de utilitate publica, de către guverne străine, organisme internaționale si organizații nonprofit si de caritate".
Norme metodologice:
"31 (1) Taxa speciala se aplica atât autoturismelor si autovehiculelor comerciale noi, cat si celor rulate. "
312(1) Taxa speciala se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, cu excepția autovehiculelor care sunt înmatriculate temporar in România pe o perioada de timp egala cu durata de valabilitate a asigurării internaționale (cartea ).
(2) Taxa speciala se plătește de către persoana fizica sau juridica care face înmatricularea, in numerar sau prin virament, pe baza de ordin de plata pentru trezoreria statului (), la unitățile trezoreriei statului din cadrul unităților fiscale in a căror evidenta aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite si taxe, răspunderea privind suma de plata aferenta taxei speciale revenind plătitorului. "
Raportat la aceste dispoziții legale, solicită ca instanța rețină următoarele aspecte:
- autoturismele importate s-au înmatriculat pentru prima in România;
- autoturismele nu au fost înmatriculate temporar in România;
- taxa speciala a fost achitata de către persoana fizica care a înmatriculat autoturismele;
- autoturismele in cauza nu intra in categoria autoturismelor scutite de plata taxelor speciale cum ar fi: vehicule istorice sau cele provenite din donații, finanțări directe din împrumuturi nerambursabile, din programe de cooperare științifica si tehnica.
Ca urmare, rezulta in mod evident ca autoturismele in cauza sunt supuse aplicării si plații taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule (taxa de prima înmatriculare), prevăzuta de Codul fiscal.
Dispozițiile art. 214 si următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene in domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere sa aplice astfel de taxe si sa stabilească nivelurile acestora.
Astfel, este binecunoscut faptul ca art. 90 din Tratatul CE. reprezintă unul din temeiurile de baza ale consacrării liberei circulații a bunurilor si serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula in conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate sa înlăture orice măsura de natura administrativa, fiscala sau vamala care ar fi de natura a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor si serviciilor in cadrul Uniunii Europene.
Însă, așa cum rezulta in mod textual si expres din chiar conținutul art. 90 alin. 1 din Tratatul CE. citam:"niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare", norma indicata se refera la interzicerea masurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativa sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
În speță, solicită a se reține ca taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale ci ea se aplica tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplica si autoturismelor noi provenite din alte state membre ale, autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale (, etc.) precum si, cel mai important, autoturismelor noi din producția naționala a României.
Astfel, este binecunoscut ca aceasta taxa este achitata inclusiv pentru autoturismele si autovehiculele noi din producția naționala a României, respectiv pentru mărcile, Daewoo, precum si pentru orice alte mărci de autoturisme si autovehicule comerciale cu masa totala maxima autorizata de pana la 3,5 tone inclusiv, supuse înmatriculării si fabricate in România, criteriul unic fiind ca aceste autoturisme si autovehicule sa se afle la prima înmatriculare in România.
Pe de alta parte, caracterul taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, prevăzuta de art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, respectiv acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxa specială de reînmatriculare în România, intenția legiuitorului R nefiind de
institui o astfel de taxa pentru fiecare reînmatriculare efectuata in România.
Acesta este motivul pentru care in situația in care o persoana achiziționează un autoturism care a fost deja înmatriculat in România de către vechiul proprietar, nu mai plătește acesta taxa speciala întrucât pe de o parte, in acest caz nu mai avem de a face cu o prima înmatriculare in România ci doar cu o schimbare a proprietarului, sau cel mult cu o reînmatriculare (a doua înmatriculare, a treia înmatriculare etc.), iar pe de alta parte, dispozițiile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu retroactivează pana la data primei înmatriculări in România a autovehiculului (prima înmatriculare făcuta înainte de aplicarea acestei taxe speciale), si nici NU SE APLICA pentru toate cazurile de reînmatriculare survenite ulterior, după data intrării in vigoare a normei legale care instituie aceasta taxa, in conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României:
"ART. 15 Universalitatea -
(2) Legea dispune numai pentru viilor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Mai arată că nici Comisia Europeana (care a deschis României procedura de infringement) nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei.
De asemenea, precizează ca principiul"poluatorul plătește",pe care se bazează si instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul
Menționează că 16 state membre ale Uniunii Europene practica în prezent o taxa care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (intre care, Danemarca, Spania, Ungaria, Belgia, Olanda, Cipru etc.). Mai mult, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de înmatriculare, in prezent, fiind in discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directiva in acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
Analizând actele dosarului, criticile recurentelor prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamanta a solicitat instanțelor de contencios administrativ obligarea pârâtelor la restituirea taxei de primă înmatriculare plătite de domnia sa pentru înmatricularea în România, la data de 2.05.2007, a unui autoturism second hand (autoturismul fiind fabricat în 2004), achiziționat dintr-un stat al Uniunii Europene.
Cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare a fost respinsă anterior de Administrația Finanțelor Publice
Prin sentința civilă recurată, Tribunalul Timișa admis cererea reclamantei și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice D la restituirea către reclamantă a sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare plătită anterior de acesta.
Tribunalul Timișa motivat admiterea cererii, în esență, pe incompatibilitatea acestei taxe cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Având în vedere că recurentele au invocat mai multe excepții, Curtea le va examina anterior soluționării fondului, conform art. 137 Cod de Procedură Civilă.
1. Cu privire la excepția prematurității acțiunii pentru neefectuarea de către reclamantă a procedurii administrative prealabile, Curtea observă că autoritățile fiscale au invocat faptul că reclamanta nu a îndeplinit - anterior sesizării instanței de contencios administrativ - procedura prevăzută de art. 205 Cod de Procedură Fiscală, coroborat cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Conform art. 205 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii".
Curtea constată că reclamanta a sesizat Administrația Finanțelor Publice D cu o cerere de restituire a taxei de primă înmatriculare în litigiu, înregistrată la data de 8.02.2008, astfel cum rezultă din înscrisul atașate la fila 5 din dosarul Tribunalului Timiș.
Din datele dosarului nu rezultă că reclamantei i s-a comunicat un răspuns la această cerere.
Ulterior, reclamanta a sesizat Tribunalul Timiș cu prezenta cauză, la data de 20.02.2008, solicitând anularea actului administrativ fiscal prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare în litigiu, precum și restituirea acestei taxe.
În acest condiții, Curtea reține că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 205 Cod de Procedură Fiscală, coroborat cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, deoarece a formulat contestația administrativă anterior sesizării instanței de contencios administrativ, excepția astfel invocată nefiind întemeiată.
2. Cu privire la excepția prematurității procedurii administrative prealabile, Curtea observă că autoritățile fiscale au invocat faptul că formularea acțiunii judiciare este prematură, întrucât procedura prealabilă nu a fost finalizată prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației.
Curtea reamintește că reclamanta a sesizat autoritățile fiscale la data de 8.02.2008, fără a exista dovada unui răspuns la această cerere, iar ulterior a sesizat Tribunalul Timiș, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare plătite.
În privința acestei excepții, Curtea precizează că, potrivit art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
În speță, reclamanta nu a așteptat expirarea acestui termen înainte de a sesiza instanța, însă Curtea observă că autoritățile pârâte au refuzat restituirea taxei solicitate de reclamantă, menținând acest refuz pe parcursul întregului litigiu.
În aceste condiții, reclamantei nu i se poate imputa declanșarea procedurii judiciare și nici faptul că autoritățile fiscale nu au respectat termenul legal de soluționare a cererii sale, dat fiind că acestea nu au intenționat să admită cererea de restituire a taxei.
Curtea reține inutilitatea respectării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea plângerii prealabile, în condițiile în care autoritatea administrativă își manifestă refuzul admiterii acestei plângeri și în litigiul declanșat ulterior în legătură cu același act administrativ.
Curtea amintește că, în conformitate cu dispozițiile art. 12 Cod de Procedură Fiscală, "relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii".Acest principiu al bunei credințe împiedică organele fiscale să se prevaleze în mod formal de dispozițiile legale referitoare la obligativitatea plângerii prealabile, în condițiile în care refuzul soluționării favorabile a cererii reclamantei este exprimat de autoritatea administrativă și ulterior expirării termenului legal de soluționare a acestei plângeri, devenind astfel inutilă parcurgerea acestei proceduri prealabile, a cărei menire este de a permite autorităților administrative să rezolve cererea persoanei vătămate anterior declanșării unii litigiu judiciar.
În consecință, Curtea apreciază că nici această excepție nu este întemeiată și nu poate conduce la modificarea soluției instanței de fond.
3. Cu privire la excepția tardivității procedurii administrative prealabile, Curtea observă că autoritățile fiscale au invocat faptul că reclamanta a formulat cererea de restituire a taxei cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 207 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală.
În această privință, Curtea precizează că, potrivit art. 207 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii".
Curtea precizează că termenul de 30 de zile impus de art. 207 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală începe să curgă "de la data comunicării actului administrativ fiscal".
Or, autoritățile fiscale nu au comunicat reclamantei acest act.
Mai mult decât atât, Curtea observă că autoritățile fiscale nu au dovedit că s-a emis acest act, deși s-a încasat taxa de primă înmatriculare.
Or, nu se poate reține că reclamanta a luat cunoștință despre acest act prin efectuarea plății taxei de primă înmatriculare și emiterea chitanței care atestă această plată.
