Contestație act administrativ fiscal. Decizia 127/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR. 2054/ 111/ CA/ 2009 -
DECIZIE NR. 127/ CA/ 2010 - R
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- - - JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
- - - judecător
- - - grefier
********
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul reclamant, cu domiciliul în O,-, - 37,. 8, jud. B, în contradictoriu cuintimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUIcu sediul în O,-, jud. B, intimatul chemat în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, sector 6, nr. 294, -orp A împotriva Sentinței nr. 677/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 2054/CA/111/2009, având ca obiect -contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la primul termen de judecată, este legal timbrat cu suma de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată cu chitanța nr. - din 05.01.2010 și timbru judiciar mobil de 0,15 lei, prin Serviciul Registratură al instanței s-a depus la dosar în data de 17.02.2010 de către intimata pârâtă întâmpinare în 2 exemplare, s-a solicitat judecarea cauzei și în eventuala absență a părților de la dezbateri, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 677/ CA/ 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 2054/ CA/ 111/ 2009 în ședința publică din data de 05.11.2009, a fost respinsă excepția inadmisibilității și respectiv a tardivității acțiunii invocate de către pârâtă și chemata în garanție.
A fost respinsă cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI în contradictoriu cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Pentru a pronunța astfel, Tribunalul a reținut că, la data de 09. 02. 2009, reclamantul s-a adresat pârâtei cu cererea înregistrată la sediul acesteia sub nr. 25380, solicitând restituirea taxei speciale pentru autoturisme în cuantum de 3093 lei, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății, cerere soluționată conform adresei nr. 25380 din 12. 02. 2009, în sensul respingerii, cu argumentul că suma reprezintă taxă de poluare stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 4 din OUG 50/ 2008 și care este datorată Fondului pentru Mediu.
Instanța de fond a constatat că nu poate fi reținută excepția inadmisibilității invocată de către pârâtă, în condițiile în care reclamanta a urmat o procedură prealabilă anterior promovării acțiunii în instanță, iar cât privește inadmisibilitatea invocată de către chemata în garanție, se reține că este de necontestat că acțiunea reclamantei îndeplinește toate elementele unei acțiuni în contencios administrativ: reclamanta este o persoană vătămată, care justifică un interes, pârâta reprezintă o autoritate publică și, chiar dacă reclamanta nu a înțeles să solicite în mod expres anularea Deciziei de calcul, aceasta solicită repararea pagubei ce i-a fost cauzată printr-un act administrativ fiscal.
Prima instanță a considerat nefondată și excepția tardivității cererii, invocată de către pârâtă, în condițiile în care nu a făcut dovada comunicării Deciziilor de calcul reclamantei, deși sarcina probei îi revenea, potrivit dispozițiilor art. 1169.civ. limitându-se la a susține că cererea de restituire a fost formulată cu depășirea termenului de 30 de zile.
Referitor la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanta a achitat suma de 3093 lei, la Administrația Finanțelor Publice O conform chitanțelor seria - nr. - din 14. 08. 2008, sumă reprezentând taxe de poluare pentru autoturismul importate.
Această taxă a fost introdusă prin dispozițiile din OUG 50/2008, cu aplicabilitate de la data de 1 august 2008, act normativ care stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, soluție adoptată de Guvernul României, ca urmare a avizului motivat din data de 28.11.2007 a Comisiei Europene, prin care, s-a impus României respectarea principiilor comunitare de impozitare, în sensul de a se aplica un regim nediscriminatoriu pentru autovehiculelesecond handachiziționate din statele membre.
Verificând compatibilitatea dispozițiilor din dreptul intern cu cele ale Tratatului, instanța a reținut că taxa de poluare instituită prin prevederile OUG 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să la utilizeze pe teritoriul țării, contribuind astfel la poluarea mediului.
Din interpretarea dispozițiilor art.4 din acest act normativ, rezultă că această taxă nu este percepută doar pentru autovehiculele second hand importate din Uniunea Europeană, ci pentru toate autovehiculele indiferent de vechimea și proveniența acestuia, astfel că nu se poate pune problema caracterului discriminatoriu al taxei.
