Contestație act administrativ fiscal. Decizia 125/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.125
Ședința publică din 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Patru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței civile nr. 881/26.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâtul intimat Biroul Vamal T, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtele recurente Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și pentru pârâtul intimat Biroul Vamal T, consilier juridic, pentru reclamanta intimată lipsă se prezintă avocat, lipsă pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilier juridic depune la dosar delegație de reprezentarea în cauză a pârâtelor recurente Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și a pârâtului intimat Biroul Vamal.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamantei intimate.
Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtelor recurente Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și a pârâtului intimat Biroul Vamal solicită admiterea recursurilor, modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei intimate.
Avocatul reclamantei intimate solicită respingerea recursurilor, cu obligarea recurentelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 10.07.2007, legal timbrată, reclamanta a solicitat in contradictoriu cu pârâții T, B, T si T, anularea actului constatator nr.3579/2003 întocmit de T si a Deciziei nr- emisa de către
In motivarea cererii se arata ca, in anul 2002 prezentat spre vămuire la Biroul Vamal T autoturismul proprietate personala marca Audi, însoțit de certificatul EUR 1 nr. D - emis de autoritățile vamale e, document ce evidențiază faptul ca autovehiculul a fost fabricat in Comunitatea Europeana, in temeiul căruia i s-a acordat regimul vamal tarifar preferențial.
Pe acest considerent pentru autoturismul importat, reclamanta a achitat o taxa vamala de 47.014.483 lei ROL, la data importului cu CH nr.152 C/19.01.2002.
La data de 23.10.2003 Tae mis emite actul constatator nr.3579 prin care se comunica reclamantei ca in urma verificărilor ulterioare a rezultat ca certificatul de origine EUR 1 nr. D - a fost incorect eliberat, motiv pentru care s-au calculat in sarcina petentului diferențe taxe vamale in suma de 49.492.396 lei ROL.
Împotriva acestei masuri, in termen legal, reclamanta a formulat contestație, respinsa prin Decizia nr.432/104/22.06.2007 a T cu motivarea ca acesta este neîntemeiata.
Prin întâmpinarea depusa Tas olicitat respingerea acțiunii ca nefondata, menținerea Deciziei nr.432/104/22.06.2007 si a actului constatator nr.3579/2003 întocmit de T, motivat de faptul ca, la controlul ulterior privind bunul aflat in litigiu, s-a constatat ca acordarea regimului preferențial de vămuire a fost neîntemeiat, deoarece exportatorul menționat in caseta 1 nu a solicitat eliberarea unui astfel de certificat si nu a împuternicit in acest sens persoana care a semnat in caseta 12, de aceea nu se poate confirma originea preferențiala a autoturismului, autoritatea vamala luând cu just temei măsura recuperării datoriei vamale prin întocmirea actului constatator arătat.
Paratele V B, T si au solicitat la rândul lor respingerea acțiunii si menținerea celor doua acte administrative ca fiind legale si temeinice, aceasta întrucât, autoritatea vamala nu se poate pronunța asupra originii bunului, având obligația sa constate ca la momentul importului s-a prezentat o dovada de origine, invalidata ulterior chiar de autoritatea vamala emitenta, singura abilitata sa se pronunțe asupra originii bunului.
Prin sentința civilă nr. 881/26.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulata de reclamanta, in contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T, T, B și T; a anulat Decizia nr- emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T și actul constatator nr.3579/2003 întocmit de T; a obligat in solidar paratele la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecata in suma de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
In raport de probele administrate in cauza, instanța de fond a reținut că reclamanta a prezentat pentru autoturismul importat marca Audi 4, serie șasiu -, certificatul EUR 1 nr. D -/10.01.2002, fata de care s-a reținut ulterior, ca urmare a verificărilor efectuate de organele vamale, ca nu este corect eliberat deoarece exportatorul menționat in caseta 1 nu a solicitat eliberarea unei astfel de certificat si nu a împuternicit in acest sens persoana care a semnat la caseta 12, iar in consecința nu se poate confirma originea preferențiala a autoturismului in cauza si prin urmare acesta nu poate beneficia de regim tarifar preferențial.
Pentru a demonstra buna credința in achiziționarea autoturismului in litigiu, reclamantul a solicitat autoritarilor vamale e, respectiv, eliberarea unui nou certificat de origine pe considerentul ca primul certificat a fost invalidat de autoritățile vamale romane, sens in care a fost emis de vama a certificatul EUR 1 nr.D -/29.06.2007 care confirma ca autoturismul Audi 4, serie șasiu - este produs in comunitatea europeana si corespunde de origine pentru traficul preferențial in România.
