Contestație act administrativ fiscal. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 12/CA
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul pârât - SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE LOCAL, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 275/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - - SRL, cu sediul în C, str. -.-, nr.7, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata reclamantă, av. în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009 depusă la dosar, lipsind recurentul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de pârât este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru. La data de 23.12.2009 intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare, un exemplar fiind comunicat recurentului cu aceeași dată.
Pentru intimata pârâtă apărătorul ales arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat, solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru intimata pârâtă, av. solicită respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefundat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, conform apărărilor formulate prin întâmpinare.
Cu cheltuieli de judecată.
După rămânerea în pronunțare dar nu înainte de terminarea ședinței de judecată se prezintă pentru recurent, av., în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2010 depusă la dosar.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii contestației formulată de reclamantă. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată la data de 11.11.2008 sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public de impozite, taxe si alte venituri ale bugetului local Constanta, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nelegalitatea Dispoziției nr. R-G 55135/25.07.2008 precum si a Deciziei de impunere nr.G-/30.05.2008, a procesului verbal de control inopinat nr. G -/29.05.2008.
S-a solicitat de asemenea, a se dispune modificarea parțiala a acestor acte administrativ fiscale, în sensul stabilirii în sarcina reclamantei a unui contribuții de 3%, cu titlu de taxa hotelieră.
In motivarea acțiunii, s-a arătat de reclamantă că în perioada 27.05.2008-29.05.2008 fost supusă unei inspecții fiscale, control ce a vizat stabilirea bazei de impunere pentru taxa hoteliera, aferentă perioadei ianuarie 2003-aprilie 2008.
In urma acestei verificări se arată că a fost întocmit procesului verbal de control inopinat nr. G -/29.05.2008, precum si Decizia de impunere nr.G-/30.05.2008, stabilindu-se în sarcina sa plata sumei de 8410 lei, din care 5613 lei reprezentând taxa hoteliera si 2797 lei reprezentând accesorii.
S-a mai susținut că împotriva deciziei de impunere emise in baza procesului verbal de control, reclamanta a formulat contestație, respinsă prin Dispoziția R-G nr-55135/2008.
S-a mai arătat că actele administrativ fiscale contestate sunt nelegale, in condițiile in care au catalogat activitatea desfășurata de către reclamanta - pensiune turistica de 3 stele cu cea desfășurată de un hotel de 3 stele.
In drept au fost invocate disp.art.1, 8, din nr.554/2004.
Pârâtul -onstanta, legal citat, nu a formulat si depus intimpinare.
2. Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 275/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă în parte acțiunea promovata de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu paratul Serviciul Public de impozite, taxe si alte venituri ale bugetului local Constanta.
S-a dispus anularea Dispoziției nr. R-G 55135/25.07.2008, a Deciziei de impunere nr.G-/30.05.2008 si a procesului verbal de control inopinat nr. G -/29.05.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de control inopinat nr./29.05.2008-filele 40-47, fost verificată taxa hotelieră datorată de către reclamanta pentru perioada ianuarie 2003-aprilie 2008.
În baza acestui proces verbal de control inopinat a fost emisă Decizia de impunere nr./30.05.2008, reținându-se în sarcina reclamantei - SRL o obligație de plata față de bugetul local al municipiului Constanta, in cuantum de 8410 lei, din care 5613 lei reprezentând debit si 2797 lei reprezentând accesorii.
Impotriva deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestație, cale de atac respinsa prin Dispoziția R-G nr.55135/25.07.2008-filele 7-8.
Din analizarea înscrisurilor depuse, tribunalul a reținut ca - SRL deține în administrare un imobil, situat in Constanta, str. -. -, nr.7, având destinația de pensiune turistica. Aceasta pensiune a fost clasificata din punct de vedere al serviciilor oferite la categoria 3 stele, conform certificatului emis de către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor si Turismului-fila 13.
Ordinul nr.520/2002 cuprinde în anexa acestuia - nr.1.4- condițiile minimale, necesare și obligatorii pentru clasificarea structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare de tipul vilelor și bungalow-urilor. Pe de alta parte, in cadrul anexei nr.1.1.a sunt cuprinse criteriile obligatorii privind clasificarea structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare de tipul hotelurilor, hotelurilor apartament și motelurilor.
