Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1260/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- -14.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1260
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurenta T împotriva sentinței civile nr.104/28.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta intimată - " " SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentă consilier juridic, iar în reprezentarea reclamantei avocat în substituirea av..
Procedura lipsă cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat,Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate, în ceea ce privește suma de 14.556 lei, reprezentând TVA aferent materialelor consumabile pentru investiții, cu accesorile aferente și menținerea în tot a actelor fiscale atacate.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.104/28.01.2009 Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta - ROMANESTI SRL, în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T, și în consecință a dispus anularea parțială a Deciziei de impunere nr. 908/26.10.2007 și a Deciziei nr. 73/23/31.01.2008 emise de DGFP T în ceea ce privește suma de 14.556 lei reprezentând TVA aferent achizițiilor materiale consumabile pentru investiții cu accesoriile aferente și a respins acțiunea precizată în privința sumei de 9.321 lei reprezentând TVA aferent achiziție material lemnos cu accesoriile aferente.
Pentru a pronun ța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
În urma depunerii decontului cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare înregistrat de reclamanta la F sub nr. 340/25.06.2007 aceasta a solicitat rambursarea TVA in suma de 66872 lei. Controlul efectuat in vederea verificării acestui decont s-a finalizat prin raportul de inspecție fiscala nr. 4028/24.10.2007( 16-23) iar pentru perioada verificata 1.01.2004-31.05.2007 a fost acceptata spre rambursare suma de 39512 lei fiind respinsa suma de 27360 lei suma fata de care s-au calculat majorări de 673 lei si penalități de 77 lei rezultând o suma finală de plată de 28.110 lei cuprinsa ulterior de organele fiscale in Decizia de impunere nr. 908/26.10.2007 (13-15).
Împotriva masurilor dispuse prin actele administrativ fiscale anterior menționate reclamanta a formulat contestație in conformitate cu prevederile art. 205 si următoarele din Codul d e procedura fiscala( 53), contestație ce a fost respinsă prin decizia 73/23/31.01.2008 (8) aceasta menținând actele fiscale atacate si apreciind ca suma de 28110 lei reprezintă obligație suplimentară de plată și nu TVA deductibil.
Ca urmare a concluziilor cuprinse in raportul de expertiza contabila efectuata in cauza reclamanta si-a precizat acțiunea renunțând la contestarea sumelor de 182 lei reprezentând TVA aferent facturii fiscale -/31.03.2005 si respectiv de 3301 lei reprezentând TVA pentru exporturi din comision la care s-au adăugat accesoriile aferente de 18 lei rezultând un total de 3501 lei. Aceasta precizare de acțiune s-a formulat ca urmare a concluziilor expertului contabil a cărei opinie a fost in sensul celei exprimate de organul fiscal prin actele administrativ fiscale atacate astfel încât instanța nu va mai verifica legalitatea acestor aspecte reținând ca în fapt reclamanta a renunțat la soluționarea acestor petite.
Prin urmare, obiectul prezentului litigiu îl reprezintă analizarea legalității si temeiniciei masurilor privind obligarea reclamantei la plata sumei de 9321 lei aferenta facturilor de achiziționare material lemnos precum si a sumei de 14556 lei reprezentând TVA aferent achiziție materiale consumabile pentru investiții, precum si a accesoriilor acestora, sume fata de care organul fiscal a apreciat ca nu reprezintă TVA deductibil ci obligație suplimentara de plata in sarcina reclamantei.
Referitor la suma de 9321 lei instanța retine ca prin facturile fiscale nr. -/21.10.2004, -/25.10.2004, -/27.10.2004, si -/18.10.2004 (24-27 si 126 dosar) reclamanta a achiziționat material lemnos de la diverși furnizori si a solicitat deducerea TVA-ului aferent. Organele fiscale au respins cererea de deducere apreciind ca facturile fiscale depuse de reclamanta ca documente justificative in deducerea TVA-ului nu respecta prevederile art. 6 alin 1 si 4 din Normele aprobate prin HG 427/2004 si ca atare sunt nule de drept potrivit art.9 al.3 din același act normativ.