In conformitate cu prev.art.16 paragraf 1 lit.a si art.17 parg.1 si 7 si Protocolul din 27.12.2001, referitor la definirea noțiunii de "produse originare" si metode de cooperare administrativa, anexa la acordul European instituind o asociere intre România, pe de o parte, sic omunitățile europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte, ratificat prin OUG nr.192/27.12.2001, produsele originare din comunitate beneficiază la importul in România de prevederile acordului prin prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, eliberat de către autoritățile vamale ale tarii exportatoare pe baza cererii scrise a exportatorului său, sub răspunderea acestuia de către reprezentantul său autorizat.
Apoi, art.24 din Protocol, prevede ca acest certificat se prezintă autorității vamale din tara importatoare cu ocazia îndeplinirii formalităților vamale.
Pe de alta parte potrivit art.105 si art.106 din Regulamentul vamal aprobata prin HG nr.1114/2001 (in vigoare la data importului ), preferințele tarifare stabilite prin acordurile sau convențiile internaționale la care România este parte se acorda la depunerea certificatului de circulație a mărfurilor EUR 1.
Singurul act care poate da importatorului unui bun originar din comunitatea europeana, dreptul sa beneficieze de prevederile acordului european, este certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1, al cărui model este prezentat in anexa 3 Protocolului privind definirea noțiunii de "produse originare".
Având în vedere că certificatul EUR 1 nr. D -/29.06.2007 a posteriori poartă toate mențiunile obligatorii cerute de art.17 si art.18 din Protocolul referitor la definirea noțiunii de produse originare si metodele de cooperare administrativă, anexa la Acordul European instituind o asociere intre România si statele membre ale Comunității Europene, iar, pe de altă parte, faptul ca acesta reprezintă o proba, pusa in discuția contradictorie a parților, precum si a faptului ca in pricina de fata, problema identificării persoanei fizice exportatoare, a domiciliului acesteia si a proprietarului bunului introdus in tara nu prezintă relevanta, ceea ce este esențial in prezentul proces civil îl reprezintă faptul, daca autoritatea vamala exportatoare si-a menținut sau nu certificatul de origine al bunului pe care îl eliberase inițial.
Autoritatea vamala aac omunicat reclamantului un nou certificat prin care reconfirma originea comunitara a autoturismului aflat in litigiu, acesta reprezentând o proba in cauza prin înscris a cărui autenticitate nu a fost pusa sub semnul incertitudinii in timpul cercetării judecătorești.
Față de considerentele expuse, văzând dispozițiile art.105, art.107 din HG nr.1114/2001, prevederile Protocolului referitor la definirea noțiunii de produse originare și metode de cooperare administrativa, anexa la Acordul European instituind o asociere intre România si Comunitățile Europene si statele membre ale acestora, ratificat prin OUG nr.192/27.12.2001, art.182 din OG nr.92/2003, art.1169, art.1170 si art.1171 Civil, raportat la disp.art.1, art.10 si art.18 din nr.554/2004, instanța de fond a apreciat ca acțiunea reclamantei este întemeiata si a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor.
Prin recursul formulat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tas olicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului, pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea prevederilor Codului Vamal al României, în sensul că a admis acțiunea reclamantei intimate în baza celui de al doilea certificat EUR 1 nr. D -.29.06.2007, certificat care nu a fost validat de organele vamale române și nu a fost prezentat nici organelor fiscale din cadrul
Dacă cel de al doilea certificat EUR 1 eliberat de organele vamale e conformă originea bunului importat de reclamantă, atunci autoritatea vamală exportatoare și-a infirmat certificatul de origine al bunului pe care l-a eliberat inițial, iar în acest caz reclamanta avea obligația de a- prezenta organelor vamale române spre validare, operațiune care ar fi dus la o dezlegare corectă a pricinii, în sensul că autoritatea vamală ar fio constat că bunul importat beneficiază de tariful vamal existent la data importului.
Recurenta consideră că instanța de fond avea obligația înaintării celui de al doilea certificat EUR 1 la instituția care a întocmit actul constatator respectiv BV T pentru a fi supus verificării noțiuni de produse originare, potrivit nr.HG 1114/2001.
Mai arată că instanța de fond în mod nelegal a obligat cele două pârâte în solidar la plata cheltuielilor de judecată, ori actul constatator a fost întocmit de autoritatea vamală, iar în această situație, instanța de judecată avea obligația de a aprecia care dintre pârâte poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât suma nu poate fi achitată în solidar atâta timp cât nu există stabilit un cuantum, al obligațiilor.
Prin recursul formulat pârâta recurentă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingeri acțiunii reclamantei intimate ca neîntemeiată.
În motivarea recursului pârâta recurentă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T arată că prin admiterea acțiuni formulată de reclamata intimată, instanța de fond a obligat pârâta recurentă la nerespectarea dispozițiilor unui Acord Internațional la care România este parte, având în vedere faptul că aceasta prevede că rezultatele controalelor ulterioare ( a posteriori) se respectă de către părțile semnatare.
