Contestație act administrativ fiscal. Decizia 123/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 123/2010
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Radu Rareș
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N împotriva sentinței civile nr. 137/CA/18.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind și pe intimații -. SA B, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE A, A, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 137/CA/18.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, s-a dmis contestația formulată de petenta -. SA împotriva deciziei nr. 35/08.05.2008 emisă de intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, care a fost anulată în întregime cu trimiterea spre rejudecare a contestației nr. 5133/10.04.2008 formulată de petentă împotriva deciziei nr. 312/2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 3l2/l2.03.2008 emisă de intimata de ordin 2 în temeiul procesului verbal de control, s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligații de plată de l4.l5l lei și majorări de întârziere de 6.099 lei calculate până la data emiterii deciziei în calitate de principal obligat pentru tranzitul vamal al unui autoturism marca Audi A4.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație - SA solicitând anularea acesteia și arătând că motivele contestației vor fi depuse ulterior printr-un memoriu separat la organul competent să soluționeze contestația.
Prin decizia nr. 35 din 8.05.2008 emisă de Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul DGFP BN a fost respinsă ca nemotivată contestația formulată de - SA, dispunându-se menținerea în întregime a măsurilor dispuse prin decizia nr. 3l2/2008 a intimatei de ordin 2.
In motivarea deciziei se reține că petenta contestatoare nu a formulat înscris, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază contestația sa precum și dovezile pe care se întemeiază, cu încălcarea disp.art.206 pr.fiscală, iar potrivit pct.2.4 din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din OG nr.92/2003 aprobate prin ordinul președintelui ANAF nr. 5l9/2005, organul de soluționare competent nu se poate substitui contestatorului cu privire la motivele de fapt și de drept pentru care a contestat actul administrativ fiscal respectiv și constatând că cererea petentei nu este motivată în fapt și în drept s-a dispus respingerea ca atare a contestației.
Din materialul probator administrat în prezenta cauză și prin prisma reglementărilor în acest domeniu, instanța constată că decizia nr.35/8.05.2005 de soluționare a contestației depusă de petenta - SA este nelegală și netemeinică, instanța urmând a admite acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de către petenta contestatoare împotriva acestei decizii, care va fi anulată în întregime cu trimiterea cauzei spre soluționare aceluiași organ administrativ fiscal, care se va pronunța asupra fondului contestației formulate urmând a pronunța o decizie cu privire la stabilirea obligațiilor de plată privind datoria vamală înregistrată.
Soluționarea de către intimata de ordin 1 contestației formulate pe cale de excepție se dovedește a fi nelegală, chiar prin prisma actului normativ invocat în cuprinsul ei și anume a Ordinului nr.5l9/2005 emis de președintele ANAF și care cuprinde instrucțiuni pentru aplicarea titlului IX din OG nr.92/2003 privind procedura fiscală, atunci când s-a decis respingerea ca nemotivată a contestației formulată de petenta - SA.
Potrivit prev.art.l75 din OG nr.92/2003 devenit art.206 urmare modificărilor aduse acestuia act normativ, contestația formulată de către cel care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal se formulează în scris și va cuprinde datele de identificare a contestatorului, obiectul contestației, motivele de fapt și de drept, dovezile pe care se întemeiază și semnătura contestatorului sau împuternicitului acestuia.
Potrivit pct.2.2. din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din OG nr.92/2003 aprobate prin Ordinul ANAF nr. 5l9/2005, în situația în care contestația nu îndeplinește cerințele privind depunerea împuternicirii, semnătura precum și ștampilarea în original, organele de soluționare competente vor solicita contestatorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire ca în termen de 5 zile de la comunicarea acestuia să îndeplinească aceste cerințe. In caz contrar, contestația va fi respinsă fără a se mai antama fondul cauzei.
Mai mult, prin pct.2.5 din același act normativ, se statuează în mod imperativ că în exercitarea rolului activ organul de soluționare va solicita contestatorului pe bază de scrisoare recomandată cu confirmare de primire prezentarea în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia a motivelor de fapt și de drept, sub sancțiunea respingerii contestației ca nemotivată.
Se observă din cuprinsul dosarului nr.49/2008 de soluționare a contestației nr. 7594/2l.04.2008 formulată de contestatoarea - SA B că organul de soluționare din cadrul intimatei de ordin lap rocedat la soluționarea contestației în modul arătat, fără a solicita acesteia cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire prezentarea în termenul indicat a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază contestația sa în realizarea dispozițiilor pct.2.5 din Instrucțiunile mai sus arătate.
Neprocedând în acest fel, organul de soluționare a contestației a pronunțat o decizie nelegală și netemeinică, fără a intra în analiza conținutului ei, a stabilirii raporturilor obligaționale între părțile participante la această operațiune comercială deși ar fi putut și ar fi trebuit să o facă.
Așa fiind, instanța a admis contestația formulată de către petentă, a anulat decizia contestată nr.32/08.05.2008 emisă de intimata de ordin l, dosarul acesteia nr.49/2008 a fost restituit pentru a se pronunța o nouă decizie la contestația formulată de petenta - SA B împotriva deciziei nr. 3l2/2008 emisă de intimata de ordin 2.
Au fost avute în vedere și cererile de chemare în garanție formulate în prezenta cauză și soluționate în mod corespunzător, deoarece potrivit art.8 din instrucțiunile mai sus arătate, date în aplicarea disp.art.l8l, devenit art.ll2, organul de soluționare are posibilitatea de a soluționa cauza atât în situația intervenției voluntare cât și a intervenției forțate pentru pronunțarea unei decizii legale și temeinice.
In drept sunt incidente disp.art. 2l8 alin.2 pr.fiscală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. B-N solicită admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței atacate, iar pe cale de consecință să se respingă acțiunea formulată de - SA și în consecință să se mențină decizia nr.35/08.08.2008 ca fiind temeinică și legală.
În motivarea recursului, a arătat recurenta că mpotriva sentinței civile nr. 137/CA/18.03.2009,prin care solicită instanței de judecata sa se admită recursul, să se modifice hotărârea atacata, in sensul respingerii acțiunii formulata de A și în consecința să se mențină Decizia B-N nr. 35/08.05.2008, ca fiind temeinica si legala.
In fapt, în vederea acordării regimului vamal de tranzit, având ca obiect autoturismul marca Audi A4, intimata a depus la Biroul vamal Nadlac declaratia vamala de tranzit T1 RO nr. 06ROAR5900N- la data de 28.12.2006. Termenul de prezentare la biroul vamal de destinație pentru încheierea regimului vamal suspensiv a fost la 06.01.2007.
Întrucât operațiunea de tranzit nu a fost încheiata, organul vamal competent a dispus închiderea din oficiu a regimului vamal acordat si scoaterea din evidente a operațiunii de tranzit. In temeiul art. 115, 226 din Codul Vamal, art. 267 din Regulamentul vamal, precum si art. 47 din Ordinul nr. 6357/2006 privind tranzitul comun pe teritoriul României, Direcția Județeana pentru Accize si Operațiuni Vamal A, prin Decizia pentru regularizarea situației nr. 312/12.03.2008, a stabilit in sarcina obligația fiscala in cuantum total de 20.250 lei, reprezentând drepturi vamale si accesoriile aferente.
Împotriva Deciziei nr. 312/12.03.2008 intimata a formulat o contestație, ce a fost înregistrata la organul emitent al actului atacat si mai apoi la B-N sub nr. 7594/21.04.2008.
Prin Decizia nr. 35/08.05.2008, emisa de B-N - Biroul "soluționare contestații, s-a respins, ca nemotivata, contestația reclamantei, fiind menținute in totalitate masurile dispuse prin Decizia nr. 312/12.03.2008 a organului vamal.
Împotriva modului de soluționare a contestației intimata a formulat o acțiune in contencios. Prin sentința civila nr. 137/2009 Tribunalul B-N a admis acțiunea, a anulat Decizia nr. 35/2008 si s-a dispus trimiterea spre rejudecare a contestației formulata împotriva deciziei nr.312/2008pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de organul vamal.
Instanța de fond a reținut ca organul de soluționare din cadrul B-N a procedat la soluționarea contestației fără a solicita intimatei cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire prezentarea in termenul indicat a motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiază contestația. Astfel instanța a apreciat ca organul administrativ de soluționare a contestației a pronunțat o decizie nelegala si netemeinica, fără a intra in analiza conținutul ei.
Titlul IX din Codul d e proc. fiscala reglementează procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale. In completarea acestor dispoziții legale a fost emis Ordinul președintelui ANAF nr.519/2005privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din nr.OG92/2003privind Codul d e proc. fiscala, publicat in Of. nr. 893/2005 ( Instrucțiuni).
Potrivit art. 206, alin. 1 din Codul d e proc. fiscala "contestația se formulează in scris si va cuprinde:. c) motivele de fapt si de drept.". Textul de lege prevede in mod imperativ ce elemente trebuie sa cuprindă o contestație formulata in procedura prealabila, aspect ce trebuie avut in vedere de contestatori, deoarece una dintre soluțiile pe care organul administrativ de soluționare a contestațiilor poate fi respingerea contestației ca nemotivata, potrivit pct. 12.1, lit. b din Instrucțiuni.
Împotriva Deciziei nr. 312/12.03.2008 intimata a formulat si depuș la organul emitent o contestație, fără a cuprinde motivele de fapt si de drept si nici dovezi in susținerea ei. Contestația a fost înregistrata la organul emitent al actului atacat sub nr. 5133/10.04.2008.
Apreciază ca organul de soluționare a contestațiilor a procedat in mod corect și legal, neimpunându-se efectuarea unei solicitări potrivit pct. 2.5 din Instrucțiuni, întrucât intimata in cuprinsul contestației precizează ca "motivele contestației vor fi depuse, printr-un memoriu separat, la organul competent sa soluționeze prezenta contestație". de aceasta precizare si având in vedere dispozițiile pct. 2.4 din Instrucțiuni, organul de soluționare a contestațiilor nu a considerat ca se impune o solicitare expresa către contestatoare pentru a-si motiva contestația. Din precizarea făcuta rezulta ca reclamanta cunoaște dispozițiile legale imperative, care impun motivarea contestației, sancțiunea nemotivării ei si cunoștea faptul ca organul de soluționare a contestației competent este B-
Pe considerentele expuse solicită instanței de judecata sa se admită recursul, să se modifice sentința civila nr. 137/18.03.2009 in sensul respingerii acțiunii formulate de, și în consecința sa se mențină Decizia B-N nr. 35/08.08.2008, ca fiind temeinica și legala.
In drept, invocă dispozițiile art. 304, pct. 9, art. 3041din Codul d e proc. civ.
Legal citați nici reclamanta și nici chemații în garanție nu au depus la dosar întâmpinare așa cum aveau obligația conform art. 308 alin. 2.pr.civ.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Singura critică și de altfel principala problemă de drept ce se ridică în speță din economia recursului este circumscrisă manierei de rezolvare a contestației formulată pe cale administrativă de către intimata reclamantă de către organul de soluționare a contestației, fără ca practic sa se evidențieze unde este eroarea comisă de instanța de fond.
Având însă în vedere dispozițiile art. 306 alin. 3.pr.civ. Curtea va reține că principala critică a hotărârii se axează pe motivul de recursul prev. la art. 304 pct. 9.pr.civ. de altfel formal invocat de recurentă, mai precis sentința a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente, menționate în memoriul de recurs.
Curtea, în compunerea majoritară a membrilor completului de judecată, a considerat că recursul este neîntemeiat, instanța de fond făcând o apreciere corectă a stării de fapt și de drept incidentă în cauză.
Astfel, Curtea reține că sub aspectul normei procesuale de soluționare a contestației pe cale administrativă este relevant art. 206 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală și este imperios necesar să cuprindă, între altele, și motivele de fapt și de drept.
Cu toate că textul are valoare imperativă, legea procesual fiscală nu prevede care este și sancțiunea procedurală, dacă, de pildă, contestația nu cuprinde aceste elemente.
Este de precizat că spre deosebire de legea procesual fiscală, legea procesual civilă prevede anumite sancțiuni și uneori chiar remedii în această materie (art. 133, art. 287, art. 3021coroborat cu prev.art. 303 alin. 1 și 2 precum și art. 306.pr.civ.).
Este real că, prin normele de drept secundar, recte Instrucțiunile pentru aplicarea OG nr. 32/2003 privind Codul d e procedură fiscală aprobate prin Ordinul ANAF nr. 519/2005, se prevede calea procedurală de urmat în situația în care contestația nu cuprinde motivele de fapt și de drept și implicit sancțiunea procesuală a nedepunerii acestora în ipoteza în care contestatorul nu urmează cerința organului de soluționare a contestației.
Trebuie spus de la început că aceste instrucțiuni fac parte din dreptul secundar, neavând puterea de lege procesuală, compatibilă cu dispozițiile art. 126 alin. 2 din Constituția României.
Dintr-o altă perspectivă, aplicarea sancțiunii respingerii contestației ca nemotivată conform pct. 2.5 din Instrucțiuni are ca premisă obligația organului de soluționare a contestațiilor de pune în vedere contestatorului ca într-un anumit termen să îndeplinească cerințele cu privire la regularitatea învestirii acestuia.
Împrejurarea că, în cuprinsul contestației contestatorul a menționat că va depune motivele la contestație și acesta nu a urmat această conduită nu se poate solda cu respingerea contestației de vreme ce textul ce conține sancțiunea impune ca organul de soluționare să ceară expres o conduită anume din partea contestatorului.
A proceda altfel, ar însemna ca organului de soluționare a contestației să i se recunoască o marjă de apreciere peste limitele legale, cu consecințe importante pe terenul accesului la contestație al particularului și al posibilității îndepărtării acestuia de a obține o decizie prin care să i se soluționeze în fond raportul juridic de conflict, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Din această perspectivă, pentru ocrotirea drepturilor procesuale ale contestatorului căpătate în urma exercițiului acestei căi administrative de atac se impune cu valoare de principiu că acesta are dreptul să obțină o decizie de soluționare în fond a acesteia cu tot cortegiul de consecințe inclusiv acela de a i se deschide posibilitatea de a ataca decizia în conformitate cu prevederile art. 218 alin. 2 din Codul d e procedură fiscal.
Deosebit de aceasta, deodată cu soluționarea contestației organul administrativ de soluționare va urmări să deceleze și celelalte raporturi juridice adiacente având în vedere incidența art. 212.pr.fisc.
Așa fiind, cum instanța de recurs, în compunerea majoritară a completului de judecată, a găsit recursul nefondat, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312.pr.civ. l-a respins ca atare, menținând integral sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară,
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice S, împotriva sentinței civile nr. 137/CA/18.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - ---
cu opinie separată.
Red./Dact.
4 ex/08.02.2010
Jud.fond:
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului și casării cu trimitere spre rejudecare.
Consider că maniera de soluționare a cauzei prin desființarea deciziei administrativ fiscale emisă în soluționarea contestației formulată de reclamantă conform art.205 proc.fiscală și trimiterea spre rejudecare a contestației 5133 din 10.04.2008 împotriva deciziei 312/2008 încalcă prevederile legale.
Aceasta deoarece reclamanta deși a prevăzut ca și capăt principal în acțiunea formulată anularea deciziei 35/2008 a DGFP B-N și trimiterea cauzei spre rejudecare, a formulat cerere de chemare în garanție împotriva chematului în garanție - care la rândul său a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție împotriva lui
Potrivit art.63 alin.1 proc.civ.cererea de chemare în garanție se judecă odată cu cererea principală afară de cazul în care apreciindu-se doar prima în stare de judecată cererea de chemare în garanție se disjunge.
Instanța de fond nu a procedat nici la disjungerea cererilor de chemare în garanție și nici la soluționarea acestora prin hotărârea pronunțată lăsând nesoluționate ambele cereri de chemare în garanție.
De altfel, hotărârea nu îmbracă prevederile art.261 proc.civ.respectiv nu numai că nu a soluționat cererile mai sus arătate ci nu a arătat nici măcar motivele de fapt și de drept pentru care aceste cereri au fost înlăturate.
Prin aceasta hotărârea atacată este susceptibilă de casare fiind incident motivul prevăzut de art.304 pct.5 proc.civ.
Din punctul de vedere al prevederilor art.212 proc.fiscală privitoare la introducerea în procedura administrativ fiscală a altor persoane, organul fiscal nu poate proceda la soluționarea unor cereri de chemare în garanție și nici nu poate fi considerat ca o instanță de judecată pentru a-i fi trimisă spre rejudecare contestația.
Deși soluția de respingere a contestației pentru neîndeplinirea unor condiții procedurale este permisă de art.217 proc.fiscală, sens în care organul fiscal a și procedat prin emiterea deciziei 35/8.05.2008, nu se prevede soluția instanței de contencios administrativ și fiscal în cazul în care se constată că în mod greșit contestația administrativ fiscală a fost respinsă, fără a fi cercetate pe fond. Dispozițiile art.218 proc.fiscală sunt în concordanță cu prevederile art.8 și 18 din Legea 554/2004, ceea ce înseamnă că există posibilitatea atât a anulării deciziei emise în procedura administrativ fiscală și trimiterea spre soluționare a contestației cât și posibilitatea legală ca instanța apreciind că nu a fost soluționată pe fond contestația administrativă să anuleze această decizie și să se pronunțe asupra legalității deciziei de impunere.
În cazul de față, apreciez că cea de-a doua soluție era în concordanță cu prevederile legale pentru că anulându-se un act administrativ fiscal pentru asigurarea dreptului la apărare, nu s-a procedat în același fel în faza de judecată pentru a se soluționa toate cererile cu care instanța de judecată a fost investită.
JUDECĂTOR,
---
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Monica Diaconescu, Radu Rareș
