Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1197/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--11.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1197
Ședința publică din 06.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP C-S împotriva sentinței civile nr. 807 din 18.06.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanții intimați, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică,lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, față de lipsa părților și având în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă,instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.807 din 18.06.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C-, a respins cererea reclamanților, și, privind plata primelor de concediu aferente perioadei 2002 - 2005, ca rămasă fără obiect, a respins cererea reclamanților, și, privind plata primelor de concediu aferente anului 2002, ca rămasă fără obiect și a obligat pârâta să plătească reclamanților sumele reprezentând primele de concediu, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, astfel: reclamanților, și pentru perioada 2003 - 2005, iar reclamanților și pentru perioada 2002 - 2005.
În motivarea hotărârii pronunțare, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 21.12.2007 sub nr-, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor bănești reprezentând primele de concediu pentru anii 2002-2005, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici, angajați ai pârâtei.
De asemenea reclamanții au susținut că potrivit art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, aveau dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat. Aceste prevederi legale nu au fost aplicate deoarece au fost suspendate prin fiecare lege a bugetului de stat până la data de 31.12.2006. În ceea ce privește acordarea primei de vacanță legile bugetare sunt incluse în categoria legilor temporar, care își încetează aplicabilitatea la sfârșitul anului bugetar pe care îl reglementează.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca neîntemeiată. Astfel a susținut că dreptul funcționarilor publici la prima de vacanță, prevăzut de art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 a fost suspendat în perioada 2002 - 2005 prin mai multe acte normative. De asemenea, urmare a intrării în vigoare a OUG 146/19.12.2007, reclamanților li s-au achitat primele de vacanță astfel: reclamanților, și, pentru perioada 2002 - 2005, iar reclamanților, și pentru anul 2002. Pârâta a susținut că primele de vacanță neachitate se vor plăti eșalonat, conform disp. OUG 146/19.12.2007. În ceea ce-i privește pe reclamanții și, pârâta a susținut că aceștia nu au solicitat plata primei de concediu.
În dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar adresa nr. 450/12.06.2008 emisă de Biroul resurse umane și salarizare din cadrul DGFP C-
În ședința publică din data de 04.06.2008, reclamantul a învederat instanței că i-au fost achitate de către pârât sumele solicitate prin prezenta acțiune.
Reclamanții au îndeplinit funcții publice în cadrul DGFP C-S astfel: reclamanta - în perioada 10.10.1990-01-12.2005, reclamantul - în perioada 08.11.1999-01.03.2006, reclamantul - din data de 15.01.1991 până în prezent, reclamanta - în perioada 03.11.2003-03.01.2006, reclamanta - în perioada 01.05.1994-14.03.2005, reclamantul - în perioada 15.01.1991-21.08.2006 (fiind în concediu fără salariu 12.05.2004-14.02.2005, suspendat 06.05.2005-26.09.2005) reclamantul - în perioada 01.02.2004-10.07.2007, reclamantul - din data de 01.10.1990 până în prezent, reclamanta - în perioada 01.02.1995-01.02.2006, reclamanta - din data de 16.06.1997 până în prezent, calități necontestate de pârâtă, existând între aceștia și reclamanți raporturi de serviciu, astfel cum rezultă din adeverința nr. 97/01.02.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care acesta face parte trebuie să se bazeze pe principiul bunei-credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii. Condițiile în care aceste drepturile salariale sunt stabilite trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în Legea nr.188/1999, republicată.
Potrivit art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 republicată, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2006, prin art.3 al.1 din OUG nr.33/2001, art.12 al.4 din Legea nr.743/2001, art.10 al.3 din Legea nr.631/2002, art.9 al.7 din Legea nr.507/2003 și art.8 al.7 din Legea nr.511/2004.
Normele legale de suspendare a aplicării dreptului la prima de vacanță pentru anii 2001 - 2005 nu mai sunt în vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logică, sistematică și cronologică a actelor normative mai sus enunțate, raportat la art.64 al.3 din Legea nr.24/2000 privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege în sensul că "dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare", rezultă că suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. De aceea, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menționate. De altfel, aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestui drept ori la prelungirea termenului de punere în aplicare.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
De aceea respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate, în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.