Instanța a reținut că și pertinente concluziile organului fiscal în condițiile în care însăși expertul contabil a constatat din studierea facturilor in cauza ca acestea nu au inscripționată mențiunea "materiale lemnoase" încălcând astfel prevederile art.6 al.4 si ca atare nu îndeplinesc condițiile pentru a fi recunoscute ca documente secundare de proveniența pentru materiale lemnoase. Expertul a apreciat totuși ca reclamanta are dreptul la exercitarea deducerii TVA-ului câtă vreme aceleași facturi fiscale îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 155 al.8 Cod fiscal iar bunurile achiziționate sunt destinate utilizării in folosul operațiunilor taxabile.
Instanța nu-si poate însuși punctul de vedere al expertului contabil pentru următoarele considerente:
Este adevărat că facturile analizate în speță dovedesc achiziționarea de materiale în folosul operațiunilor taxabile ale reclamantei iar potrivit art. 145 al.8 lit a Cod fiscal pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA orice persoana impozabila trebuie sa justifice dreptul de deducere cu unul dintre următoarele documente printre care si factura fiscala care cuprinde informațiile prevăzute art. 155 al.8 Cod fiscal iar în speță facturile fiscale analizate cuprind si informațiile prevăzute in mod obligatoriu la articolul anterior menționat respectiv seria si numărul facturii, data emiterii facturii, numele, adresa si Codul d e înregistrare fiscală al persoanei care emite factura si al beneficiarului de bunuri sau servicii, denumirea si cantitatea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, valoarea bunurilor sau serviciilor fără TVA, cota de TVA sau mențiunea de scutire si valoarea TVA pentru operațiunile taxabile.
Expertul contabil nu a luat in considerare insa faptul ca in cazul circulației materialului lemnos există o legislație specială reglementată de HG 427/23.03.2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind circulația materialelor lemnoase in vigoare la data emiterii facturilor respective, legislație speciala care prevede la art. 6 al.1 din norme faptul ca factura fiscala pentru materiale lemnoase reprezintă documentul secundar de proveniența pentru materialele lemnoase comercializat intre persoane juridice iar formularul de factura fiscala are un conținut special respectiv este inscripționat cu sintagma "materiale lemnoase" si este destinat pentru utilizarea exclusiva in circulația materialelor lemnoase. Importanta utilizării formularelor astfel inscripționate rezulta din cuprinsul art. 9 din Normele aprobate prin HG 427/2004 unde se arata ca documentele de proveniența completate sau eliberate cu încălcarea prevederilor prezentelor norme sunt nule de drept.
Ca atare, chiar daca facturile fiscale in litigiu sunt completate cu toate mențiunile ele nu reprezintă insa formularul specific care se utilizează exclusiv în circulația materialelor lemnoase astfel încât apar ca fiind eliberate cu încălcarea prevederilor art. 6 al.4 din norme si intra astfel sub incidenta art. 9 din același act normativ, motiv pentru care aceste facturi nu mai îndeplinesc calitatea de document justificativ fiscal conform art. 6 al.1 din L 82/92 republicată potrivit cărora orice operațiune economico financiara efectuata se consemnează in momentul efectuării ei intr-un document care sta la baza înregistrărilor in contabilitate si dobândește astfel calitatea de document justificativ.
De vreme ce facturile astfel prezentate nu îndeplinesc calitatea de document secundar de proveniența in condițiile art.6 al.1 din norme reclamanta se afla in imposibilitatea justificării cererii de deducere a TVA-ului pentru care nu a putut prezenta un alt document justificativ in condițiile art. 145 al.8 Cod fiscal de vreme ce in situația circulației materialelor lemnoase documentul primar de proveniența nu-l reprezintă factură fiscală, ci actul de punere în valoare reglementat de art.4 din același norme.
