Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 26/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 26/2010
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de suspendare formulată de - CÂMPIA SA, a deciziei de impunere nr. 260/09.11.2009 (anexa 1), a Raportului de inspecție fiscală generală nr. 28.383/09.11.2009 (anexa 2) și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 28.391/09.11.2009 (anexa 3), în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei, consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că cererea de suspendare este legal timbrată, iar părțile au solicitat judecarea în lipsă.
La data de 19.01.2010 s-a depus la dosar de către reclamantă, urmare a mențiunii cu care a fost citată, dovada consemnării sumei de 3.820.501,20 lei, achitată cu recipisa CEC seria -, nr. -, reprezentând cauțiunea stabilită de către instanță, aferentă cererii de suspendare, iar la data de 21.01.2010 s-a depus la odsar, de către pârâtă întâmpinare.
Întrebat fiind, reprezentantul reclamantei arată că decizia a cărei suspendare se solicită nu a fost executată până la acest moment, însă aceasta este susceptibilă de executare în orice moment. Arată că la dosarul cauzei sunt depuse toate actele.
Curtea învbederează reprezentantului reclamantei faptul că la dosar nu este depus referatul întocmit de către Activitatea de Inspecție Fiscală, din cadrul ANAF-ului.
Raportat la acest aspect, reprezentantul reclamantei depune la dosar referatul mai sus amintit, împreună cu o adeverință eliberată de către ITM C, cu privire la numărul de angajați al societății, precum și extrase de practică judiciară și doctrină.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare, precizând că sunt îndeplinite cele două condiții de admisibilitate a acesteia și depune la dosar concluzii scrise.
Curtea reține cererea în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea de suspendare înregistrată la data de 2 decembrie 2009, reclamanta - CÂMPIA SA, a solicitat suspendarea efectelor actelor administrative - decizia de impunere nr.260/09.11.2009 (anexa 1) emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Contribuabili Activitatea de inspecție fiscală, a Raportului de Inspecție Fiscală Generală nr.28.383/09.11.2009 (anexa 2) și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.28.391/09.11.2009 (anexa 3), prin care s-au stabilit în sarcina societății, obligații fiscale suplimentare de plată față de bugetul de stat în sumă de 19.102.438 lei reprezentând: 8.230.588 lei TVA; 10.707.845 lei reprezentând majorări aferente TVA; 146.427 lei penalități de întârziere; 4.516 lei contribuție somaj angajator; 4.070 lei majorări contribuție somaj angajator; 4.302 lei contribuție fond accidente de muncă și boli profesionale; 3.901 lei majorări contribuție fond accidente de muncă și boli profesionale; 426 lei contribuție fond garantare salarii; 363 lei majorări contribuție fond garantare salarii până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actelor.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanta arată că, urmare a controlului efectuat de reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor Publice cu privire la obligațiile bugetare aferente perioadei ca - CAMPIA SA datorează la bugetul consolidat al statului suma de 19.102.506 lei pentru perioada 2005-31.06.2007 reprezentând taxe și impozite, precum și penalități și dobânzi aferente. În baza raportului de inspecție fiscală generală nr.28383/09.11.2009 a fost emisă decizia nr.260/09.11.2009 reprezentând titlul de creanță. Ca act subsecvent deciziei de impunere atacate ANAF a emis Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.28391/09.11.2009.
Împotriva acestor acte administrate pe care le considera flagrant nelegale și netemeinice, reclamanta a înaintat în termen legal contestație înregistrată la ANAF.
În contestație a invocat motive de nulitate a Deciziei de impunere nr.260/09.11.2009, respectiv: excepția inadmisibilității raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere întemeiată pe lipsa aprobării conducătorului inspecției fiscale, inexistența unor date suplimentare necunoscute, revendicarea este inadmisibilă pentru marii contribuabili.
Tardivitatea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere: nu a existat un referat de suspendare a inspecției fiscale; referatul nu a fost aprobat de către conducătorul inspecției fiscale; indiferent de existența sau inexistența unui asemenea referat, inspecția fiscală este tardivă, chiar dacă se iau în calcul suspendările neprocedurale așa cum le indica organul fiscal în raportul de inspecție fiscală, iar reluarea inspecției fiscale pentru perioada 01.10.2009 - 09.10.2009 nu s-a realizat legal.
În contestație, reclamanta a invocat motive de nelegalitate și de netemeinicie pe fondul cauzei detaliind ambele cazuri de derulare a exportului de mărfuri.
Reclamanta consideră că din starea de fapt expusă, rezultă că actele administrative emise de ANAF sunt vădit abuzive, iar cererea de suspendare întrunește condițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
O eventuală executare fără ca instanța să se fi pronunțat asupra temeiniciei titlului de creanță, ar lipsi reclamanta fără tagada de fondurile necesare îndestulării altor creanțe bugetare curente sau a implementării investițiilor asumate față de Statul Român.
Având în vedere cuantumul obligației suplimentare constatate, executarea silită prin blocarea conturilor societății ar duce implicit la o pagubă iminentă cu consecințe deosebit de grave.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, pârâta a invocat art.115-118.pr.civ. Legea nr.554/2004 - Legea contenciosului administrativ, nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată.
