Contestație act administrativ fiscal. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--16.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 127
Ședința publică din 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Patru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 896/27.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - - T, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată consilier juridic, lipsă pârâtele recurente.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a reclamantei intimate.
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea reclamantei intimate în 3 exemplare.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursurilor, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 5575/30/23.07.2007, reclamanta - - a solicitat să se dispună anularea Deciziei nr. 43902 /17.05.2007 în ce privește majorările de întârziere privind impozitul pe veniturile din dividende distribuite persoanelor juridice aplicat declarațiilor nr.70735/25.01.2006 și nr. 2938/26.01.2006 în cuantum de 7038 lei, emisă de pârâta T și a Deciziei nr.453/105/26.06.2007 emise de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea acțiunii sale, reclamanta - - a invocat în esență următoarele:
În fapt, prin Decizia nr. 43902 /17.05.2007 emisă de s-au aplicat majorări de întârziere pentru impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor juridice. Însă, arată reclamanta, majorările de întârziere se aplică pentru neachitare, ori impozitul datorat a fost achitat astfel: pentru dividendele distribuite în anul 2005, pentru activitatea anului 2004, datorau un impozit de 18089 lei, din care, 14063 lei pentru persoanele juridice și 4026 lei pentru persoane fizice. Întreaga sumă de 18089 lei a fost virată în perioada 13.07.2005 - 20.12.2005 în contul -Z-XXXXX de persoane fizice, cu ordinele de plată: nr.311/13.07.2005 - 223 lei, nr. 373/22.08.2005 - 7612 lei, nr. 431/19.09.2005 - 28 lei, nr. 456/12.10.2005 -347 lei, nr.527/15.11.2005 - 114 lei, nr.584/20.12.2005 - 9765 lei.
Reclamanta mai arată faptul că în ceea ce privește ordinele de plată: 1) nr. 373/22.08.2005 - 7612 lei - din care impozit persoane fizice 24 lei și 7588 lei impozit persoane juridice, s-a virat în același cont de persoane fizice și impozitul pentru persoane juridice; 2) nr.584/20.12.2005 - 9765 lei - din care impozit persoane fizice 3290 lei și 6475 lei persoane juridice, s-a virat în același cont de persoane fizice și impozitul pentru persoane juridice. Având însă în vedere prevederile art. 115, art. 116 din Codul d e procedură fiscală majorările de întârziere se datorează doar pentru plata cu întârziere a impozitelor, reclamanta a efectuat aceste plăți fără întârziere. Au fost achitate în contul de persoane fizice, dar au fost achitate până la termenul de scadență, fiind vorba deci de buna credință a reclamantei în ceea ce privește achitarea sumelor datorate. Majorările se calculează începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale, ori impozitul a fost achitat până la termenul de scadență.
A atacat în procedură prealabilă administrativă, depunând contestație, această Decizie nr. 43902 /17.05.2007, însă prin Decizia nr.453/105/26.06.2007 pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T i-a respins ca neîntemeiată contestația. Reclamanta mai arată că în Codul d e procedură fiscală nu se prevăd majorări de întârziere pentru plata efectuată într-un alt cont. Plata a fost făcută într-un alt cont din eroare, dar a fost făcută.
În drept invocă prevederile art. 1 alin. 1, art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, art. 115, art. 188 alin.2 din Codul d e procedură fiscală.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menținerea actelor administrative ca fiind temeinice și legale, arătând în esență, în motivare, următoarele:
În fapt, organele fiscale au stabilit că reclamanta nu a efectuat plata obligațiilor distinct pe fiecare impozit conform art.110 alin.2 din OG nr.92/2003, achitând cumulat în contul impozit pe dividende persoane fizice atât obligația din contul impozit pe dividende persoane fizice, cât și obligația din contul impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor juridice. În data de 12.04.2007 a fost efectuată compensarea din oficiu a sumei de 14.063 lei achitată în plus în contul impozit pe dividende persoane fizice cu obligațiile neachitate în același cuantum în contul impozit pe dividende persoane juridice și au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 7038 lei și penalități în sumă de 182 lei în contul impozit pe dividende persoane juridice de la data scadentă a debitelor până la data efectuării compensării acestor debite. Reclamanta nu a respectat deci prevederile art.110 alin.2 din OG nr.92/2003. Pârâta mai arată faptul că nu s-au considerat virate în termenul legal obligațiile virate în alt cont, văzând anexa nr.1 pct.2 din Ordinul nr.2089/2006 privind procedura de îndreptare a erorilor materiale din documentele de plată care individualizează erorile materiale ce pot fi îndreptate conform prezentei proceduri ca fiind doar erorile cu privire la modul de completare a documentelor de plată, cu excepția informațiilor care privesc suma înscrisă pe documentele de plată și data plății.