Importanta utilizării documentelor justificative prevazute de legislatia specifica in materia deducerii TVA-ului rezulta si din cuprinsul Deciziei nr V/15.01.2007 pronuntata de J in solutionarea recursului in interesul legii in care s-a stabilit ca taxa pe valoarea adaugata nu poate fi dedusa in situatia in care documentele jsutificatve prezentate nu contin sau nu furnizeaza toate informatiile prevazute de dispozitiile legale in vigoare la data efectuarii operatiunii pentru care se solicita deducerea TVA si in consecinta lipsa formularului facturii fiscale special utilizat in materia circulatiei materialelor lemnoase imprimat cu sintagma " materiale lemnoase" conduce la lipsa documentului justificativ necesar deducerii de TVA,motiv pentru care instanta va mentine masurile dispuse de organul fiscal privind obligatia suplimentara de plata in suma de 9321 lei cu accesoriile aferente in sarcina reclamantei.
In privinta sumei de 14.556 lei reprezentand TVA de dedus aferent achizitionarii de materiale consumabile pentru lucrarile de investitii executate in perioada 1.01.2004-31.05.2007 instanta retine ca in perioada respectiva reclamanta a achizitionat materiale de constructii pentru executarea in regie proprie a unei linii de sortare busteni si platforma beton cu anexe tehnologice gater in suma de 76609 lei, pentru care reclamanta a dedus TVA in suma de 14.556 lei.Organele fiscale au respins reclamantei cererea de deducere a acestui TVA retinand ca societatea nu dispunea in perioada efectuarii lucrarilor de utilajele necesare ridicarii constructiilor si nici de angajati de specialitate si astfel nu se poate preciza ca materialele achizitionate au fost utilizate in interesul operatiunilor sale taxabile.S-a mai retinut totodata ca reclamanta nu a prezentat situatii de lucrari care sa justifice consumul de materiale cantitativ si valoric,astfel incat s-au incalcat prevederile pct 59 din HG 44/2004 cu modificarile si completarile ulterioare pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Instanta nu-si poate insusi punctul de vedere exprimat de organele fiscale intrucat dovada faptului ca achizitiile au fost utilizate in folosul operatiunilor taxabile in sensul art.145 al.3 lit a Cod fiscal nu se realizeaza prin dovada detinerii de utilaje sau de angajati de specialitate pentru ridicarea constructiilor ci justificarea pentru faptul ca aceasta investitie este facuta in folosul operatiunilor taxabile ale societatii, rezulta chiar din obiectul de activitate al acesteia respectiv taierea si rindeluirea lemnului ( Cod 2010),utilajul gater impreuna cu anexele tehnologice ale acesteia pentru care reclamanta a obtinut autorizatiile de construire nr 20/25.01.2006 (83) si nr 156/10.05.2006( f84),fiind destinate tocmai pentru realizarea obiectului de activitate al reclamantei.
Legea nu distinge si nici nu precizeaza expres care sunt mijloacele de proba pentru a dovedi ca anumite bunuri sunt destinate utilizarii in folosul operatiunilor taxabile ale unei persoane impozabile, motiv pentru care apreciaza ca pentru aceasta dovada este suficient a se identifica legatura de cauzalitate intre materialele achizitionate si lucrarile de investitie efectuate si cata vreme aceste investitii,constand in linie sortare busteni cu platforma de beton si anexe tehnologice gater au legatura directa cu obiectul de activitate al reclamantei respectiv taierea si rindeluirea lemnului, materialele achizitonate pentru aceste investitii dau dreptul reclamantei la deducerea TVA-ului aferent.
Instanta nu-si poate insusi nici considerentul organelor fiscale legat de lipsa situatiilor de lucrari la care face referire pct 59 din HG 44/2004 intrucat chiar daca din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta ca pentru lucrarile de constructii montaj decontarea se face pe baza de situatii de lucrari, aceasta obligatie se aplica prestatorului serviciilor respective si nu vizeaza situatia de speta cand reclamanta a realizat investitia in regie proprie,astfel incat nu subxista obligatia prevazuta de dispozitia anterior mentionata. Aceasta nu inseamna ca nu exista nici un control al cantitatii si naturii materialelor astfel utilizate instanta constatand ca reclamanta detine fisa de cont pentru materialele achizitionate care sunt toate inregistrate in contabilitate iar lucrarea de investitie realizata in regie proprie finalizata ulterior a fost inregistrata in contabilitate in baza procesului verbal de receptie la terminarea lucrarilor,astfel incat daca organele fiscale apreciau ca nejustificate deconturile de TVA legate de aceste materiale puteau proceda la verificarea tuturor evidentelor contabile legate de aceste materiale. In consecinta, instanta apreciaza ca pentru suma respectiva sunt indeplinite conditiile legale de deducere a TVA in suma de 14.556 lei astfel incat urmeaza a admite cererea reclamantei privind anularea actelor administrativ fiscale in privinta acestei sume la care se adauga obligatiile accesorii aferente.
