Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1272/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1272
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 3: Duboșaru
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de intimatul, domiciliat în com.,-, județul I, împotriva sentinței nr.305 din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu petentaCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 2,--24 - CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI D- DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR, cu sediul în Târgoviște, B-dul - cel, - tronson B, județul și intimatul, cu sediul în com., județul
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea intimatului să depună la dosar concluzii scrise, Curtea, potrivit art. 156 alin.2 pr.civilă, a amânat pronunțarea la 12 octombrie 2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr-, Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului D, Direcția de Control Financiar Ulterior, prin încheierea nr. S 131/13 mai 2008, sesizat instanța în vederea angajării răspunderii juridice a intimatului, persoană răspunzătoare, pentru suma de 1.930,9 lei, reprezentând drepturi salariale nete acordate necuvenit, în calitatea de fost manager al ui și, respectiv, pentru suma de 7.948,9 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu deplasarea în străinătate, fără aprobarea prin buget a unor cheltuieli cu această destinație.
Prin actul înaintat instanței, organul constatator a reținut că la, urmare a raportului de control intermediar, înregistrat sub nr. 1669/30.04.2008, s-a constatat că această unitate a ordonanțat și plătit în mod nelegal cheltuieli de personal în sumă totală de 1.864 lei, din care: suma de 1.273 lei reprezintă drepturi salariale nete, necuvenite, achitate fostului manager, în perioada 12.11.-22.11.2007, când, potrivit pontajului, nu a prestat activitate în unitate și suma de 591 lei, reprezentând contribuțiile aferente acestor drepturi necuvenite, plătite de către angajator sub forma contribuției la asigurărilor sociale de stat, contribuția la asigurările sociale de sănătate, șomaj și contribuții la fondul de garantare a creanțelor salariale.
S-a reținut că, potrivit pontajului pe luna noiembrie 2007, întocmit de către Serviciul resurse umane din cadrul sanatoriului, în perioada 12.11-22.11.2007, fostul manager nu a fost pontat ca fiind prezent la programul instituției, fiind consemnat că a fost la "curs", iar potrivit documentelor puse la dispoziția controlului în perioada de referință, nu s-a înregistrat nici un ordin de deplasare pe numele acestuia, document care să confirme delegarea din partea unității la efectuarea vreunui curs de pregătire profesională. Singurele documente prin care se fac referiri la persoana fostului manager și la o parte din această perioadă de timp au fost factura fiscală nr.9965/1.11.2007, prin care se menționează "cazare, hotel din Germania", în perioada 13.11.2007-16.11.2007, context în care, din perioada de 9 zile lucrătoare aflată între 12.11-22.11.2007, prin factura fiscală sus menționată se acoperă doar un număr de 4 zile lucrătoare. Nici pentru aceste patru zile lucrătoare unitatea nu deține documente legal-justificative prin care să se ateste deplasarea în străinătate, în interesul sanatoriului, a vreunei persoane și nu există nici acordul comitetului de conducere și nici al Autorității de Sănătate Publică D, în calitate de ordonator secundar de credite.
S-a apreciat, astfel, că prin statul de plată al lunii noiembrie 2007, nesupus vizei de control financiar preventiv, s-au angajat cheltuieli de natură salarială aferente unei perioade de 22 zile lucrătoare, în condițiile în care, corespunzător pontajului din această lună, numărul de zile lucrate de fostul manager este de 13 zile, pentru diferență neexistând documente din care să rezulte prestarea muncii în unitate de către acesta, iar prin această faptă au fost încălcate prevederile art. 109 și art. 154 din Codul Muncii, ale art. 14 și art. 22 din Legea finanțelor publice nr. 500/2002.
A mai susținut petenta, că în același act de control s-a reținut faptul că unitatea a ordonanțat și plătit nelegal, din venituri proprii, suma totală de 7.608 lei reprezentând deplasarea în străinătate în interes personal a managerului instituției și a unui doctor, în condițiile în care ordonatorul secundar de credite, Autoritatea de Sănătate Publică D, nu a aprobat prin bugetul anului 2007 cheltuieli cu o asemenea destinație, în condițiile inexistenței documentelor legal justificative care să ateste că deplasarea s-a făcut în interesul sanatoriului și că era necesară și oportună. La această sumă, s-a reținut cu titlu de despăgubiri civile, calculate pe perioada de la data angajării plăților până la data de 30.04.2008, și suma de 340,9 lei în sarcina aceleiași persoane răspunzătoare.