În același sens este exprimată prin întâmpinare poziția și de către pârâta T, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere potrivit prevederilor. art. 119, și potrivit art. 114 alin.2 din Codul d e procedură fiscală, plata obligațiilor fiscale se efectuează de către debitori distinct pe fiecare impozit, taxă sau contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv majorări de întârziere. În urma plăților eronate făcute de reclamantă aceasta rămas cu suprasolvire în sumă de 14063 lei în contul impozit dividende persoane fizice și în consecință cu debit în același cuantum în contul impozit pe dividende persoane juridice, termenul scadent fiind trecut devin aplicabile prevederile art. 119 Cod procedură fiscală. Pârâta mai invocă prevederile art.3 din decizia comisiei fiscale centrale nr.1/2006 potrivit căreia, în situația în care ulterior efectuării plății obligațiilor fiscale, la termenul și în cuantumul stabilit de reglementările legale în materie, contribuabilii constată erori în documentele de plată pot solicita organului fiscal emitent corectarea erorilor, plata fiind considerată ca efectuată la data debitării contului contribuabilului, ori, susține pârâta, reclamanta nu avea sumele declarate achitate în cuantumul declarat. Pârâta nu solicită alte probe în completarea actelor aflate deja la dosar.
Prin sentința civilă nr. 896/27.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș admis acțiunea formulată de reclamanta - -, cu sediul în municipiul T, împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice T, a dispus anularea Deciziilor nr. 43902 /17.05.2007 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice T și a Deciziei nr.453/105/26.06.2007 emise de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Examinând acțiunea reclamantei, raportat la poziția exprimată de pârâte, văzând actele - probe aflate la dosar, precum și dispozițiile legale în materie, prevederile art. 115, art. 188 alin.2 din Codul d e procedură fiscală, art. 1 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 18 alin. 1 din Legea nr.554/2004 - Legea contenciosului administrativ, art. 1169 Cod civil, instanța de fond a constatat că este întemeiată acțiunea reclamantei, cu privire la cererea de anulare a deciziei nr. 43902 /17.05.2007 și a deciziei pronunțate în soluționarea procedurii prealabile administrative, a admis acțiunea, dispunând anularea Deciziei nr. 43902 /17.05.2007 emisă de pârâta T și a Deciziei nr.453/105/26.06.2007 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
În fapt, prin Decizia nr. 43902 /17.05.2007 s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în sumă de 7038 lei în sarcina reclamantei reprezentând accesorii aferente obligațiilor fiscale reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente impozitului pe dividende persoane juridice.
Reclamanta a formulat Contestație împotriva Deciziei nr. 43902 /17.05.2007 emisă de pârâta
Pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice Tas oluționat contestația formulată în procedură prealabilă administrativă, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată, prin Decizia nr.453/105/26.06.2007.
Din expunerea considerentelor deciziei a rezultat că stabilirea sumei de 7038 lei ca fiind majorări de întârziere și penalități în sumă de 182 lei în contul impozit pe dividende persoane juridice, întrucât, plata acestor obligații fiscale s-a efectuat achitând cumulat în contul impozit pe dividende persoane fizice atât obligația din contul impozit pe dividende persoane fizice cât și obligația din contul impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor juridice.
Față de obiectul și natura cauzei de față, cu privire la analiza de fond sunt incidente dispozițiile legale invocate de reclamantă și anume prevederile art. 115, art. 188 alin.2 din Codul d e procedură fiscală.
