Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1273/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1273
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 3: Duboșaru
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR- PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE,cu sediul în B, sector 6,--40,. 4 -DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în Târgoviște,-, județul D șiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul D, împotriva sentinței nr.311 din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, cu sediul în com., județul
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea intimatei-reclamante - să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 12 octombrie 2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanta - a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimatele DGFP D și ANAF B - D, să se dispună anularea Deciziei nr.75 din 7 noiembrie 2008, emisă de DGFP D și a Deciziei de impunere nr. 1 din 1 octombrie 2008, emisă de D, fiind contestată suma de 8901 lei, din care 7511 lei-sursă bugetară accize suplimentare de plată și 1390 lei-majorări de întârziere, înscrise în raportul de inspecție fiscală nr.6151 din 30.09.2008.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere s-a stabilit în sarcina reclamantei o acciză suplimentară în cuantum de 12696 lei, întrucât reclamanta nu a calculat corect acciza datorată pentru alcoolul fabricat în instalațiile proprii, iar biroul de soluționare a contestațiilor a emis decizia nr.75/2008, fără să analizeze documentele prezentate.
S-a mai susținut de reclamantă că, din sumele stabilite suplimentar de organul de inspecție fiscală, contestă suma de 8901 lei, întrucât nu s-a ținut seama de nicio cerere de sigilare și nici de forța majoră dovedită cu documente.
După administrarea probei cu înscrisuri și expertiză contabilă de către expert, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința civilă nr. 311 din 7 mai 2009, prin care a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr.75 din 7 mai 2008, emisă de DGFP D și Decizia de impunere nr. 1 din 1 octombrie 2008, pentru suma de 8901 lei, fiind obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1900 lei.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut de instanța de fond că în procesul verbal de sigilare a instalației nu sunt trecute produsele fabricate, însă în notele de constatare întocmite cu prilejul sigilării se fac uneori precizări privind cantitățile fabricate și evidențiate în registrul de fabricație, cantități ce nu sunt luate în calcul la stabilirea accizei de plată, expertul contabil concluzionând că documentul folosit de pârâtă cu privire la sigilarea și desigilarea instalațiilor nu corespunde ca formă la răspunsurile ce trebuie să fie consemnate în acesta, nici la toate prevederile stabilite de lege, la momentul sigilării nu este menționată cantitatea fabricată în perioada respectivă, astfel că s-a ajuns la situația ca respectivele cantități să fie stabilite ulterior, în mod teoretic și să se constate diferențe față de cele consemnate de agentul economic în registrul de fabricație. De asemenea, s-a constatat că reclamanta a făcut dovada cu documente justificative că în perioada 15.03.- 17.03.2008 a fost oprită alimentarea cu apă în comuna, fiind întrerupt, accidental, procesul de fabricație, în această perioadă reclamanta a înregistrat în registrul de fabricație cantitățile prelucrate și cele de producție realizată, ce au fost însușite la calculul accizelor, concluzionându-se că - nu datorează suma de 8901 lei contestată, fiind omologat raportul de expertiză.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs cele două pârâte, criticând sentința nr. 311/2009 pentru nelegalitate și netemeinice, solicitându-se admiterea căii de atac, casarea acestei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se pune în discuția părților raportul de expertiză contabilă.
În motivarea recursului, - prin B, pentru Daa rătat că instanța de fond nu a permis acestei instituții să ia cunoștință de raportul de expertiză contabilă în vederea depunerii obiecțiunilor, acest raport de expertiză a stat la baza unei sentințe total eronate, întrucât concluziile sunt greșite și nu reflectă situația de fapt, reală, nefiind respectate dispozițiile Codului fiscal, refuzul instanței de fond de a nu permite luarea la cunoștință fiind întemeiat pe dispozițiile art. 209 alin.1 pr.civilă, ce stabilesc în sarcina expertului obligația de a depune lucrarea cu cel puțin cinci zile înainte de termen, părțile nefiind decăzute din dreptul de a lua cunoștință de lucrare și de a pune concluzii pe aceasta. S-a învederat instanței de această recurentă că motivul pentru care nu s-a permis să ia cunoștință de raport a fost și caracterul urgent al cererii, față de soluția pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr.1/2008, fiind absolut necesar ca lucrarea întocmită de expert să fie pusă în discuția părților.
Soluția instanței de fond a fost criticată și sub aspectul admiterii în totalitate a acțiunii promovate, întrucât reclamanta nu a contestat suma de 15.075 lei, ce reprezintă obligații bugetare stabilite prin raportul de inspecție fiscală și prin Decizia nr.1/2008, ci doar suma de 8901 lei, ce comportă o anulare în parte a deciziei contestate.