Din actele contestate de către reclamanta se retine ca determinarea, ca taxa hoteliera stabilita in sarcina acesteia a fost de 4,5% din veniturile realizate, locația deținută de către reclamanta fiind încadrata in grila de impozitare stabilită pentru un hotel de 3 stele.
Din analizarea comparata a criteriilor instituite prin.nr.510/2002 tribunalul a reținut că cerințele impuse acordării clasificării unei vile turistice de 3 stele sunt apropiate celor pentru motel și in nici un caz celor stabilite pentru un hoteluri de 3 stele.
Sub acest aspect se apreciază ca netemeinică aplicarea unui taxei hoteliere aferente unui hoteluri de 3 stele pentru turistica de 3 stele, deținută de către reclamantă.
Pentru aceste considerente, instanța a admis in parte acțiunea promovata de - SRL si pe cale de consecința a dispus anularea Dispoziției nr. R-G 55135/25.07.2008, a Deciziei de impunere nr.G-/30.05.2008 si a procesului verbal de control inopinat nr. G -/29.05.2008.
Instanța a mai reținut că nu este în măsură să dispună si obligarea reclamantei la plata unei taxe hoteliere in cuantum de 3% din veniturile realizate, aceasta dispoziție aparținând in exclusivitate organelor fiscale reprezentante de către paratul -onstanta.
3.Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declaratrecurs pârâtul Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local, care a criticat-o ca fiind nelegală pentru următoarele considerente:
- Consideră recurentul că instanța de fond nu a interpretat în mod corect modul de stabilire al coeficientului taxei hoteliere stabilită prin.
În fiecare ce a reglementat taxa hotelieră în perioada 2003-2008, coeficientul taxei a fost stabilit în mod diferit, în funcție de numărul de stele al structurii de primire turistică; hotel 1 stea - 3,5%, hotel 2 stele - 4%, hotel 3 stele - 4,5%, hotel 4 și 5 stele - 5%. Astfel, în cazul în care structura de primire turistică este clasificată pe stele, așa cum e reglementată în HG nr. 1328/2001, ea se va încadra într-una din categoriile menționate mai sus.
Numai în situația în care structura de primire turistică se încadrează la categoria campinguri și moteluri expres prevăzută în fiecare, coeficientul taxei ar fi de 3%, indiferent de numărul de stele de clasificare.
- Mai arată recurenta că instanța de fond nu a luat în considerare însăși declarațiile decont întocmite de intimata contestatoare aflate la dosarul cauzei, prin care sumele încasate reprezentând taxa hotelieră este calculată și stabilită de către contestatoare cu o cotă de 4%, 4,5% contrar susținerilor acesteia potrivit cărora s-ar încadra în cota de 3%.
Contestatoarea nu a achitat în perioada controlată, respectiv ianuarie 2003-aprilie 2008, nici măcar în cotă de 3% pe care o consideră corectă.
- De asemenea recurenta mai arată că instanța de fond a comparat în mod eronat criteriile de clasificare a vilelor turistice cu cele ale motelurilor, respectiv ale hotelurilor, reținând că acestea sunt apropiate celor pentru motel și în nici un caz celor stabilite pentru hoteluri de 3 stele .
Instanța trebuia să analizeze criteriile impuse pentru acordarea clasificării de 3 stele pentru o pensiune turistică cu cele impuse pentru acordarea clasificării de 3 stele pentru un motel, respectiv pentru un hotel.
Așadar, pornind de la denumirea contestatoarei raționamentul ce a stat la baza convingerii intimatei ca - SRL s-ar încadra în categoria campinguri și moteluri este eronat.
Astfel, se poate observa că potrivit dispozițiilor HG nr. 1328/2001, criteriile impuse pentru o pensiune turistică de 3 stele sune asemănătoare hotelurilor de 3 stele, iar nu moteluri de 3 stele.
Intimata pârâtă legal citată a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța ca fiind legală și temeinică.
Consideră intimata că motivele pentru care instanța de fond în mod corect a constatat că activitatea pe care o desfășoară se poate asimila cu motelul, deoarece criteriile de clasificare ale motelurilor sunt mai apropiate de criteriile de clasificare ale pensiunilor și sub nici o formă și în nici un caz nu poate fi asimilată o pensiune cu hotel de 3 stele.
4. Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.1 din HG nr.1328/2001 stabileau că structurile de primire turistice, indiferent de forma de proprietate și organizare,se clasifică în funcție de caracteristicile constructive, de calitatea dotărilor și a serviciilor prestate.
Conform art.6 din HG nr.1328/2001 criteriile de clasificare a structurilor de primire turistice se stabileau de Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, fiind emis în acest sens Ordinul nr.510/2002.
Conform Ordinului nr.510/2002 emis de către Ministerul Turismului, ce conține Normele metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice, in vigoare la data emiterii certificatului de clasificare turistică deținut de către reclamantă, ilele turisticesunt definite ca fiind - "structuri de primireturistice de capacitate relativ redusă, funcționând în clădiri independente, cu arhitectură specifică, situate în stațiuni turistice sau în alte zone și localități de interes turistic, care asigură cazarea turiștilor și prestarea unor servicii specifice."
În baza procesului verbal de control inopinat, efectuat în perioada 27.05.2008-29.05.2008 a fost emisă Decizia de impunere nr./30.05.2008 reținându-se în sarcina reclamantei - SRL o obligație de plata față de bugetul local al municipiului Constanta, in cuantum de 8410 lei, din care 5613 lei reprezentând debit si 2797 lei reprezentând accesorii.
Determinarea sumelor de plata stabilite in sarcina reclamantei a fost făcută in baza Constanta nr.540/2002-Anexa 5-fila 32, Constanta nr.480/2004-anexa 1.16, Constanta nr.547/2005-anexa1.4, Constanta nr.500/2006-anexa 1.4, Constanta nr.360/2007-anexa 1.4, acte normative ce instituie taxa hoteliera pentru Stațiunea si Municipiul Constanta datorata de către operatorii din turism, procentul stabilit fiind identic in fiecare an, pentru același tip de locație impozitata.
Din probele administrate de părți Curtea reține că tribunalul în mod eronat a comparat criteriile impuse acordării clasificării unei vile turistice de 3 stele cu cele ale unui motel, reținând că acestea sunt apropiate celor pentru motel și în nici un caz celor stabilite pentru hoteluri de 3 stele .
Și aceasta pentru că potrivit art.5 din HG nr.1328/2001 în certificatul de clasificare se menționează denumirea, tipul și însemnele privind nivelul de clasificare al structurii de primire turistice. Potrivit Certificatului de Clasificare al - SRL, aceasta reprezintăo pensiune turistică,nicidecum un motel, având ca obiect de activitate cazarea și prestarea de servicii specifice, fiind clasificată la categoria 3 stele.
Ceea ce prezintă relevanță în speța de față o constituie faptul că actele normative prin care s-a stabilit taxa hoteliera pentru Stațiunea si Municipiul Constanta datorată de către operatorii din turism, nu au fost contestate. Ori, în raport de această situație, interpretând voința legiuitorului Curtea apreciază că acesta a dorit să impoziteze, cu un procent identic, veniturile realizate atât de hoteluri cât și de vile, definitoriu fiind însă numărul de stele atribuit o dată cu clasificarea structurii de primire turistice.
Din toate înscrisurile depuse atât de părți nu rezultă că " pensiunea turistică" s-ar încadra în categoria campinguri și moteluri pentru a i se putea aplica coeficientul de 3% cât a stabilit Consiliul Local C, concluziile consemnate prin procesul verbal de control inopinat nr./29.05.2008 privind taxa hotelieră datorată de către reclamanta pentru perioada ianuarie 2003-aprilie 2008 sunt temeinice și legale, încadrarea reclamantei în cota de 4,5% fiind făcută potrivit actelor normative în vigoare.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că hotărârea tribunalului este nelegală motiv pentru care în temeiul art.22 din Legea nr. 554/2004 raportat la art.312 din Codul d e procedură civilă se va admite recursul și modifica în tot hotărârea recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursuldeclarat de recurentul pârât - SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE LOCAL, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 275/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - - SRL, cu sediul în C, str. -.-, nr.7.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud.fond D-R
red.dec.jud.
4 ex./27.02.2010
22 Ianuarie 2010
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