Natura de "taxă de mediu", sau "taxă ecologică" a taxei instituite, reiese din dispozițiile art. 1 al.2 al OUG 50/2008, unde sunt enumerate programele și proiectele pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ, astfel că ea nu poate fi asimilată taxei de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art.214 ind.1 din 571/2003.
De altfel, la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului, procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României fiind ridicată în data de 29.01.2009, ca urmare a faptului că aceste dispoziții sunt compatibile cu art.90 din Tratatul CE.
De asemenea Curtea Europeană de Justiție a afirmat în repetate rânduri că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second hand importate, cu condiția ca respectivele taxe să respecte prevederile art. 90 din Tratat, potrivit cărora, nici un stat membru nu trebuie să aplice produselor originare din alte state membre taxe mai mari decât celor care se aplică produselor naționale similare.
Astfel, jurisprudența Curții a stabilit că art.90 primul paragraf este încălcat numai atunci când cuantumul taxei stabilită pentru înmatriculare, calculat fără luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculului excede cuantumul taxei reziduale încorporat în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național ( pct.29 Hotărârea din 18.01.2007, C-313/05, pct.26 Hotărârea din 20.09.2007 Comisia/).
În cazul de speță, reclamantul nu a demonstrat că suma de 3093 lei percepută ca taxă de poluare excede cuantumul taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate în România, deși sarcina probei îi revenea conform art.206 al.1 din G 92/2003 republicată coroborat cu art.1169 civ.
Pentru aceste considerente, instanța de fonda a constatat că cererea reclamantului nu este întemeiată și pe cale de consecință a respins-o, ca atare.
Față de respingerea cererii de chemare în judecată a reclamantului, pe cale de consecință, instanța a respins și cererea de chemare în garanție, ca fiind rămasă fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestei că de atac, modificarea sentinței recurate în sensul anulării deciziei de calcul a texei de poluare pentru autovehicule nr. - din data de 14.08.2008, cu obligarea intimatei la restituirea taxei de poluare pentru autovehicule în sumă de 3093 lei, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism second hand import Franța, fabricat în anul 2002 și înscris în circulație pentru prima oară în luna aprilie 2003. În vederea înmatriculării autoturismului, recurentul a achitat taxa de poluare în sumă de 3093 lei. Potrivit reglementărilor în vigoare, taxa de poluare nu este percepută cu ocazia reînmatriculării unui autoturism deja înmatriculat în România, ci doar cu ocazia reînmatriculării în România a unui autoturism înmatriculat în străinătate, chiar dacă statul în care este înmatriculat autoturismul respectiv este un stat membru al Uniunii Europene. Esențial este, consideră recurentul, faptul că această taxă nu a fost percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat membru al UE de la 01.01.2007, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România. Potrivit principiului supremației dreptului comunitar, dispozițiile comunitare au prioritate față de dispozițiile interne.
Recurentul consideră că prin instituirea taxei speciale de poluare se aduce atingere art. 23 TCE care reglementează libera circulație a mărfurilor. Instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile legale, reținând faptul că din dispozițiile art. 4 din OUG 50/2008 rezultă că această taxă nu este percepută doar pentru autovehiculele second hand importate din, ci pentru toate autovehiculele, indiferent de vechimea și proveniența acestora.
În drept au fost invocate prevederile art. 312 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 Cod procedură civilă, art. 23,25,28, 90 TCE, Legea 554/2004, art. 148 din Constituția României.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata susține că, instanța de fond în mod legal a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 TCE, deoarece taxa de poluare nu poate fi asimilată impozitelor interne, întrucât aceasta este percepută pentru asigurarea protecției mediului. Instituirea taxei de poluare a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate susține că ar contraveni legislației comunitare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât si din oficiu se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat Tratatul prin aderarea Bulgaria și României la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificări fiind reglementată de art.148 alin.2 și4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederileart.110 alin.1 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (fostul art.90 din TCE)"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În speță,OUG nr.50/2008stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituireataxei de poluarepentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Într-adevăr, determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4.
Este adevărat că nimic nu împiedică statele membre să perceapă asemenea taxe, ele fiind libere sa decidă cuantumul și metodele de calcul. Totuși, aceasta libertate nu poate aduce atingere dispozițiilor Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (), in special articolului 110 (fostul articol 90 din TCE), care prevede, așa cum s-a arătat un tratament fiscal echitabil al produselor autohtone și al celor care provin din alte state membre.