Arată că a inițiat un control "a posteriori" asupra certificatului EUR 1 nr. D -, deoarece a avut suspiciuni cu privire la acest certificat.
Autoritatea Națională a Vămilor Bac omunicat Biroului Vamal L că rezultatul controlului "a posteriori" efectuat de administrația vamală ă care a concluzionat că exportatorul menționat în caseta nr. 1 nu a solicitat eliberarea unui astfel de certificat și nua împuternicit în acest sens persoana care a semnat în caseta nr. 12 și prin urmare, aceasta nu poate beneficia de un regim tarifar preferențial.
Conform prevederilor art. 107 din Hotărârea Guvernului nr. 1114/2001, în toate cazurile în care în urma verificării dovezii de origine rezultă că acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiată, autoritatea vamală a luat măsuri pentru recuperarea datoriei vamale prin întocmirea actului constatator.
Reclamanta a solicitat admiterea contestației, motivat de faptul că a obținut un nou certificat EUR 1 nr. D -/29.06.2007, document obținut ulterior încheierii Actului constatator nr. 3579/23.10.2003. mai arată că un certificat EUR 1 "a posteriori" legal și valabil, poate fi eliberat numai de autoritatea vamală centrală ă atunci când această autoritate revine asupra controlului ulterior și infirmă expres rezultatul controlului efectuat asupra certificatului de origine inițial, în speța de față certificat EUR 1 nr. D 30877.
Certificatul EUR 1 nr. D -/29.06.2007 nu a făcut obiectul contestației în procedura administrativă acesta nefiind depus la momentul formulării contestației la autoritatea vamală prin urmare instanța nu se poate pronunța asupra legalității și valabilității acestui document care nu a sta la baza întocmirii actului constatator și a emiterii deciziei T, aceasta fiind investită cu soluționarea unei contestații formulate împotriva deciziei emise în procedură administrativă, decizia ce a menținut actul de impunere emis de autoritatea vamală.
În conformitate cu art. 18 - Protocolul referitor la definirea noțiunii de produse originare și metodele de cooperare administrativă - Acord România *- UE, România -, România - Turcia, România - Lituania, un certificat de circulație a mărfurilor EUR 1 poate fi eliberat "a posteriori", în mod excepțional, după exportul produselor dacă: nu a fost eliberat în momentul exportului din cauza unei erori, omisiuni involuntare sau circumstanțe speciale și trebuie să demonstreze autorităților vamale că a fost eliberat un certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice.
Având în vedere că autoturismul importat de către reclamantă la momentul vămuirii, a fost prezentat un certificat EUR acceptat la momentul importului și invalidat de administrația vamală emitentă ulterior, certificatul EUR 1 eliberat "a posteriori" pentru același autoturism nu îndeplinește condițiile de eliberare menționate la art. 18 din Protocolul referitor la definirea noțiunii de produse originare și metodele de cooperare administrativă ale acordurilor menționate și nici nu poate fi luat în considerare la acordarea regimului tarifar preferențial.
Analizând actele dosarului, criticile recurentelor prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea de Apel constată că recursurile promovate de Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T nu sunt fondate, pentru considerentele în continuare arătate.
Obiectul litigiului este determinat de refuzul autorităților vamale române de a recunoaște reclamantei regimul vamal preferențial (constând în aplicarea unor taxe vamale reduse) pentru un autoturism importat de doamna din ia, în anul 2002.
Autoritățile vamale române au refuzat aplicarea regimului vamal preferențial, regim aplicabil în cazul produselor originare din statele membre ale Uniunii Europene, pe considerentul că în urma verificărilor efectuate cu privire la certificatul de origine EUR 1 nr. D -, autoritățile vamale e au comunicat că autoturismul importat de reclamantă nu îndeplinește condițiile pentru aplicarea regimului vamal preferențial.
Curtea subliniază că, potrivit Acordului european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitatea Economică Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și, precum și statele membre ale acestora (Acord aprobat prin Legea nr. 20/1993, pentru ratificarea Acordului european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la la 1 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 73 din -), în cazul produselor de origine comunitară (adică provenind din Uniunea Europeană) se aplică taxe vamale reduse (sau beneficiază de "tarif vamal preferențial"). Dovada originii comunitare a produselor importate se face cu un certificat de origine "EUR1" eliberat de exportator, act pe baza căruia autoritățile vamale române aplică produselor în cauză tariful vamal preferențial, mai redus decât cel normal.
Autoritățile vamale române au însă dreptul de a face verificări ulterioare privind originea mărfurilor, pentru a stabili corectitudinea datelor privind originea produselor importate.
