Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1266/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 11.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1266
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.11.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta " ROMÂNIA" T, împotriva sentinței civile nr.607/CA/01.07.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâtele - intimate DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - recurentă, administratorul judiciar, pentru pârâta - intimată T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâta - intimată
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 17.11.2008, întâmpinare din partea pârâtei - intimate T, câte un exemplar comunicându-se părților prezente.
Reprezentanta reclamantei - reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei - recurente solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei - intimate T pune concluzii de respingere a recursului, depunând concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- reclamanta " ROMÂNIA" a chemat în judecată pe pârâtele T și T solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea deciziei nr.683/187 din 23.10.2007, privind soluționarea contestației formulate de " ROMÂNIA" și înregistrate la T sub nr.43392/04.10.2007, anularea raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr.1987 din 23.07.07 (perioada controlata: 01.02.2003 - 31.03.2004) și a deciziei de impunere nr.481 din 23.08.07 privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală acordarea deductibilității TVA pentru suma de 721 RON, anularea deciziei organelor de inspecție fiscală de a colecta TVA în sumă de 239.257 RON, anularea obligațiilor de plata reprezentând accesorii aferent TVA în sumă de 131.016 RON, obligarea T și T la plata unor dobânzi comerciale, calculate la suma de rambursat, având în vedere rata de scont a, până la data plății efective, obligarea T și T la daune cominatorii în sumă de 100 lei pe zi până la data plații efective a TVA - ului solicitat; cu cheltuieli de judecată.
S-a solicitat pe cale de excepție conexarea cu dosarul nr-, care are termen la data de 17.03.2007, dosar având același obiect, cauză și părți.
În motivarea acțiunii s-a arătat că societatea reclamantă, aflată sub incidența Legii nr.85/2006, a solicitat efectuarea unui control în vederea rambursării TVA-ului; organele fiscale, deși au efectuat un singur control, au întocmit 3 rapoarte de inspecție fiscală (motivate de faptul că pentru perioada verificată codul fiscal a fost modificat de 2 ori), rapoarte pe care le-a contestat împreună, într-o singură contestație, primind însă tot trei decizii.
S-a arătat că societatea comercială România a fost înființată în anul 1999, prin încheierea nr.833/27.09.1999 a judecătorului delegat de la de pe lângă Tribunalul Timiș, sub forma unei societăți cu răspundere limitată cu asociat unic, persoana fizica, dl., cetățean britanic, care ulterior cesionează toate cele 100 de părți sociale pe care le deține în cadrul " ROMÂNIA", către societatea " ", persoană juridică de naționalitate canadiană. Obiectul principal de activitate al societății a fost, conform Cod "7220 Realizarea si furnizarea de programe", firma producând până în luna august 2005, programe informatice destinate clientului extern din Canada. S-a precizat că prin sentința civila nr.1183/15.12.2005 definitivă și executorie din dosarul 10962/com/s/2005 Tribunalul Timișa stabilit faptul că societatea se află în insolență comercială, în conformitate cu art. 38 din Legea nr. 64/1995, republicată, dispunând deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 republicată și modificată, constituindu-se dosarul nr.14/s/2006. De la data deschiderii procedurii și până în prezent, societatea se află în perioada de supraveghere. Reclamanta menționează că prin decontul de TVA al lunii aprilie 2006, solicitat T, rambursarea TVA-ului din perioada 01.02.2003-30.04.2006, în suma totală de 15.116 RON, în scopul creșterii sumelor de distribuit între creditorii înscriși la masa credală a " ROMÂNIA" S-a arătat că după mai mult de un an de așteptări și îndelungi insistente, s-a efectuat controlul solicitat, concretizat prin încheierea a trei rapoarte de inspecție fiscala (), înregistrate sub numerele:1987/23.07.2007 (perioada controlată 01.02.2003 -31.03.2004); 1986/23.07.2007 (perioada controlată 01.04.2004 -30.09.2004); 2010/24.07.2007 (perioada controlată 01.10.2004-30.04.2006). S-a învederat că deși în cuprinsul contestației a solicitat ca decizia ce se va da să fie comunicată administratorului judiciar, indicând și adresa (a se vedea ultima pagina din contestație), T expediază deciziile pe adresa societății, în pofida mențiunii exprese de a se expedia pe adresa administratorului judiciar, și în condițiile în care se cunoștea, din dosarul de faliment că societatea nu mai funcționează la sediul cunoscut (str. M nr.132). Decizia nr.693/192 din 26.10.2007, a fost comunicata administratorului judiciar sub semnătura, în 05.11.2007 . Toate aceste rapoarte de inspecție fiscală, și deciziile de impunere aferente au fost contestate de către societate, criticile aduse vizând în principal următoarele aspecte:
- neîncadrarea corectă în dispozițiile codului fiscal a operațiunilor economice efectuate de societate; nedistingerea de către inspectorii T și Biroul Soluționare contestații din cadrul T între operațiunile scutite de plata TVA și operațiunile neimpozabile pe teritoriul României; interpretarea incorectă a legilor fiscale, cu referire în special la valoarea juridică a duplicatelor facturilor fiscale; reaua credința a inspectorilor fiscali, care încă de la prima discuție cu administratorul judiciar și contabilul societății au afirmat că nu vor restitui TVA-ul solicitat. S-a arătat că inspectorii fiscali nu au ținut seama de argumentele prezentate de societatea reclamantă, întrucât facturile la care face referire organul de inspecție fiscală au fost expediate de furnizor prin poștă și s-au pierdut pe parcursul expedierii, (deci nu reclamanta le-a pierdut). Se face precizarea că duplicatele facturilor au mențiunea "conform cu originalul" și au fost semnate și ștampilate în original, respectându-se prin această procedură Normele metodologice din 14.12.2004 de întocmire și utilizare a registrelor și formularelor comune pe economie privind activitatea financiara și contabilă - E) și pct. 51 din nr.HG44/2004. De asemenea, se menționează că facturile în discuție respectă cerințele art.155, alin (8) din Legea nr.571/2003, cuprinzând toate informațiile obligatorii. Se învederează că susținerile organului de control sunt eronate, nefăcându-se încadrarea corectă în textele codului fiscal, dar și contradictorii, inspectorii fiscali menționând, mai întâi, că " " ROMÂNIA" nu a putut prezenta din documentele stipulate privind justificarea scutirii de TVA, decât facturi fiscale și facturi externe", pentru ca, în paragraful următor, să se facă referire la contractul încheiat cu partenerul extern. Se menționează că contractul încheiat cu partenerul extern, anexat, este singurul contract încheiat cu partenerul extern de la începutul colaborării, valabil până în prezent, la încetarea colaborării. Acest contract este perfect legal, conținând toate clauzele obligatorii unui contract, în consecință respectă prevederile Legii nr.469/2002, privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale. Legalitatea contractului a fost confirmată de toate cele 10 controale fiscale anterioare, care au fost efectuate de către diferiți inspectori din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T, majoritatea controalelor având loc în urma cererilor sale de rambursare TVA. Se menționează că mențiunea greșită de pe facturi referitoare la nr. și data contractului,este vorba de o eroare umană a persoanei care a întocmit factura. Organul de inspecție fiscală nu a putut vedea contractele nr.1/01.06.1999 și 1/01.07.1999 pentru că acestea nu există și au fost date declarații în acest sens. În ceea ce privește obligarea T și T la plata unor daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la plata efectivă a TVA de rambursat, se arată că aceasta cerere este întemeiată, fiind un mijloc legal de constrângere în executarea obligației. În ceea ce privește dobânzile comerciale solicitate, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la plata efectivă a TVA de rambursat, se menționează că și aceasta cerere este întemeiată, societatea reclamantă fiind lipsită de fonduri bănești pentru satisfacerea creditorilor din procedura de insolvență, cât și pentru susținerea procedurii.
În drept: art. 126, alin (1), lit. b), art.133, alin (2), lit. c), art.155, alin (8) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, art.8, alin 4) din nr.HG598/2002, nr. 1846/2003, art. (8), alin. 4) din nr.HG598/2002, 14 -TVA din nr.HG44/2004, Normele metodologice din 14.12.2004 de întocmire și utilizare a registrelor și formularelor comune pe economie privind activitatea financiara și contabilă - lit. E), Legea nr.469/2002.
Legal citată, pârâta, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În considerentele întâmpinării se arată că din analiza documentelor societății, organele fiscale constata că aceasta înregistrează venituri constând în asistentă și dezvoltare software.
Se menționează că pentru prestările de servicii efectuate în perioada 01.02.2003 - 31.12.2003, aferente facturilor prezentate, societatea trebuie să justifice scutirea de TVA conform Legii nr.345/2002 și nr.HG598/2002 cu următoarele documente: Facturile externe și facturile fiscale, contractele încheiate cu partenerii externi sau comenzile acestora pentru perioada februarie - decembrie 2003.
Se învederează că pentru prestările de servicii efectuate în perioada 01.01.2004 - 31.03.2004, aferente facturilor prezentate de către societate, aceasta trebuie sa justifice scutirea de TVA conform prevederilor Legii nr.571/2003 și ale prevederilor nr.1846/2003, cu următoarele documente: contractul încheiat cu exportatorul, documentele prezentate de către exportator ori de intermediarul care acționează în numele ori în contul său, din care să rezulte că operațiunile respective sunt legate direct de exportul bunurilor sau factura externă în cazul prestărilor de servicii contractate cu beneficiarii din străinătate sau cu intermediari care acționează în numele ori în contul acestora. Pentru perioada supusă inspecției fiscale 01.02.2003 - 31.03.2004, reclamanta nu a prezentat documentele solicitate pentru justificarea scutirii de TVA.