Instanța de fond a considerat ca nerelevante în cauză prevederile art.110 alin.2 din OG nr.92/2003 invocate de pârâte în justificarea refuzului de a efectua corectarea erorii care privește doar contul eronat în care s-a achitat, din moment ce materia stabilirii accesoriilor aferente obligațiilor fiscale este reglementată prin art. 115 și 116 Cod procedură fiscală conform cărora majorările de întârziere se datorează doar pentru plata cu întârziere a impozitelor, fără să fie reglementată aplicarea majorărilor pentru plata în alt cont. este vorba de o eroare, iar potrivit normelor invocate chiar de către pârâte: art.3 din decizia comisiei fiscale centrale nr.1/2006 și anexa nr.1 pct.2 din Ordinul nr.2089/2006 este reglementată posibilitatea corectării erorilor. Potrivit ordinelor de plată:nr. 373/22.08.2005 - 7612 lei,și, nr.584/20.12.2005 - 9765 lei reclamanta a achitat în contul -Z-XXXXX, din eroare, atât impozitul pentru persoane juridice cât și cel pentru persoane fizice.
Având în vedere faptul că reclamanta și-a achitat obligațiile bugetare la termen, chiar dacă într-un cont greșit, văzând faptul că potrivit dispozițiilor art. 115, art. 116 din Codul d e procedură fiscală dobânzile, penalitățile de întârziere și majorările de întârziere se datorează doar pentru plata cu întârziere a impozitelor, ceea ce nu este cazul reclamantei, buna credință a reclamantei în ceea ce privește achitarea sumelor datorate fiind probată, se apreciază că nelegal și netemeinic i s-au aplicat declarațiilor nr.70735/25.01.2006 și nr. 2938/26.01.2006 majorările de întârziere privind impozitul pe veniturile din dividende distribuite persoanelor juridice în cuantum de 7038 lei.
Nu s-a reținut afirmația pârâtei T privind faptul că nu se poate opera în cazul reclamantei corectarea erorilor conform art.3 din Decizia comisiei fiscale centrale nr.1/2006 întrucât reclamanta nu ar fi achitat suma declarată pentru impozit în cuantumul declarat, întrucât atât prin decizia pronunțată în procedură prealabilă cât și prin întâmpinarea pârâtei T se recunoaște faptul achitării impozitului datorat și pentru dividende persoane juridice, dar în contul dividende persoane fizice, rezultând clar din aceste acte că este vorba de cuantumul exact ce trebuia achitat. În discuție este doar faptul că s-a achitat în alt cont, nu suma în sine care a fost achitată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice
Prin recursul formulat pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice Tas olicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii recurate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiuni reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită prevederilor Codului d e procedură fiscală, respectiva prevederilor art. 110, al.2 din cod, motivat de faptul că materia stabilirii accesoriilor aferente obligaților fiscale este reglementată prin art. 115-116 Cod procedură fiscală, conform cărora majorările de întârziere se datorează pentru plata cu întârziere a impozitelor, fără să fie reglementată aplicarea majorărilor pentru plata în alt cont.
Susținerea instanței de fond este nelegală, motivat de faptul că, deși există posibilitatea corectării erorilor prin Ordinul nr. 2089/2006, această modalitate de corecție are și o excepție, care este bine individualizată prin Anexa nr. 1 pct. 2 din acest ordin. Tocmai în această excepție se regăsește reclamanta intimată, adică poate să corecteze erorile constatate cu excepția înscrierii sumei de plata pe documentele întocmite, respectiv suma de plată reprezentând impozitul pe dividende pentru persoanele fizice și suma de plată reprezentând impozitul pe dividendele pentru persoanele juridice.
Întrucât sumele de plată nu au fost depuse corect în conturile destinate colectării acestui impozit, legea fiscală consideră, că sumele de plată nu au fost virate în termenul legal în conturile special deschise în acest sens, obligând contribuabilii la calcularea de accesorii pentru neplata în termenul legal stabilit de lege.
Prin recursul formulat pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Tas olicitat admiterea recursului modificarea în totalitate a hotărârii recurate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiuni reclamantei ca neîntemeiată și a reiterat în motivarea recursului, argumentele formulate de către pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării, reclamanta intimată arată că potrivit Ordinului Administrației Publice nr. 2089/2006, în anexa 1, punctul 2 este reglementată procedura de îndreptare a erorilor din documentele de plată întocmite de debitori privind obligațiile fiscale.
Reclamanta intimată arată că în mod corect instanța de fond a constatat că, din eroare, reclamanta a achitat în contul de persoane fizice și impozitul pentru persoane juridice, nefiind pusă în discuție suma efectivă, care a fost achitată integral, ci doar contul în care a fost achitată.