Așa fiind, instanța a apreciat că suspendarea, în cinci rânduri succesive, a aplicării disp. art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul actelor normative Legea nr. 743/2001 Legea nr. 631/2002, Legea nr.5007/2003, Legea nr.511/2004 și Legea nr.380/2005, a fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamanților la încasarea indemnizației reprezentând prima de concedii pe perioada 2001 - 2005, motiv pentru care în temeiul art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, art.10 și art.18 din Legea nr.554/2004, instanța reține că pentru perioada în care reclamanții au avut calitatea de funcționar public aceștia au dreptul la prima de concediu.
Instanța a avut în vedere susținerile pârâtei și recunoașterea reclamantului, în conformitate cu care unora dintre reclamanți le-au fost plătite primele de concediu. Astfel reclamanților, și le-au fost achitate primele solicitate pentru perioada 2002 - 2005, iar reclamanților, și pentru anul 2002. În consecință, pentru acești reclamanți și pentru perioadele menționate, instanța a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.
În consecință, a fost obligată pârâta la plata primelor de concediu actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, astfel: reclamanților, și pentru perioada 2003 - 2005, iar reclamanților și pentru perioada 2002 - 2005. În ceea ce-l privește pe reclamantul instanța nu i-a acordat prima de concediu pentru perioadele 12.05.2004 - 14.02.2005, 06.05.2005 - 26.09.2005, cât s-a aflat în concediu fără plată și a fost suspendat din funcție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DGFP C-S solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în partea în care a fost admisă acțiunea reclamanților, ca fiind nelegală și netemeinică și respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă.
În motivarea recursului, pârâta arată că dreptul funcționarilor publici prevăzut de art. 34 alin. 2 din Legea 188/1999, a fost suspendat în cursul perioadei 2002-2005 prin mai multe acte normative, iar odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 1465/19.12.2007 pentru aprobarea primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, s-a reglementat plata acestui drept salarial.
Mai arată că, reclamanții au posibilitatea să se adreseze angajatorului cu o cerere, iar plata primelor de concediu urmând să se facă în condițiile legii.
Având în vedere faptul că s-a elaborat o procedură necontencioasă privind acordarea primelor de vacanță, o acțiune în justiție în acest sens este inadmisibilă.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond,prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin 2 Cod procedură civilă rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea reclamanților, și pentru perioada 2003 - 2005, iar reclamanților și pentru perioada 2002 - 2005 și a obligat pârâta la plata primelor de concediu actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Referitor la critica din motivul de recurs, în sensul că reclamanții nu au dreptul la prima de concediu, instanța constată că este neîntemeiată, având în vedere că potrivit art.34 alin. 2 din legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată, se prevede că funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din lua anterioară plecării în concediu care se impozitează separat. Or, aplicarea acestei dispoziții legale a fost suspendată succesiv până la data de 31 decembrie 2006 prin legile anuale de aplicare a bugetului de stat astfel că acțiunea reclamanților este întemeiată și a fost formulată în termenul prevăzut de lege.
Față de apariția nr.OUG146/19.12.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.877/20.12.2007, Curtea constată de prisos a motiva necesitatea aplicării prevederilor art.37 pct.2 din nr.OG38/2003, a cărei suspendare a încetat la 31 decembrie 2006.
Astfel, prin această ordonanță se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu prilejul plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată succesiv în perioada 2001 - 2006, reclamanții intrând în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile aceste prevederi.
Rezultă din cele de mai sus că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul prev. de art. 312 pct. 1 din Codul d e procedură civilă,instanța va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP C-S împotriva sentinței civile nr. 807 din 18.06.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 06 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - -
GREFIER
- -
Red.LC -04.12.2008
Tehnored LM-05.12.2008
2 expl /SM
Prima instanță - Tribunalul C-
Judecători -
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Răzvan Pătru, Florin Moțiu
