Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--17.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 130
Ședința publică din 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Patru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin T împotriva sentinței civile nr. 910/28.XI.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, Direcția Financiară a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Centrul Medical Județean T al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală Medicală a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, având ca obiect litigiu privind funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin cererea de recurs, pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtei intimate Direcția Generală Medicală a Ministerului Internelor și Reformei Administrative un înscris prin care arată că această pârâtă nu are personalitate juridică, astfel că nu poate sta în judecată în nume propriu.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 910/28.XI.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, Direcția Financiară a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală Medicală a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Centrul Medical Județean T al Ministerului Internelor și Reformei Administrative la plata către reclamanta a primei de concediu aferenta anilor 2004-2006 si a sporului de fidelitate aferent anului 2005, sume ce vor fi actualizare in raport cu rata inflației la data plății efective; a obligat paratul Ministerul Economiei si Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării acestor plați către Ministerul Internelor si Reformei Administrative.
De asemenea a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de pârâtul
În motivare s-a reținut că reclamanta ca reclamanta are calitatea de funcționar public civil cu statut special-polițist conform art, 1 din L 360/2002 privind Statutul polițistului. Raportat la aceasta calitate, ii sunt aplicabile prev. art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea si alte drepturi cuvenite polițiștilor potrivit cărora " la plecarea in concediul de odihna, polițistul primește o prima de concediu egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu".
Conform art.1 al.1 din nr.360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut special si ca atare ii sunt aplicabile prev.nr.188/1999, inclusiv ale art.91 din nr.215/2006 de modificare a nr.188/1999, ce atrag astfel competenta instanțelor de contencios administrativ in soluționarea litigiilor ce vizează raporturile de serviciu ale funcționarului public, dreptul la prima de concediu este o componenta a drepturilor salariale si se circumscrie astfel raportului de serviciu al polițistului.
Este adevărat, ca disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, respectiv prin art.9 al.7 din nr.507/2003 s-a suspendat pana la 31.12.2004, prin art.8 al.7 din nr.511/1004 pana la 31.12.2005 si prin art.5 al.5 din nr.379/2005 a fost suspendata pana la 31.12.2006.
Nu s-a putut retine, susținerea reclamantei ca aceste suspendări contravin disp.art.41 din Constituția României, întrucât dreptul la indemnizația de concediu ca si drept fundamental înscris intre drepturile si libertățile enumerate la art.41 al.2 din Constituita României nu se confunda cu prima de concediu la care face referire art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, aceasta fiind adiacentă indemnizației de concediu.
De altfel si Curtea Constituționala sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispoziției de suspendare din legile bugetare nr.507/2003 si nr.511/2004, le-a respins ca inadmisibilă, respectiv neîntemeiată prin decizia nr.38/2005.
Cu toate acestea nu se poate considera ca dreptul stabilit prin art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, nu exista câta vreme dispozițiile legale ce-i consacra sunt in vigoare si in prezent si nu au fost declarate neconstituționale
Concluzionând că obligațiile cuprinse in OG 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor, astfel cum a fost aprobata cu modificări prin L 353/2003, precum si cele ale L 511/2004 si 379/2005, au fost numai suspendate, amânate prin acte normative temporare, emise datorita unor condiții financiare deosebite, Jad ecis ca in aplicarea art. 37 al.2 teza I OG 38/2003, prima de concediu se cuvine pe perioada anilor 2004-2006.
Referitor la plata sporului de fidelitate, instanța de fond a reținut că reclamanta are calitatea de funcționar public cu statut special-polițist. In acesta calitate, beneficiază de prev.art.6 din OG nr.38/2003, potrivit cărora pentru activitatea desfășurata, polițiștilor li se acorda un spor de fidelitate de pana la 20% din salariul de baza, in condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Este adevărat ca, prin disp.art.2 al.1 din OUG nr.118/2004, aprobata prin nr.28/2005, pentru anul 2005, s-a suspendat aplicarea disp.6 din OG nr.38/2003, dar nu se poate considera ca drepturile stabilite prin art.6 din OG nr.38/2003, nu exista, câtă vreme dispozițiile legale ce-i consacra, sunt in vigoare, in prezent nemaifiind suspendata aplicarea acesteia, iar pe de alta parte aceste disp. nu au fost declarate neconstituționale. Pe de alta parte, plata sporului de fidelitate a fost reluata pentru anul 2006.
Disp.art.6 din OG nr.38/2003, prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost in funcție pe toata perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia si care nu pot fi considerate ca ar înlătura însăși existenta lui.
Suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cat timp prin nici o dispoziție legala nu i-a fost înlăturata existenta pana la introducerea acțiunii.
Pentru aceleași considerente mai sus menționate instanța de fond a procedat la obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate aferent anului 2005 actualizat cu rata inflației la data plății efective.
În cauză a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată.
Recurentul a criticat sentința pentru că instanța de fiind nu a reținut excepția lipsei sale de calitate procesuală pasivă pentru că nu are raporturi de muncă cu reclamanta și nu trebuie confundat cu bugetul de stat arătând că: rolul acestuia este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, respectând procedura reglementată potrivit art. 16-30 din Legea nr. 500/2002 modificată, privind finanțele publice.
Astfel art. 18 al.2 lit. b și art. 28 lit. e din Legea nr. 500/2002 modificată, privind finanțele publice prevăd că: "art. 18 - 2) Guvernul asigură - b)elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, în cadrul termenului limită prevăzut de prezenta lege;"
"art. 28 Elaborarea bugetelor - Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza -
e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite; -".
Se arată că greșit nu s-a respins cererea de chemare a sa în garanție pentru că nu sunt întrunite prevederile art. 60-63 Cod procedură civilă și totodată invocă excepția neîndeplinirii proceduri prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004de către reclamanta în cauză.
Examinând recursul în raport de motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat și se respinge pentru că:
Prin sentința recurată pârâtul a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor bănești ce se cuvin reclamantei, către pârâtul MIRA, astfel că excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată în recurs este străină soluției instanței de fond, obligarea recurentului nefăcându-se în calitate de angajator față de reclamantă.
Totodată, pârâtul are calitatea legală de a aloca fondurile bugetare conform Legi nr. 500/2002.
Critica legată de calitatea sa de chemat în garanție este total eronată pentru că această cerere formulată de pârâtul MIRA s-a respins prin sentință.
Este nefondată și invocarea prevederilor art. 7 din /2004, pentru că această acestea vizează situația in care o persoana se considera vătămata intr-un drept al sau, sau interes legitim printr-un act administrativ unilateral. Deci, nu in toate situațiile in care se stabilește competenta instanței de contencios-administrativ este necesara si îndeplinirea procedurii prealabile, ci doar in cazul existentei unui act administrativ vătămător așa cum este definit actul administrativ la art.2 lit.c din nr.554/2004, nu si in cazul refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri sau a tăcerii autorităților sau instituțiilor publice, textul de lege referindu-se la vătămarea produsa printr-un act administrativ unilateral.
Ca atare in speță, in lipsa unui act administrativ unilateral, reclamanta nu avea obligația parcurgerii procedurii prealabile
Pentru motivele expuse recursul se respinge ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin T împotriva sentinței civile nr. 910/28.XI.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 6.II.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.//11.02.2008
Tehnored.//14.02.2008/ 2 ex
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Patru Răzvan, Barbă Ionel