În ceea ce privește contractul încheiat cu partenerul extern, s-a constatat că pe facturile fiscale emise de către societate în perioada februarie 2003 - martie 2004 sunt menționate contractele nr.1/01.07.1999 și nr.1/01.06.1999, contracte care nu au fost prezentate în timpul inspecției fiscale. Se precizează că organele fiscale menționează în cuprinsul actului de control faptul că nu există alte contracte decât cele prezentate și nu exista comenzi externe ci numai comenzi interne sau corespondența cu beneficiarul din străinătate și în aceste condiții au calculat TVA aferentă acestor facturi în suma de 238.536 lei Ron în conformitate cu prevederile art.35 alin. l din nr.HG598/2002 și ale art.140 alin. l din Legea nr.571/2003.
Se arată că majorările de întârziere și penalitățile au fost calculate de la data scadenței debitului recalculat ce le-a generat până la scadența debitului recalculat aferent perioadei fiscale următoare și apoi până la data stingerii prin plata a obligației fiscale stabilite ca fiind de plată, respectiv data de 15.12.2005.
Se învederează că societatea petenta nu a prezentat originalul facturilor fiscale în timpul inspecției dar nici cu ocazia depunerii contestației. În ceea ce privește aparatul de fitness pentru care s-a dedus TVA în suma de 118 lei Ron, din verificările organelor fiscale, a rezultat că activitatea de fitness nu face parte din obiectul de activitate al societății, aceasta nedemonstrând faptul că aparatul se afla la sediul său din T-, județul T, încălcând în aceste condiții prevederile Legii nr.345/2002 art.22 alin.4 și ale art.145 alin.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. În temeiul acestor acte normative, în mod legal organele fiscale au respins la rambursare TVA în suma de 118 lei ron, dedusă eronat de către societate.
Se menționează că pentru prestările de servicii efectuate în perioada 01.02.2003 - 31.12.2003, aferente facturilor fiscale prezentate, societatea trebuia să justifice scutirea de TVA conform Legii nr.345/2002 art.ll alin. l lit. I). Cu facturile externe și facturile fiscale dar și cu contractele încheiate cu partenerii externi sau comenzile acestora pentru perioada februarie - decembrie 2003. Pentru prestările de servicii pentru perioada 01.01.2004 - 31.03.2004 aferentă facturilor prezentate, petenta trebuia să justifice scutirea de TVA conform prevederilor Legii nr.571/2003 art.143 alin. l lit. C) 2 și prevederile alin.10 din nr.1846/2003 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirilor de TVA pentru exporturi și alte operațiuni similare, pentru transportul internațional și pentru operațiunile legate de traficul internațional de bunuri prevăzut la art.143 alin. l și la art.144 alin. l din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. Se învederează că în ceea ce privește contractul încheiat cu partenerul extern s-a constatat că pe facturile fiscale emise de către societate în perioada februarie 2003 - martie 2004 sunt menționate contractele nr.1/01.07.1999 și nr.1/01.06.1999 - contracte care nu au fost prezentate în timpul inspecției fiscale, neexistând alte contracte decât cele prezentate și nu există comenzi externe ci numai interne sau corespondența cu beneficiarul din străinătate.
Legal citată, pârâta Tas olicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, față de împrejurarea că actele administrative atacate sunt întocmite în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data controlului.
Se învederează că reclamanta nu a respectat dispozițiile legale care reglementează obligativitatea de a depune facturile în original pentru dovedirea pretențiilor formulate.
Se arată că în ceea ce privește aparatul de fitness pentru care s-a dedus TVA în suma de 118 lei, din verificările organelor fiscale, a rezultat că activitatea de fitness nu face parte din obiectul de activitate al societății, aceasta nedemonstrând faptul că aparatul se afla la sediul său din T-, județul T, încălcând în aceste condiții prevederile Legii nr.345/2002 art.22 alin.4 și ale art.145 alin.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. Se menționează că în ceea ce privește contractul încheiat cu partenerul extern s-a constatat că pe facturile fiscale emise de către societate în perioada februarie 2003 - martie 2004 sunt menționate contractele nr.1/01.07.1999 și nr.1/01.06.1999 - contracte care nu au fost prezentate în timpul inspecției fiscale, neexistând alte contracte decât cele prezentate și nu exista comenzi externe ci numai interne sau corespondența cu beneficiarul din străinătate.
