Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1271/2008. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 11.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1271
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.11.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, împotriva sentinței civile nr.633/CA/23.07.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta - intimată " " T și cu pârâta - intimată DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - intimată avocat în substituirea avocatei, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantei - intimate depune la dosar împuternicire avocațială de substituire și copia Deciziei nr.-/03.09.2008 privind contestația înregistrată sub nr.19831/23.05.2008 la T, învederând că prezenta cauza a rămas fără obiect.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei - intimate solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 20.05.2008, reclamanta " " T a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B suspendarea executării Deciziei nr.4326/29.04.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile vamale până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației pe care a formulat-o împotriva acestei decizii.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că a fost obligată la plata sumei de 17826 lei (cu titlu de taxe vamale -5607 lei, accize - 607 lei, TVA - 4732 lei, majorări de întârziere - 6880 lei) și a atacat la organul emitent aceasta decizie, contestând în primul rând plata drepturilor vamale pe care însă nu le datorează întrucât s-a arătat prin actele depuse la dosar ca există recipisa nr.401/09.08.06 care dovedește încheierea tranzitului și implicit plata taxelor vamale, iar în al doilea rând a contestat modul de calcul al majorărilor. Până la soluționarea contestației formulate, contestație care nu suspendă executarea, reclamanta a solicitat suspendarea executării, prezentei decizii, întrucât s-a apreciat ca sunt incidente în cauza dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
Reclamanta a arătat că dovedit sesizarea în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004 a autoritatea publică ce a emis actul a cărui suspendare s-a solicitat, în al doilea rând, este îndeplinită și condiția cazului bine justificat, în sensul că împrejurările legate de starea de fapt și de drept în cazul reclamantei, în speța faptul că a arătat ca împrejurările legate de starea de fapt și de drept în cazul acesteia, în speța faptul ca a dovedit ca tranzitul a fost încheiat, în consecință nemaidatorând sumele de bani din decizie, deci toate aceste aspecte sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziei de regularizare contestate. În al treilea rând, reclamanta a subliniat că este îndeplinită și condiția pagubei iminente întrucât pe de-o parte plata acestei sume de 17.826 lei, ar crea un prejudiciu având în vedere că reclamanta are mai multe decizii de regularizare, iar această sumă foarte mare este doar o parte dintr-o suma mult mai mare, pe care reclamanta trebuie să o plătească. Pe de alta parte atâta timp cât executarea acestor decizii este valabilă pârâtele ar putea suspenda activitatea de comisionar vamal pe care o desfășoară reclamanta.
Reclamanta a învederat că entru p. toate aceste considerente și având în vedere că sunt îndeplinite cumulativ cele 3 condiții impuse de dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, s-a solicitat admiterea cererii așa cum a fost ea formulată, iar prin hotărârea pronunțată să fie dispusă suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare nr.4326/29.04.2008, până la pronunțarea instanței de fond.
În drept au fost invocate dispozițiile art.14 Legea nr.554/2004.
La data de 12.06.2008, pârâtele Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în nume propriu și în reprezentare, prin adresa nr. 45005/21.08.2006, a Autorității Naționale a Vămilor, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat instanței de judecată respingerea acțiunii în contencios-administrativ formulată, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării silite, formulate de către petentă în temeiul art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
În apărare, pârâtele au învederat că în conformitate cu prevederile art.14, 15 din Legea nr.554/2004, reclamanta poate cere suspendarea executării unui act administrativ până la soluționarea acțiunii pe fondul cauzei n cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unor pagube iminente. Astfel s-a subliniat că simpla începere a executării silite nu poate constitui un motiv întemeiat pentru admiterea unei astfel de cereri, întrucât dacă ar fi considerat acest lucru drept suficient, legiuitorul nu ar mai fi condiționat suspendarea, de îndeplinirea unor altfel de criterii, care privesc în principal gravitatea consecințelor executării silite.
Pârâtele au arătat că în susținerea cererii, petenta nu a prezentat nici un document care să privească situația financiară actuală a societății, documente care să demonstreze dacă executarea silită ar conduce sau nu societatea în încetare de plați. eclamanta nu a făcut dovada în fața instanței de judecată a faptului ca pe rolul unei instanțe de judecată exista în derulare o acțiune având ca obiect actele a căror suspendare a executării se solicita, existând astfel posibilitatea ca aceasta acțiune să nici nu mai fie introdusă, situație în care suspendarea acordata ar dăinui la nesfârșit, depinzând exclusiv de bunul plac al societății reclamante.
Prin sentința civilă nr.633/CA din 23 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta " " T în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, având ca obiect suspendare executare.