În speță, în urma verificărilor efectuate de autoritățile române, autoritățile vamale e au arătat că nu pot certifica originea comunitară a autoturismului importat de doamna, întrucât exportatorul nu a prezentat documente care să ateste originea preferențială a autoturismului respectiv. Pentru acest motiv, autoritățile române au emis decizia prin care au recalculat tariful vamal la autoturismul respectiv, aplicând taxele normale, iar nu cele reduse - aplicabile numai produselor originare din Uniunea Europeană.
Curtea precizează că, în vederea punerii în practică a Acordului european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitatea Economică Europeană, înaltele părți contractante au încheiat Protocolul nr. 4 (așa numitul Protocol nr. 4 RO-UE, referitor la definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte), protocol care a fost ratificat prin Ordonanța de urgență nr. 192/2001 (pentru ratificarea Protocolului referitor la definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte), ordonanță care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 849 din -. Protocolul Nr. 4 fost publicat tot în Monitorul Oficial, Partea I nr. 849bis din -.
Curtea reține că art. 32 din Protocolul nr. 4 RO-UE reglementează verificarea dovezilor de origine, și această procedură presupune returnarea certificatului de circulație a mărfurilor EUR 1autorităților vamale ale țării exportatoare.
Astfel, conform art. 32 par. 2 din Protocolul amintit,în vederea aplicării prevederilor paragrafului 1, autoritățile vamale ale țării importatoarereturneazăcertificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 și factura, dacă a fost prezentată, declarația pe factură sau o copie de pe documenteautorităților vamale ale țării exportatoare, indicând, dacă este cazul, motivele de fond și de formă care justifică o anchetă. Orice documente sau informații obținute, care sugerează că informațiile furnizate referitoare la dovezile de origine sunt incorecte, vor fi transmise ca dovadă a cererii de verificare.
Curtea reține, de asemenea, că în cursul judecării cauzei, doamna a depus la dosar un nou certificat EUR 1, cu nr. D -/29.06.2007 (atașat în copie la filele 30 din dosarul Tribunalului Timiș ), din a cărui traducere autentificată (atașată la fila 28 din dosarul Tribunalului Timiș ) rezultă certificarea faptului că autoturismul în litigiu este originar dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
În aceste condiții, având în vedere că acest certificat a fost emis în conformitate cu dispozițiile Protocolului nr. 4 RO-UE, referitor la definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, ținând seama că acest înscris certifică faptul că autoturismul în litigiu este originar dintr-un stat membru al Uniunii Europene, Curtea apreciază că reclamanta beneficiază de regimul tarifar preferențial stabilit pentru produsele originare din Uniunea Europeană, respectiv din Comunitățile Europene.
Faptul că autoritățile vamale și fiscale române pun la îndoială autenticitatea acestui certificat de origine nu poate constitui un impediment în a-i da eficiența recunoscută de lege.
Mai mult decât atât, răspunsul comunicat de autoritatea vamală ă, de la fila 35 din dosarul Tribunalului Timiș, a fost în sensul că nu putea "confirma că este un produs de origine în sensul tratatului CE/România", fără să indicedacă documentele sunt autentice și dacă produsele în cauză pot fi considerate ca produse originare din Comunitate, așa cum impune paragraful 5 al art. 32 din Protocolul 4.
Astfel, potrivit paragrafului 5 al art. 32 din Protocolul 4,autoritățile vamale care solicită verificarea vor fi informate asupra rezultatelor verificării cât mai curând posibil.Aceste rezultate trebuie să indice cu claritate dacă documentele sunt autentice și dacă produsele în cauză pot fi considerate ca produse originare din Comunitate, din România sau din una din țările la care se face referire la art. 3 și 4 și dacă îndeplinesc celelalte condiții stipulate în acest protocol.
Nu se poate reține că instanța de fond a obligat pârâtele la nerespectarea unui acord internațional, de vreme ce acestea sunt obligate, în temeiul aceluiași acord, să țină seama de certificatele de origine EUR1 eliberate de autoritățile statelor membre ale Uniunii Europene.
Pentru aceleași motive, nu se poate reține nelegalitatea obligării pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, de vreme ce litigiul a fost declanșat prin conduita acestor autorități.
În consecință, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că sunt neîntemeiate recursurile pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței civile nr. 881/26.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea le va respinge, pentru considerentele expuse mai sus.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul nefondat al recursurilor, Curtea va obliga pârâtele recurente la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamantă în recurs, respectiv la plata a câte 250 lei fiecare, sumă reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței civile nr. 881/26.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă recurentele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Autoritatea Națională a Vămilor la plata a câte 250 lei fiecare către reclamantă, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.//04.03.2008
Tehnored.//06.03.2008/ 2 ex
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Patru Răzvan, Barbă Ionel