În motivarea întâmpinării, a arătat pârâta că, până la o eventuală anulare de către o instanță judecătorească, actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, obligațiile stabilite în sarcina reclamantei prin actele administrative atacate reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile.
De asemenea, arată pârâta că executarea actelor administrative nu poate fi considerată ca producătoare a unei pagube iminente.
Analizând cererea, Curtea constată următoarele:
Instanța a fost învestită cu cererea formulată de către reclamanta - Câmpia SA, aceasta solicitând suspendarea efectelor actelor administrative-decizia de impunere nr. 260/09.11.2009 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare Fiscală a, Activitatea de Inspecție Fiscală, a raportului de inspecție fiscală generală nr. 28383/09.11.2009 și a dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 28391/09.11.2009, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată față de bugetul de stat, în sumă de 19.102.438 lei, reprezentând: 8.230.588 lei, TVA; 10.707.845 lei, majorări aferente TVA; 146.427 lei, penalități de întârziere; 4.516 lei, contribuție șomaj angajator; 4.070 lei majorări contribuție șomaj angajator, 4.302 lei, contribuție fond accidente de muncă și boli profesionale; 3.901 lei, majorări contribuție fond accidente de muncă și boli profesionale; 426 lei, contribuție fond garantare salarii și 363 lei, majorări contribuție fond garantare salarii.
Potrivit art. 215 alin. 2 Cod procedură fiscală, dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Având în vedere că reclamanta a achitat cauțiunea calculată de instanță în conformitate cu dispozițiile legale enunțate anterior, Curtea constată că poate trece la soluționarea, pe fond, a cererii de suspendare.
Potrivit art. 14 alin (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, la care face trimitere art. 215 Cod procedură fiscală, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
.-și cererea pe aceste dispoziții legale, reclamanta solicită suspendarea executării actelor administrativ fiscale, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea acestora, depunând la dosar și copia contestației adresate emitentului actului.
De aceea, instanța constată că prima condiție impusă de prevederile art. 14 alin (1) a fost îndeplinită de către reclamantă.
O altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru admisibilitatea cererii de suspendare în cadrul procedurii instituite de art. 14 din Legea contenciosului administrativ este aceea a constatării existenței unui caz bine justificat așa cum este el definit în art. 2 alin (1) lit t din legea nr. 554/2004.
Cu alte cuvinte, reclamanta trebuie să dovedească existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Așa fiind, cazul bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmații ale reclamantei, dar și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate și a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată.
Din acest punct de vedere, Curtea constată că organele fiscale au reverificat corectitudinea calculării TVA pentru perioada 01.01.2005-31.12.2006, cu toate că această perioadă a mai fost verificată prin rapoartele de inspecție fiscală nr. 21152/26.05.2005 și 13357/07.05.2008, în baza acestor rapoarte fiind emise decizii de impunere. Deși potrivit art. 105 alin. 3 Cod procedură fiscală, prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatul acestora, la o analiză sumară nu rezultă care ar fi aceste date suplimentare sau erori, aspect care este de natură să creeze o îndoială cu privire la legalitatea actelor contestate.
Nu în ultimul rând, pentru admisibilitatea cererii de suspendare a actului administrativ se impune și îndeplinirea cerinței privind prevenirea unei pagube iminente așa cum a fost aceasta definită în art. 2 alin (1) lit ș din legea nr. 554/2004 respectiv "un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea vizibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Paguba iminentă apare,așadar, în acest caz ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență.
Or, menținerea efectelor deciziei de impunere atacate va avea drept consecință imediată blocarea activității societății reclamante, dat fiind cuantumul ridicat al sumei stabilite în sarcina acesteia.
În concluzie, suspendarea executării deciziei de impunere se impune a fi dispusă în cauză, atât din perspectiva îndeplinirii cerințelor art 14 alin (1) din Legea nr. 554/2004, cât și datorită faptului că aceasta ar veni în acord cu nr. R (89) 8, adoptată la 13 septembrie de Comitetul de miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii, iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. a apreciat că, executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat, în măsura posibilului.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în lumina dispozițiilor art. 14 alin (1) raportat la art. 2 alin (1) lit ș și t din Legea nr. 554/2004, se impune a fi admisă cererea formulată de reclamantă, cu consecința suspendării executării deciziei de impunere nr. 260/09.11.2009, până la pronunțarea instanței de fond.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării raportului de inspecție fiscală generală nr. 28.383/09.11.2009 și a dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 28.391/09.11.2009, Curtea constată că acesta nu poate fi admisă.
Astfel, acestea reprezintă operațiuni administrative care au stat la baza emiterii deciziei de impunere și care urmează a fi analizate, sub aspectul legalității, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004. Aceste operațiuni nu pot fi însă suspendate, dat fiind că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 se referă doar la posibilitatea suspendării actelor administrative, motiv pentru care, cererea de suspendare a acestora, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta - CÂMPIA SA în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI.
Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr.260/9.11.2009 emisă de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.
Respinge cererea de suspendare a executării Raportului de inspecție fiscală generală nr.28383/9.11.2009 și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.28.391/09.11.2009.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.//
26.01.2010 - 4 ex.
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu
