Anulare act administrativ . Decizia 14/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 14/CA
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,- bis, împotriva sentinței civile nr. 1880/09.10.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant - -, domiciliat în T,-, -.A,.13, având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de pârât este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată sub nr.1810/88/16.07.2009 la Tribunalul Tulcea, reclamantul-a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice, pentru a fi obligată pârâta la anularea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, nr.77 din 24.02.2009 și restituirea sumei de 5171 lei, actualizată cu dobânda legală, conform art.3 alin. 3 din OG nr.9/2000, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, pe care a achitat-o prin chitanța seria - nr.-/25.02.2009.
În motivare cererii reclamantul a arătat că în anul 2008 cumpărat un autoturism second-hand, marca Mitsubishi, an fabricație 1995, nr. identificare AD-, neînmatriculat în România, drept care la data de 24.02.2009 a solicitat DGFP T - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T, calculul taxei de poluare pentru autovehiculul în cauză și prin decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. 77 din 24.02.2009 a fost stabilită această taxă în sumă de 5171 lei.
Întrucât consideră că prevederile art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008, în baza cărora a fost calculată taxa, sunt reglementări contrare legislației comunitare, neputând fi aplicate în dreptul intern, la data de 10.07.2009, prin cererea cu nr. - a solicitat DGFP T - Administrația Finanțelor Publice T, restituirea sumei de 5171 lei, dar i s-a refuzat acest lucru.
Mai arată reclamantul că având în vedere că viitorul acestei taxe de poluare este incert întrucât prevederile art. 4 lit. a din OUG nr.50/2008, sunt contrare prevederilor Tratatului de aderare a României la UE, consideră că refuzul său de a nu o plăti este justificat.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar: cartea de identitate a autoturismului; certificatul de înmatriculare și celelalte documente rezultate ca urmare a demersului pe care l-a făcut pentru calcularea taxei de poluare de către DGFP T - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T și contestația nr. -/10.07.2009.
Pârâta DGFP Tad epusîntâmpinare, prin care a invocat introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, în baza art.57 Cod proc.civilă, coroborat cu dispozițiile art.1 alin.1 din OG nr.50/2008.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 1880/09.10.2009 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost respinsă cererea de chemare în judecată a altor persoane, ca nefondată.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamant fiind anulată decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.77/24 februarie 2009 emisă de către Administrația Finanțelor Publice a municipiului
A fost obligată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice-Administrația Finanțelor Publice T să restituie reclamantului suma de 5171 lei, încasată cu titlu de taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală calculată de la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în referire la cererea privind introducerea în cauză a altei persoane că nu sunt îndeplinite condițiile procedurale invocate de către pârâtă.
În speță, pârâta DGFP - Tas olicitat chemarea în judecată și introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, care gestionează bugetul fondului pentru mediu, constituit din încasarea taxei de poluare pentru autovehicule, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Administrația Fondului pentru Mediu nu poate să pretindă însă în cauză aceleași drepturi ca și reclamantul, respectiv restituirea taxei de poluare pentru autovehicul încasate, neaflându-se în poziția și situația acestuia, astfel încât în raport de dispozițiile procedurale invocate, cererea pentru introducerea acesteia în cauză este nefondată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul - a achiziționat în anul 2008 un autoturism second - hand marca Mitsubishi, neînmatriculat, iar în România a plătit o taxă specială pentru prima înmatriculare a acestui autoturism, în cuantum de 5171 lei, în baza deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.77 din 24.02.2009 și chitanței de plată seria - nr.- din 25.02.2009.
Reclamantul consideră că această taxă este discriminatorie, în raport cu jurisprudența Curții Europene și încalcă prev. art.90 al.1 ale Tratatului de Instituire a Comunității Europene, precum și prevederile Constituției României, care instituie supremația dreptului comunitar în raport cu dreptul intern.
Reclamantul a solicitat pârâtei, prin cererea nr.-/10.07.2009 restituirea sumei de 5171 lei însă pârâta a refuzat acest lucru.
Instanța a reținut astfel că taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă în reglementarea internă prin L 343/2000 și art.2142- 2143Codul fiscal, care stabilesc obligația de achitare a acestei taxe, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Ulterior, dispozițiile Codului fiscal mai sus arătate au fost abrogate prin OUG 50/21.04.2008 care a instituit cadrul legal pentru plata taxei de poluare pentru autovehicule și care se constituie ca venit la bugetul fondului pentru mediu.
Prin dispozițiile art.4 din OUG nr.50/2008 s-a prevăzut că obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul, după încetarea un ei exceptări sau scutiri dintre cele reglementate de art. 3 și 9 din ordonanță.
Prin urmare, taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008 aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Potrivit art.90 paragraf 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Aceste dispoziții consacră principiul liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, potrivit căruia statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui și sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Prin dispozițiile interne ale OUG nr.50/2008, taxa de poluare este instituită atât pentru înmatricularea autoturismelor noi, indiferent de proveniența geografică sau națională cât și pentru autovehiculele second - hand, provenite din statele membre ale Uniunii Europene sau din alte state, nefiind însă obligatorie pentru autovehiculele deja înmatriculate.
Potrivit art.148 al.2 și 4 din Constituția României, urmare a aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale uniunii, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească, garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2.
De asemenea, prin art.11 al.1 și 2 din Constituție, Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin tratatele la care este parte, și care fac parte din dreptul intern.
În consecință, dispozițiile interne care stabilesc obligația de plată a taxei de poluare la înmatricularea second-hand încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, art.90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, precum și dispozițiile art.148 al.2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu are caracter prioritar și prevalează legii interne.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declaratrecurspârâta -Direcția Generală a Finanțelor Publicecare a criticat-o ca fiind nelegală pentru următoarele considerente:
- instanța a apreciat în mod greșit faptul că reînmatricularea autovehiculului de către reclamant încalcă normele europene la care România este parte, mai ales după ce a devenit stat membru UE, astfel:
- obligația fiscală privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule este imperativ stabilită de OUG nr. 50/2008 care stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund deplin prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal.
- Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formule de clacul a taxei de poluare propuse de Guvernul României, în care emisiile de sunt luat în considerare la taxarea mașinilor euro 4 și euro 3 iar pentru autovehiculele noi, cu durata lungă se folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, respectându-se astfel principiul "poluatorul plătește".
- potrivit art. 4 lit.a din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule "intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România".
- nici o lege aflată în prezent în vigoare nu permite unei instanțe de judecată să se pronunțe asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale. Aceste atribute revin exclusiv Parlamentului și Curții Constituționale, singurele instituții în măsură să aprecieze dacă legislația europeană referitoare la taxa de poluare pentru autovehicule contravine reglementărilor Uniunii Europene și să adopte decizii în consecință.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant legal citat nu a depus întâmpinare potrivit art.308 al.2 din Codul d e procedură civilă.
4. Curtea
În conformitate cu dispozițiile art.304 pct.8 și 9 din Codul d e procedură civilă:
Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate:
8. când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia;
9. când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii;
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. este incident numai atunci când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Recurenta nu a arătat în ce constă incidența acestui motiv de recurs. Astfel, raportat la obiectul acțiunii reclamantei, Curtea constată că nu s-a pus problema stabilirii naturii juridice sau a conținutului vreunui act juridic, în sensul acestui text de lege, instanța examinând, în limitele învestirii, îndeplinirea condițiilor stabilite de lege pentru exercitarea acțiunii în contencios administrativ. Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. nu este incident în speță.
Curtea urmează deci a examinarecursul prin prisma criticilor aduse hotărârii și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă.
Art. 90 parg.l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede; "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare".
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a Curții de Justiție a Comunității Europene că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de l ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second - hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată atât de Tratat cât și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Potrivit OUG nr.50/2008 pentruinstituirea taxei pe poluarepentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 (art 3).
Autoturismul reclamantului nu intra in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art 3 alin 2 si art 9 alin.1). Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România (art 4 lit a), fără ca textul să facă distincția nici intre autoturismele produse în Romania și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate in tara. Taxa se calculează de autoritatea fiscala competenta (art 5 alin 1).
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele și taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparație cu produsele interne.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008 în timp ce reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementarii comunitare.
Instanța constata ca, într-adevăr, în cauza sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate fata de dreptul național.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România.
OUG nr. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratat întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate intr-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România. Or, dupa aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (, hotararea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl delle finanze dello Stato - in speta, taxa menita sa descurajeze importul de banane in Italia).
discriminarea este realizată de legiuitor care a legatplata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008 rezultă ca s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului "poluatorul plătește".
Prin urmare, dispozițiile art.4 lit.a din OUG nr.50/2008 creează o discriminare fiscală și un regim diferit între produsele importate și cele similare autohtone care este în contradicție și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție care a decis în cauze similare că o taxă de înmatriculare este interzisă dacă este percepută asupra autoturismelor second - hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată în funcție de caracteristicile tehnice ale autovehiculului, nu ține cont de gradul de depreciere al autoturismului, astfel încât această valoare excede valorii reziduale a unor autoturisme second - hand similare care sunt deja înmatriculate în statul membru, în care au fost importate.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursuldeclarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,- bis, împotriva sentinței civile nr. 1880/09.10.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant - -, domiciliat în T,-, -.A,.13,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 20 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud.fond
red.dec.jud.
2 ex./4.02.2010
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