Curtea consideră că este necesar să se distingă în cauză între procedura stabilirii taxei de primă înmatriculare și procedura plății acestei taxe, deoarece Codul d e Procedură Fiscală prevede dispoziții clare în privința modalității de stabilire a taxelor datorate la bugetul de stat.
În privința procedurii de stabilire de către organele fiscale a taxei de primă înmatriculare, Curtea precizează că, potrivit art. 85 alin.1 Cod de Procedură Fiscală, "impozitele,taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:
a)prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4);
b)prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri".
Art. 82 Cod de Procedură Fiscală reglementează forma și conținutul declarației fiscale, precizând, la alineatul 2, că " în declarația fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligației fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege".
Art. 86 alin. 4 Cod de Procedură Fiscală reglementează decizia de impunere, și prevede, la alineatul 4, cădeclarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia.
Așadar, aceste texte legale fac referire la două modalități de stabilire a unei taxe, respectiv prin declarație fiscală sau prin decizie de impunere.
În cazul taxei de primă înmatriculare, contribuabilii nu completează nici o declarație și nici nu li se pune în vedere să completeze vreuna.
Nici în normele metodologice de aplicare a Codului fiscal nu se face referire la obligativitatea depunerii unei declarații în vederea stabilirii taxei respective. Astfel, potrivit art. 311alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (norme aprobate prin nr.HG 44/2004), "taxa specială se plătește de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, în numerar sau prin virament, pe bază de ordin de plată pentru trezoreria statului (), la unitățile trezoreriei statului din cadrul unităților fiscale în a căror evidență aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe, răspunderea privind suma de plată aferentă taxei speciale revenind plătitorului. În documentul de plată la rubrica "Reprezentând" se va înscrie obligatoriu seria cărții de identitate a autoturismului sau a autovehiculului."
Așadar, textele legale citate nu fac referire la obligativitatea depunerii unei declarații în vederea stabilirii taxei respective, ci doar la faptul că revine plătitorului taxei "răspunderea privind suma de plată aferentă taxei speciale". O asemenea răspundere presupune numai că eventualul cuantum al sumei ar fi apreciat de fiecare plătitor în parte, însă, în fapt, cuantumul sumei respective este indicat de persoanele angajate ale trezoreriei, care calculează cuantumul taxei conform uni program informatic afișat pe site-ul oficial al Ministerului Economiei și Finanțelor.
Or - întrucât legea nu impune depunerea unei declarații pentru stabilirea acestei taxe - singura modalitate legală de stabilire a acestei taxe este, potrivit art. 85 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, emiterea unei decizii de impunere în acest sens.
În absența deciziei de impunere prevăzute de lege, perceperea acesteia taxe apare ca nelegală prin însăși procedura de stabilire a acesteia.
În consecință, Curtea apreciază că - în condițiile în care termenul de 30 de zile impus de art. 207 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală începe să curgă "de la data comunicării actului administrativ fiscal"- nu se poate reține că reclamanta a sesizat instanța cu nerespectarea acestui termen, având în vedere că reclamantei nu i s-a comunicat actul prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare contestată, iar autoritățile fiscale pârâte nu au dovedit nici măcar că s-a emis un astfel de act.
Curtea subliniază că remiterea chitanței care atestă plata taxei de primă înmatriculare nu poate fi asimilată cu o comunicare a actului administrativ fiscal prin care se stabilește această taxă, acest act atestând numai efectuarea plății, iar nu și legalitatea stabilirii taxei în discuție.
În consecință, Curtea consideră nefondată și această excepție invocată de autoritățile fiscale pârâte.
4. Examinarea fondului litigiului:
Cu privire la fondul litigiului, Curtea observă că recurentele au solicitat admiterea în parte a acțiunii reclamantei, invocând intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008
În privința efectelor intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008 asupra prezentei cauze, Curtea reține următoarele:
Ordonanța de Urgență nr. 50 din 21 aprilie 2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de 1.07.2008, conform art. 14 din acest act normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 686 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 480 din 30 iunie 2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Curtea amintește că în cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză, și că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite.
În consecință, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în acest context, că noua taxă instituită de Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar, pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul, cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor expuse în considerentele hotărârii recurate.
În consecință, Curtea constată legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, fiind justificată concluzia privind incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. 2141din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, precum și soluția înlăturării de la aplicare a art. 2141din Codul fiscal român în prezenta cauză, cu obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
În consecință, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T, de Direcția Generală a Finanțelor Publice T și de Ministerul Economiei și Finanțelor urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T, de Direcția Generală a Finanțelor Publice T și de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 450/CA/12.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.11.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red. -9.12.2008
tehnored. -9.12.2008; 2 ex.
prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Ionel Barbă, Rodica Olaru