Intimatul a formulat o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și exonerarea de la plata sumelor reținute în sarcina sa, susținând că deplasarea la expoziția "Medica 2007-" s-a efectuat în condițiile legii.
După administrarea probelor, prin sentința nr. 305 din 5 mai 2009, Tribunalul Dâmbovița a admis acțiunea formulată de petenta Curtea de Conturi a României B- Camera de Conturi D, privind stabilirea răspunderii juridice a intimatului-persoană răspunzătoare -, intimat-persoană păgubită fiind și a obligat intimatul, persoană răspunzătoare, la plata sumelor de 1.930,9 lei, drepturi salariale nete și 7.948,9 lei, reprezentând cheltuieli de deplasare și despăgubiri civile către intimatul persoană păgubită, TBC.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, cele reținute de organele de control ale Camerei de Conturi D în sarcina intimatului, persoană răspunzătoare, prin raportul de control încheiat la 30 aprilie 2008, cât și prin încheierea nr. S 131/13 mai 2008, sunt reale, acesta făcându-se vinovat de încasarea în mod necuvenit a sumei totale de 1.930,9 lei, drepturi salariale nete, contribuții aferente drepturilor salariale plătite de angajator și despăgubiri civile, calculate pe perioada de la data afectării bugetului până la data de 30.04.2008, cât și a sumei de 7.948,9 lei, reprezentând contravaloarea deplasării în străinătate, fără avizele legale emise de ordonatorul secundar de credite D și a despăgubirilor civile calculate pe perioada de la data angajării plăților, până la data de 30.04.2008.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și, reținând cauza spre rejudecare, să se dispună respingerea acțiunii și exonerarea de la plata sumelor reținute în sarcina sa.
În motivarea recursului, intimatul arată că s-a deplasat în Germania la expoziția "Medica 2007 ", în interesul sanatoriului, împreună cu dr., ca urmare a deciziei consiliului medical, aceasta fiind singura în măsură să participe la această expoziție, având în vedere specialitatea și experiența sa profesională.
În ceea ce privește obligația de a semna condica de prezență, arată recurentul că nu avea această obligație, întrucât nu a fost niciodată salariat al ui TBC, condica de prezență fiind specifică raporturilor juridice de dreptul muncii, și nicidecum a raporturilor juridice contractuale de mandat, așa cum este contractul de management, încheiat între acesta și Ministerul Sănătății Publice, din același contract rezultând că managerul are dreptul la deplasări în străinătate, iar cheltuielile cu acestea să fie suportate de către TBC.
Referitor la reținerea Curții de Conturi, în sensul că nu ar fi existat viza de control financiar preventiv, respectiv că ar exista un refuz de viză, precizează recurentul că refuzul acordării de viză se poate realiza numai în anumite circumstanțe și cu respectarea unei anumite proceduri, iar, în speță, cel responsabil a acorda viza ar fi trebuit să efectueze adrese către Curtea de Conturi a României, Ministerul Sănătății Publice, dar și către Autoritatea de Sănătate Publică D, pentru a fi exonerat de vină și pentru a exista un refuz de viză valabil.
Mai arată recurentul că sentința pronunțată de instanța de fond este nemotivată, mai mult decât atât, instanța nu face nicio referire la probele administrate de acesta, reținând doar concluziile Raportului Curții de Conturi și înscrisurile depuse la dosar de petentă.
În ceea ce privește deplasarea doamnei la respectiva expoziție, recurentul susține că această decizie a fost luată de către Consiliul medical, având în vedere faptul că sus-numita era singura în măsură de a participa, datorită specialității și experienței sale profesionale.
Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare și nu și-a desemnat reprezentant în fața instanței de recurs pentru a susține eventualele apărări.
Examinând recursul de față, prin prisma motivelor invocate, raportat la textele de lege incidente în cauză, dar și la actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sesizarea ce face obiectul prezentului dosar, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Das olicitat instanței angajarea răspunderii recurentului, pentru suma de 1930,9 lei, reprezentând drepturi salariale nete, acordate necuvenit, în calitate de fost manager al ui TBC și pentru suma de 7948,9 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu deplasarea în străinătate, fără aprobarea prin buget a unor astfel de cheltuieli, afectate unei asemenea destinații.