Această taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputaexclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor in țară.
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Practic, prin instituirea taxei de poluare,indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin.1-3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Taxa de poluare nu poate fi apreciată ca fiind o taxă de mediu, acesta din urmă fiind o contribuție obligatorie percepută în considerarea unei materii impozabile susceptibile de a aduce atingere mediului. Or, taxa de poluare nu are caracterul unei taxe ecologice, dat fiind că valoarea taxei scade cu cât autoturismul este mai vechi și poluează mai mult, iar faptul generator al obligației de a plăti taxa nu îl reprezintă aptitudinea autovehiculului de a polua, ci prima înmatriculare a acestuia în România.
De asemenea, prin modul de reglementare al taxei de poluare, este evident, că principiul "poluatorul plătește" este aplicat discriminatoriu, dat fiind că, deși toate autoturismele și autovehiculele aflate în parcul auto din România poluează, doar autoturismele înmatriculate în România după data de 01.07.2008 plătesc această taxă. Prin urmare, se instituie o discriminare care nu poate fi justificată rezonabil și obiectiv.
Textul art.110 din se referă laprodusele provenind din alte state membreși supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
De asemenea, se reține și că prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeană a solicitat reașezarea modalității de calcul a taxei auto ( de primă înmatriculare), în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, iar Comisia Europeană (E) a solicitat în iunie 2009, României, informații în legătură cu legislația privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând că actuala legislație românească (OUG nr.50/2008) are efecte protecționiste asupra industriei auto naționale.
Această solicitare a fost transmisă sub forma unei "scrisori de somare", prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art. 226 din Tratatul
Față de aceste considerente, reținând că impunerea și achitarea taxei de poluare este contrară art. 90 din Tratatul CE, în baza art. 312 alin. 2 și 3, rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și modificată în parte sentința recurată, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului și obligării pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O să plătească reclamantului suma de 3093 lei reprezentând taxa de poluare achitată, împreună cu dobânzile aferente, care urmează a fi calculate în conformitate cu prevederile Codului d e procedură fiscală.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea chitanței seria - nr.-, instanța urmează să respingă acest capăt de cerere deoarece această chitanță nu este un act administrativ în sensul art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, ci este doar un înscris care atestă plata taxei de poluare.
Având în vedere că s-a admis capătul de cerere referitor la restituirea taxei de poluare, în baza art. 63 Cod procedură civilă, rap. la art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008, care prevede că taxa de poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, va fi admisă și cererea de chemare în garanție a pârâtei împotriva chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, care va fi obligată la plata sumei de3093 lei, împreună cu dobânzile aferente, care urmează a fi calculate în conformitate cu prevederile Codului d e procedură fiscală.
Vor fi menținute restul dispozițiilor instanței de fond, privind soluționarea excepțiilor invocate.
În baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O la plata sumei de 66,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea recurentei, în fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat derecurentul reclamant, cu domiciliul în O,-, - 37,. 8, jud. B, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI cu sediul în O,-, jud. B,intimatul chemat în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIUcu sediul în B, sector 6, nr. 294, -orp A, împotriva sentinței civile nr. 677/Ca din 05.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3.093 lei reprezentând taxă poluare achitată de reclamant și dobânzile legale aferente acestei sume, calculate conform dispozițiilor Codului d e procedură fiscală.
Respinge capătul de cerere privind anularea chitanței seria 4. nr. -.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. O în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
Obligă chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 3093 lei reprezentând taxă de poluare achitată de reclamant și dobânzile legale aferente acestei sume calculate conform dispozițiilor Codului d e procedură fiscală.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 66,5 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red. hot.; 16. 03. 2010
Jud. fond:
Dact. I; 17. 03. 2010; 5 ex.
- 3 exemplare comunicate cu:
recurentul reclamant, cu domiciliul în O,-, - 37,. 8, jud. intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI cu sediul în O,-, jud. intimatul chemat în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, sector 6, nr. 294, -orp- 3 comunicări emise la ___. 03. 2010; predate la expediție la ___. 03. 2010
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Filimon Marcela, Marinescu Simona