Reclamanta intimată arată că în mod nedrept s-au aplicat majorări de întârziere privind impozitul pe dividende distribuit persoanelor juridice, atâta timp cât el a fost achitat până la termenul de scadență.
Analizând actele dosarului, criticile recurentelor prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
Astfel, Curtea constată că prezenta cauză are de obiect decizia nr. 43.902/17.05.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T (atașată la fila 8-9 din dosarul de fond al Tribunalului Timiș ), prin care au fost calculate majorări de întârziere cu privire la sumele datorate de reclamant "" cu titlul de impozit pe dividendele distribuite persoanelor juridice.
Reclamanta a susținut - fără ca pârâtele să conteste - că a plătit sumele datorate cu titlul de impozit pe dividendele distribuite persoanelor juridice, însă această plată s-a făcut, din eroare, în alt cont de trezorerie, respectiv în contul destinat plăților de impozit pe dividendele distribuite persoanelor fizice.
Dată fiind această stare de fapt, Curtea reține că reclamanta a plătit la scadență sumele datorate bugetului de stat cu titlul de impozit pe dividendele distribuite persoanelor juridice, însă această plată s-a făcut într-un alt cont, al cărui titular era tot Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
În aceste condiții, Curtea consideră că această situație nu poate fi asimilată cu aceea în care reclamanta a plătit ulterior scadenței sumele respective, pentru a justifica calculul majorărilor de întârziere.
Sub acest aspect, Curtea subliniază că sumele respective au fost plătite de reclamantă tot într-un cont aflat la dispoziția aceleiași instituții bugetare, astfel încât nu se poate reține nici reaua credință a reclamantei și nici existența unui prejudiciu adus bugetului public, de vreme ce sumele au fost plătite integral la scadență.
Chiar dacă, potrivit art. 114 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, " plata obligațiilor fiscale se efectuează de către debitori, distinct pe fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv majorări de întârziere", încălcarea acestui text nu poate atrage aplicarea unor majorări de întârziere.
Calcularea de majorări de întârziere este prevăzută de art. 119 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, conform căruia "pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere."
Or, în opinia Curții, plata într-un alt cont nu este echivalentă cu o neplată.
Curtea apreciază că această interpretare formalistă dată de organele fiscale aduce atingere principiului bunei credințe, care guvernează relațiile dintre contribuabili și organele fiscale, conform art. 12 Cod de Procedură Fiscală, care prevede că "relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii".
De asemenea, nu se poate reține imposibilitatea legală de îndreptare a erorii din documentul de plată întocmit de reclamantă. Conform art. 2 din procedura de îndreptare a erorilor din documentele de plată întocmite de debitori privind obligațiile fiscale - anexa nr. 1 la Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2089 din 6 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1043 din 29 decembrie 2006 - "în categoria erorilor constatate în completarea documentelor de plată de către debitori privind obligațiile fiscale, și care pot fi îndreptate conform prezentei proceduri, se cuprind orice erori cu privire la modul de completare a documentelor de plată, cu excepția informațiilor care privesc suma înscrisă pe documentele de plată și data plății".
Curtea constată, însă, că, în speță, reclamanta nu a solicitat rectificarea sumei înscrise pe ordinul de plată, ci rectificarea numărului de cont de pe ordinele de plată anexate în copie la fila 7 din dosarul de fond al Tribunalului Timiș și a mențiunii referitoare la ce reprezintă această sumă, respectiv "impozit pe dividendele distribuite persoanelor juridice" în locul mențiunii "impozit pe dividendele distribuite persoanelor fizice".
Curtea remarcă faptul că dispozițiile legale nu impun efectuarea plății printr-un singur ordin de plată, ci doar distinct, pe fiecare impozit datorat.
Așadar, rectificarea care se impune în cauză vizează numărului de cont de pe ordinul de plată, iar nu cuantumul sumei înscrise în ordinul de plată, iar art. 2 din anexa nr. 1 la Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2089/2006 nu interzice o astfel de rectificare
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, urmând a fi respinse ca nefondate - în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă - recursurile formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice T și de Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 896/27.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Curtea va lua, totodată, act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 896/27.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.//13.03.2008
Tehnored.//17.03.2008/ 2 ex
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Patru Răzvan, Barbă Ionel