Pârâta DGFP Dac riticat soluția instanței de fond sub aspectul interpretării dispozițiilor art. 234 din Codul fiscal, arătându-se că organul de inspecție fiscală a luat, în calcul în toate cazurile, perioada de funcționare a instalației de producere a alcoolului, între perioada desigilării și cea a sigilării menționate în procesele verbale întocmite de persoanele desemnate din cadrul autorității competente, nereținându-se toate cererile de sigilare ale antrepozitului, deoarece nu au fost susținute de documente, persoana desemnată pentru sigilare nu are atribuții de control, la momentul sigilării întocmind un proces verbal în care se consemnează cantitatea de producție realizată de la data desigilării, astfel că se impune respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică și menținerea Deciziei de impunere nr.1/2008 și a celei de respingere a contestației nr.75/2008.
Prin întâmpinarea depusă la data de 18.09.2008, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor și menținerea soluției instanței de fond, întrucât expertul contabil desemnat de către instanță a demonstrat în amănunt că solicitările - sunt justificate, solicitându-se și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că ambele recursuri sunt fondate, pentru considerentele ce succed:
Instanța de fond a fost investită de către intimata -, județul D cu o acțiune în contencios fiscal, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 75/2008, emisă de DGFP D - Serviciul de Soluționare a Contestațiilor și a Deciziei nr. 1 din 1.10.2008, întocmită de D pentru suma de 8901 lei, precum și suspendarea executării celor două decizii până la soluționarea contestației de către instanță.
Cererea de suspendare a executării celor două decizii a fost soluționată prin încheierea din 19 ianuarie 2009, în sensul admiterii acesteia, însă soluția instanței de fond a fost modificată în tot de instanța de control judiciar prin decizia nr.478 din 23.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, fiind respinsă cererea de suspendare ca neîntemeiată.
În dosarul de fond, Tribunalul Dâmbovițaa administrat proba cu înscrisuri și expertiză contabilă cu obiectivele stabilite prin încheierea din 19.03.2009, fiind desemnat expert din lista înaintată de Biroul Local de Expertize Judiciare de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, în persoana dl., care a depus raportul de expertiză la 10.04.2009, exemplarele pentru părți aflându-se în dosarul cauzei (filele 154-196).
La termenul din 30.04.2009, reprezentantul pârâtei D, prin B, a solicitat instanței acordarea unui nou termen pentru studiul raportului de expertiză, însă instanța de fond a constatat cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părților pentru a pune concluzii pe fond și a amânat pronunțarea pentru ca reprezentantul pârâtei B să formuleze concluzii scrise.
Potrivit art. 209 pr.civilă, expertul desemnat să efectueze o lucrare de specialitate este dator să depună lucrarea cu cel puțin cinci zile înainte de termenul fixat pentru judecată, nerespectarea acestui termen fiind de natură a atrage aplicarea de sancțiuni pentru expert, însă, fiind o probă administrată în cadrul unei procedurii contencioase, părțile au dreptul să ia cunoștință de conținutul lucrării și să formuleze eventuale obiecțiuni, iar în situația în care acestea sunt constatate a fi întemeiate de către instanță, expertul este îndrituit să refacă sau să completeze lucrarea, după caz.
Reprezentantul recurentei-pârâte Das olicitat termen pentru a lua cunoștință de raportul de expertiză, întrucât exemplarul pentru această parte, cât și pentru celelalte părți se află atașate și numerotate în dosarul cauzei, neputându-se intra în posesia lucrării decât prin dispoziția instanței, însă aceasta nu s-a pronunțat în mod expres asupra cererii formulate de parte, a rămas în pronunțare, justificându-și soluția pe pretinsul caracter urgent al cererii, raportat la faptul că cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale contestate a fost respinsă de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
De asemenea, Tribunalul Dâmbovița, urmare neamânării judecății pentru studiul raportului de expertiză, înainte de a se pune concluzii pe fond, trebuia să pună în discuția părților raportul de expertiză contabilă, nu a procedat în acest mod, în sentința recurată omologhează lucrarea, soluția fiind întemeiată exclusiv pe concluziile expertului contabil, prin această modalitate recurentele fiind vătămate în drepturile lor, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură întocmit, fiind incidente dispozițiile art. 105 și 106 pr.civilă, celor două recurente încălcându-li-se dreptul la apărare și la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO, nefiind respectat nici principiul contradictorialității, ce este guvernează procesul civil.
Având în vedere că instanța de fond nu a pus în discuția părților raportul de expertiză contabilă, încălcându-li-se recurentelor dreptul de a pune concluzii și a formula eventuale obiecțiuni la această lucrare, iar soluția de anulare a actelor administrativ - fiscale se întemeiază, exclusiv, pe concluziile raportului de expertiză, Curtea constată că cele două recursuri sunt fondate, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1,2,4 și 5 pr.civilă, să fie admise, să se caseze sentința nr.311 din 7 mai 2009, să fie trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond, care, după comunicarea raportului de expertiză către părți, în aceeași ședință sau ulterior, să pună în discuția acestora raportul de expertiză, după care să analizeze fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ambele recursuri formulate de pârâteleAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR- PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE,cu sediul în B, sector 6,--40,. 4 -DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în Târgoviște,-, județul D șiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul D, împotriva sentinței nr.311 din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, cu sediul în com., județul
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- --- - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.MA.
6 ex./16.10.2009
f-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria, Duboșaru