A fost dispusă suspendarea executării Deciziei nr.4326/29.04.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, emisă de pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, până la pronunțarea instanței de fond, fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.4326/29.04.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, emisă de pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE și aflată la filele 12-13 din dosar, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații vamale suplimentare în sumă de 17826 lei (cu titlu de taxe vamale -5607 lei, accize - 607 lei, TVA - 4732 lei și majorări de întârziere - 6880 lei).
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație în procedura specială prevăzută de Codul d e procedură fiscală la pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, contestație aflată în copie la fila 6 din dosar, aflată în curs de soluționare.
Temeiul de drept invocat de reclamantă este art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, care reglementează,suspendarea executării actului și care prevede că,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate.
Reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale enunțate mai sus, respectiv a faptului că a formulat contestație în procedura specială prevăzută de Codul d e procedură fiscală la pârâtă, solicitând anularea actelor de impunere, precum și dovada achitării cauțiunii prevăzute de art.185 alin.2 din nr.OG92/2003, modificată.
Instanța a apreciat că în speță suntem în prezența unui caz care justifică aplicarea unei astfel de măsuri, suspendarea executării actului fiind necesara pentru prevenirea prejudiciului care s-ar produce reclamantei, ca urmare a punerii în executare silită a deciziilor emise pe seama sa, decizii ce constituie titluri de creanță, care devin executorii în condițiile nr.OG92/2003 republicată, pe parcursul soluționării contestației.
Instanța nu a primit apărarea pârâtelor, conform cărora eclamanta nu a făcut dovada în fața instanței de judecată a faptului ca pe rolul unei instanțe de judecată exista în derulare o acțiune având ca obiect actele a căror suspendare a executării se solicita, existând astfel posibilitatea ca aceasta acțiune să nici nu mai fie introdusă, situație în care suspendarea acordata ar dăinui la nesfârșit, depinzând exclusiv de bunul plac al societății reclamante, întrucât dispozițiile imperative ale art.14 alin.1 teza finală din Legea nr.554/2004, prevăd imperativ că, În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate.
Pentru considerentele arătate și în baza temeiului de drept indicat, instanța a admis acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată și a dispus suspendarea executării Deciziei nr.4326/29.04.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, emisă de pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, până la pronunțarea instanței de fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se rețin următoarele:
În cuprinsul cererii de suspendare, pentru a demonstra îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, contestatoarea a făcut trimitere la motive care privesc netemeinicia actului de impunere emis de către autoritatea vamală,precum și la faptul că în situația în care s-ar începe executarea silită, plata acestor sume ar prejudicia societatea în mod ireversibil, prin intrarea în incapacitate de plată din lipsa acută de lichidități.
Cele evidențiate în conținutul acțiunii, respectiv cuantumul ridicat al creanței, nu este de natură să justifice suspendarea de către instanță a executării titlurilor executorii, întrucât în speță, contestatoarea a omis să demonstreze tocmai faptul că executarea silită a sumei stabilite prin actul de impunere ar avea consecințe grave pentru societate, în sensul producerii unei pagube greu de reparat ulterior.
Subliniază faptul că, simpla începere a executării silite care în speță nici nu a început până în prezent, nu poate constitui un motiv întemeiat pentru admiterea unei astfel de cereri, întrucât apreciază că, dacă ar fi considerat acest lucru drept suficient, legiuitorul nu ar mai fi condiționat suspendarea, de îndeplinirea unor astfel de criterii, care privesc în principal gravitatea consecințelor executării actului.
Astfel, învederează faptul că în susținerea cererii, petenta nu a prezentat nici un document care să privească situația financiară actuală a societății, făcând referire aici la contul de profit și de pierderi, balanțele de verificare, bilanțul societății, etc. documente care ar putea demonstra cu siguranță, dacă în speță se impune admiterea sau respingerea cererii formulate.
Recursul este neîntemeiat.
Astfel, din analiza sistematică a dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, rezultă că suspendarea executării actelor administrative se poate dispune numai în cazurile în care ea se impune cu evidență și numai în situațiile în care se constată existența cumulativă a celor două condiții cerute de lege și anume motivele suspendării să fie bine justificate iar prin măsura suspendării să se prevină producerea unei pagube iminente.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea apreciază că măsura suspendării executării deciziei nr.4326/29.04.2008, emisă de pârâtă, se impune a fi menținută și aceasta întrucât prin decizia nr.1625/193/03.09.2008, pârâta Tad ispus desființarea și refacerea acesteia cât și a procesului verbal de control nr.4325/29.04.2008.
Față de cele ce preced, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul de față, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta B prin reprezentantă - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, împotriva sentinței civile nr.633/CA/23.07.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/12.01.09
TEHNORED:/13.01.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Claudia, Petruța Micu