Contestație act administrativ fiscal. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 127/2009
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, împotriva încheierii din data de 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de 08.01.2009 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin încheierea din 1 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a admis cererea formulată de către contestatoarea VIȘEU DE și s-a dispus suspendarea executării procesului-verbal de control nr. 10.240/2007 încheiat de DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C, a deciziei de regularizare nr. 10.239/2007 precum și a deciziei nr. 35/2007, acte emise de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, până la rămânerea irevocabilă a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr. 35/2007 prin care s-a respins contestația formulată împotriva actelor administrativ-fiscale prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare (taxe vamale).
A stabilit instanța de fond că sunt incidente în speță dispozițiile art. 15 coroborat cu art. 2 lit. ș) și ț) din Legea nr. 554/2004 raportat la dispozițiile art. 215 alin. 2.pr.civ.
A stabilit instanța de fond că nu există semnătura administratorului pe mai multe acte relevante în cauză, cum ar fi: declarațiile vamale și cererile pentru obținerea autorizației de acordare a facilităților pentru zonă defavorizată, iar reprezentantul legal al reclamantei, respectiv administratorul acesteia, nu a recunoscut că ar fi semnat vreunul din actele care purtau ștampila contestatoarei.
A concluzionat instanța de fond că există îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor administrativ-fiscale de stabilire a obligației de plată în sarcina reclamantei și că încasarea acestor sume ar crea pentru reclamantă dificultăți reale în atingerea obiectivului de activitate, ceea ce se asimilează cu o pagubă iminentă.
Instanța de fond a mai constatat că reclamanta a depus cauțiunea stabilită.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNE VAMALE C, în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR.
În recursul pârâtei M se solicită admiterea recursului și rejudecarea cererii de suspendare a executării actelor fiscale atacate, cu consecința respingerii cererii de suspendare.
În motivarea recursului, recurenta susține că cererea de suspendare este tardivă și în același timp și inadmisibilă.
Cu privire la tardivitate, recurenta susține că au fost încălcate dispozițiile art. 129.pr.civ. referitoare la momentul până la care se poate preciza acțiunea, respectiv până la prima zi de înfățișare, or, în speță, acest termen nu a fost respectat de către reclamantă.
Analizând cererea de suspendare formulată din perspectiva dispozițiilor art. 15 alin. 1 ultima propoziție din Legea nr. 554/2004, recurenta susține că reclamanta avea posibilitatea de a formula cererea de suspendare doar odată cu acțiunea în fond sau separat de aceasta printr-o cerere de chemare în judecată distinctă.
La pct. 2 din motivele de recurs, pârâta-recurentă a criticat încheierea de suspendare sub aspectul nelegalității acesteia, susținând că nu există nici o dovadă a unei pagube iminente și nici un caz bine justificat care să impună suspendarea și care să fie dovedit ca atare de către reclamantă. ( 3).
Recurenta, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR, a solicitat în recursul formulat admiterea acestuia, cu consecința modificării încheierii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare.
În motivarea recursului recurenta susține că nu există un caz bine justificat de suspendare, instanța de fond trebuind să constate existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ-fiscal care este emis în temeiul și pentru executarea legii, îndoială care să înfrângă caracterul executoriu de care se bucură, prin efectul legii, acest gen de act administrativ.
Susține recurenta că simplul fapt că actele aflate la dosarul cauzei nu ar fi fost semnate de administratorul reclamantei nu echivalează "ad initio" cu nelegalitatea actului administrativ-fiscal contestat, deoarece chiar instanța de fond arată că actele poartă ștampila contestatoarei.
Mai susține recurenta că nu s-a probat sustragerea frauduloasă a ștampilei reclamantei, neexistând o soluție irevocabilă în cadrul urmării penale efectuate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals.
La pct. 2 din motivele de recurs, recurenta arată că nu s-a arătat în concret în ce constă acest prejudiciu și cât este de iminent, respectiv dacă acest prejudiciu se poate produce imediat sau în viitor, fără a se putea determina momentul concret.
Susține recurenta că nivelul prejudiciului poate fi determinat și prin raportare la cifra de afaceri a reclamantei, așa cum rezultă din situațiile financiare, prin raportare la suma concretă stabilită prin actele fiscale atacate, analiză ce nu s-a realizat în fața instanței de fond ( 11).
Pârâta-recurentă DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR, a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu se opune admiterii recursului pârâtei M ( 17).
Reclamanta a solicitat respingerea recursurilor ( 21).
În cadrul întâmpinării, reclamanta a invocat excepția de tardivitate a recursurilor, însă ulterior, prin reprezentant, după cercetarea actelor dosarului, a arătat că nu mai susține excepția de tardivitate.
Cu privire la îndeplinirea cerințelor prev. de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a arătat că actele fiscale au fost emise în considerarea existenței unor înscrisuri care nu emană de la reclamantă nefiind semnată de către reprezentantul legal al acesteia, iar existența ștampilei pe acele acte a fost explicată de către reclamantă prin faptul înmânării ștampilei către o terță persoană pentru un alt scop decât de a fi utilizate pentru desfășurarea operațiunilor vamale contestate.
A arătat reclamanta în întâmpinare că a formulat plângere penală împotriva acelei persoane.
Referitor la necesitatea prevenirii unei pagube iminente, reclamanta a depus situațiile financiare la dosar arătând că în raport de indicatorul "cifră de afaceri" executarea actelor fiscale contestate iar produce un real prejudiciu.
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea le-a apreciat ca fiind nefondate din următoarele considerente.
În condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, la care face trimitere art. 15 din același act normativ, instanța trebuie să constate că poate dispune suspendarea actului administrativ atacat într-un caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Din actele existente în dosarul de fond rezultă o aparență de nelegalitate a actelor fiscale întocmite de către pârâte, justificată de faptul că aceste acte nu poartă semnătura reprezentantului legal al reclamantei iar față de împrejurarea existenței ștampilei reclamantei pe acel act, reprezentantul legal al reclamantei a explicat împrejurările în care a înmânat ștampila unei terțe persoane.
Fără a prejudeca fondul cauzei, Curtea constată că apărările reclamantei pot fi justificate în raport de actele depuse la dosar, astfel încât există o oarecare îndoială în privința temeiniciei și legalității actelor administrative atacate.
Referitor la condiția prevenirii producerii unei pagube iminente, susținerile pârâtei DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C sunt fondate însă, în recurs, reclamanta a depus acte pentru dovedirea celor susținute.
Într-adevăr, simpla executare a actelor fiscale care se bucură de prezumția de legalitate, nu poate avea un caracter vătămător pentru debitorul obligației bugetare neexecutate, dacă nu sunt evidențiate împrejurările concrete în care urmează să aibă loc executarea.
Analiza consecințelor executării asupra patrimoniului debitoarei, sub aspectul indicatorului "cifră de afaceri", reprezintă un criteriu de determinare a existenței sau inexistenței condiției prevenirii unei pagube iminente.
În speță, în raport de cifra de afaceri, suma totală ce ar putea fi executată cu titlu de creanță bugetară reprezintă o pondere însemnată și ar fi de natură deci să provoace o perturbare gravă a activității comerciale specifice desfășurată de către reclamantă.
În aceste condiții, probațiunea realizată în fața instanței de recurs suplinește lacunele existente în hotărârea instanței de fond, sumar motivată sub acest aspect.
Referitor la motivul de recurs privind tardivitatea și deci inadmisibilitatea cererii de suspendare, în raport de împrejurările concrete în care ea a fost formulată în fața instanței de fond, Curtea constată că în raport de dispozițiile art. 15 alin. 1 fraza finală din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare se poate formula până la soluționarea acțiunii în fond, fie odată cu acțiunea principală, deci în cadrul litigiului având ca obiect anularea actelor administrative atacate și până la soluționarea în fond a acestei cereri sau printr-o acțiune separată.
Textul legal limitează în timp cererea de suspendare doar de momentul soluționării acțiunii în fond și nu limitează posibilitatea formulării acestei cereri pe tot parcursul litigiului având ca obiect acțiunea în anularea actelor administrativ-fiscale vătămătoare.
Sub acest aspect excepțiile invocate sunt nefondate.
Față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de către instanța de fond, se vor respinge recursurile și se va menține în întregime încheierea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C împotriva încheierii civile din 1 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./27.01.2009.
Jud.fond: Șt.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Mirela Budiu, Delia Marusciac