Pentru considerentele de fapt si de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art. 1,8 si 18.554/2004 si art. 218 al.2 Cod procedură fiscală, instanța a admis în parte acțiunea precizata de reclamanta dispunând anularea parțială a Deciziei de impunere nr. 908/26.10.2007 si a Deciziei nr. 73/23/31.01.2008 emise de DGFP T în ceea ce privește suma de 14.556 lei reprezentând TVA aferent achizitiilor materiale consumabile pentru investiții cu accesoriile aferente. Totodată a respins acțiunea precizata in privința sumei de 9.321 lei reprezentând TVA aferent achiziție material lemnos cu accesoriile aferente, menținând actele administrativ fiscale in privința obligației suplimentare de plata a acestei sume.
mpotriva acestei hotărâri, n termen legal, a declarat recurs pârâta.
În motivarea recursului pârâta Taa rătat, în esență, că hotărârea primei instanțe este greșită deoarece au fost ignorate prevederile art.59 din HG nr.44/2001 (referitoare la suma de 14.556 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată), în privința sumei de 9321 lei facturile fiscale nu îndeplinesc condițiile legale prevăzute pentru a fi calificate documente justificative.
Recursul este nefondat.
Susținerea recurentei că reclamanta nu poate beneficia de deducerea TVA în sumă de 14556 lei, cu motivarea că aceasta nu dispunea în perioada efectuării lucrărilor de utilaje necesare edificării construcțiilor și nici de angajați de specialitate nu are nicio bază legală. Ceea ce este relevant, astfel cum a arătat judecătorul fondului, este demonstrarea legăturii de cauzalitate între materialele achiziționate și lucrările de investiții efectuate cu obiectul de activitate al reclamantei. Or, această chestiune nu este negată de recurentă, în condițiile în care fuseseră materialele achiziționate pentru construirea unei linii de sortare bușteni și a unei platforme de beton cu anexe tehnologice gater, iar obiectul de activitate al -" " SRL este tăierea și rindeluiarea lemnului.
Curtea observă că nici critica privitoare la nerespectarea de către reclamantă a prevederilor pct.59 din HG nr.44/2004, nu este întemeiată.
Textul legal amintit prevede că: "Pentru prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la art.155 alin.4, 5 și 6 din Codul fiscal, prestatorii sun obligați să emită facturii fiscale sal alte documente legal aprobate cel mai târziu până la finele lunii în care prestarea a fost efectuată. Pentru prestările de servicii decontate pe baza de situații de lucrări, cum sunt cele de construcții-montaj, consultanță, cercetare, expertize și altele asemenea, data efectuării prestării de servicii se consideră a fi data la care sunt întocmite situațiile de lucrări și, după caz, data acceptării de către beneficiar a situațiilor de lucrări".
Acest text legal, observă Curtea, nu este incident în speță deoarece se referă la dovada prestării de servicii pentru terți, or, în cauză este vorba de executarea de către reclamantă pentru sine a unor lucrări în regie proprie.
Curtea nu va examina argumentația dezvoltată de pârâtă în recurs, la pct.2, în condițiile în care instanța de fond a respins acțiune reclamantei în ceea ce privește anularea actelor contestate în privința sumei de 9321 lei-taxă pe valoare adăugată, iar argumentația respectivă are ca obiect tocmai neîndeplinirea calității de "document justificativ" a facturilor ce privește suma de 9321 lei.
Față de cele ce preced, Curtea potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta T împotriva sentinței civile nr.104/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 3.XI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red. -30.11.2009
tehnored. - 4.12.2009; 2 ex.
Prima intimată:Tibunalul
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Diana Duma