Prin încheierea de ședința din data de 26.05.2008 completul legal investit a respins cererea de conexare a prezentei cauze la dosarul nr-, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 164 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.607/CA din 01.07.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulata de reclamanta " ROMÂNIA" în contradictoriu cu pârâtele T și T și a act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta " ROMÂNIA", considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, se invocă în esență următoarele:
Criticile aduse sentinței recurate vizează atât solicitarea probei cu expertiza contabilă, proba asupra căreia instanța nu s-a pronunțat, cât și greșita interpretare și aplicare a textelor de lege, în speță articolele din codul fiscal referitoare la plata TVA, documentele ce trebuie prezentate pentru a justifica deducerea, dacă sunt întrunite condițiile pentru a beneficia de rambursarea de TVA solicitată, dacă obligațiile calculate sunt reale sau nu.
Prin cererea introductivă, a solicitat instanței de judecată și efectuarea probei cu expertiza contabilă, proba asupra căreia instanța nu s-a pronunțat, și care în temeiul art.1169 cod civil și a rolului activ al judecătorului ar fi trebuit dispusă de instanța de fond pentru a se afla adevărul și anume:
- dacă activitatea desfășurată de societate este o activitate neimpozabilă în România (din punct de vedere al TVA - ului), sau este o activitate scutită de la plata TVA - ului, noțiuni diferite și cu regim fiscal diferit;
- documentele ce trebuiau prezentate pentru a justifica deducerea TVA;
- dacă obligațiile fiscale calculate sunt reale și se datorează sau nu se datorează, fiind rodul greșitei interpretări făcute de organele fiscale;
- dacă beneficiază sau nu de rambursare de TVA solicitată.
Dispunerea expertizei contabile este necesară, chiar dacă judecătorul cauzei ar avea cunoștințe economice solide pentru înțelegerea și soluționarea litigiului, deoarece aprecierea acestuia, în lipsa expertizei contabile, ar duce la încălcarea principiului contradictorialității și a dispozițiilor art.24 alin.2 Cod procedură civilă, care instituie incompatibilitatea calității de judecător cu cea de expert în cauză.
Efectuarea expertizei contabile în acest dosar este imperios necesară nu numai din rațiuni de procedură, dar și motivat de faptul că în dosarul nr- (la care s-a cerut conexarea prezentului dosar) raportul de expertiză le este în totalitate favorabil.
Efectuarea expertizei contabile în cauză este necesară și în vederea asigurării dreptului la apărare, drept care se regăsește atât în legislația națională cât și în cea europeană.
Recursul este întemeiat, pentru considerentele mai jos reținute:
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea reține că prin acțiunea introductivă la instanță, reclamanta " ROMÂNIA" a solicitat în contradictoriu cu pârâtele T și T, anularea deciziei nr.683/187 din 23.10.2007, privind soluționarea contestației formulate de " ROMÂNIA" și înregistrate la T sub nr.43392/04.10.2007, anularea raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr.1987 din 23.07.07 (perioada controlata: 01.02.2003 - 31.03.2004) și a deciziei de impunere nr.481 din 23.08.07 privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală acordarea deductibilității TVA pentru suma de 721 RON, anularea deciziei organelor de inspecție fiscală de a colecta TVA în sumă de 239.257 RON, anularea obligațiilor de plata reprezentând accesorii aferent TVA în sumă de 131.016 RON, obligarea T și T la plata unor dobânzi comerciale, calculate la suma de rambursat, având în vedere rata de scont a, până la data plății efective, obligarea T și T la daune cominatorii în sumă de 100 lei pe zi până la data plații efective a TVA - ului solicitat.
Prin acțiunea în discuție, reclamanta a mai solicitat în probatoriu, încuviințarea efectuării unei expertize contabile.
Este de principiu, că instanța investită cu soluționarea unei cauze, are obligația de a se pronunța asupra tuturor cererilor formulate de părți și implicit de a motiva admiterea respectiv respingerea lor în tot sau în parte.
Instanța de fond era datoare să pună în discuție cererea de efectuarea unei expertize de specialitate, dat fiind complexitatea cauzei cât și efectuarea a trei rapoarte de inspecție fiscale în raport de un singur control, în scopul stabilirii cu certitudine existența sau neexistența vreunui prejudiciu, cât și cuantumul acestuia.
Cum stabilirea situației de fapt este atributul instanței de fond și cum prima instanță a pronunțat hotărârea fără a deține toate elementele probatorii pe care să-și fundamenteze concluziile, se constată că fondul cauzei nu a fost cercetat, ceea ce conduce la admiterea recursului bazat pe prevederile art.312 alin.5 Cod procedură civilă, în conformitate cu care se va casa sentința tribunalului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta România T, împotriva sentinței civile nr.607/CA din 1.07.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/12.01.09
TEHNORED:/13.01.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Claudia, Petruța Micu