În urma unui control, finalizat cu raportul de control intermediar, înregistrat sub nr. 1669/30.04.2008, s-a constatat că unitatea medicală în cauză a ordonanțat și plătit în mod nelegal cheltuieli de personal în sumă totală de 1864 lei, din care suma de 1273 lei, reprezentând drepturi salariale nete, necuvenite, achitate fostului manager, recurentul, în perioada 12.11.-22.11.2007, interval de timp în care acesta nu a prestat activitate în unitate și suma de 591 lei, reprezentând contribuțiile la bugetele speciale, aferente acestor drepturi necuvenite. Motivul neprestării activității a fost acela că în perioada respectivă recurentul s-a aflat în deplasare la o expoziție medicală organizată în Germania, iar potrivit documentelor puse la dispoziția controlului în perioada de referință, nu a fost înregistrat nici un ordin de deplasare pe numele fostului manager, act care să confirme delegarea din partea unității la efectuarea vreunui curs de pregătire profesională, singurele înscrisuri doveditoare, prin care se face referire la persoana fostului manager, pentru o parte a intervalului de timp menționat, respectiv pentru 4 zile lucrătoare, fiind factura fiscală nr. 9965 din 1.11.2007, prin care se menționează cazarea la un hotel din Germania, neexistând documente justificative prin care să ateste deplasarea legală în interesul sanatoriului și fără acordul comitetului de conducere ori al Autorității de Sănătate Publică D, ordonator secundar de credite, nici pentru respectiva perioadă.
Având în vedere aceste considerente, intimata Curtea de Conturi a apreciat că astfel, prin statul de plată aferent lunii noiembrie 2007, ce nu a fost supus vizei de control financiar preventiv, s-au angajat cheltuieli de natură salarială, aferente unei perioade de 22 de zile lucrătoare, în condițiile în care, corespunzător pontajului din luna respectivă, numărul de ore lucrate de recurentul-pârât a fost de 13 zile, iar pentru diferența de 9 zile nu există documente din care să rezulte prestarea muncii în unitate de către acesta; în contextul expus, s-a reținut încălcarea prev. art. 109 și 154 din Codul muncii, ale art. 14 și 22 din Legea finanțelor publice nr. 500/2002.
Atât în cursul apărării susținută în fața instanței de fond, cât și în criticile aduse în recurs hotărârii acesteia, recurentul-pârât a susținut faptul că nu s-a deplasat în interes personal în Germania, ci în interesul ui TBC, dar și că nu avea obligația de a semna pontajul sau condica de prezentă, întrucât nu ar fi fost niciodată salariat al ui TBC, a funcționat în temeiul unui contract de management încheiat cu Ministerul Sănătății Publice, iar condica de prezență este specifică raporturilor juridice de dreptul muncii, și nicidecum raporturilor juridice contractuale de mandat. Mai specifică sus-numitul și că, în lumina dispozițiilor aceluiași contract de management, aferent funcției pe care a deținut-o în cadrul sanatoriului, avea dreptul la deplasări în străinătate, cheltuielile aferente urmând a fi suportate de către această instituție.
Mai mult decât atât, susține recurentul, nu a avut atribuții în sensul încadrării cheltuielilor într-un anumit cont sau cu privire la rectificarea bugetului anual, iar Autoritatea de Sănătate Publică D ar fi cunoscut despre această deplasare în străinătate; în ceea ce privește controlul financiar preventiv, recurentul a susținut că nu ar putea exista un refuz de viză, întrucât acest refuz nu se poate înregistra, decât în anumite condiții.
Din analiza sesizării Curții de Conturi, dar și a actelor administrate în faza judecății de fond, rezultă indubitabil faptul că prima instanță a apreciat în mod corect, în sensul că recurentul s-a făcut vinovat de încasarea în mod necuvenit a sumei totale de 1930,9 lei, drepturi salariale necuvenite și contribuții aferente la bugetele speciale, precum și a sumei de 7948,9 lei, reprezentând contravaloarea deplasării sus-numitului în străinătate fără avizele legale, emise de ordonatorul secundar de credite.
Invocarea de către recurent a faptului că nu ar fi avut obligația de semnare a condicii de prezență, întrucât a prestat activitate la TBC în baza unui contract de management, nu poate fi reținută în contextul prezentei cauze, atâta vreme cât nu este invocată de către sus-numitul în susținerea unei eventuale afirmații, în sensul că ar fi fost la serviciu în perioada respectivă, dar că, neexistând această obligație, nu ar fi semnat această condică de prezență, ci pentru a susține caracterul legal al primirii drepturilor salariale pe perioada deplasării în străinătate, în perioada în care nu a semnat această condică.
În ceea ce privește susținerea referitoare la deplasarea sa în Germania, în interesul unității pe care o conducea, dar și aceea a existenței acordului prealabil al ordonatorului de credit ierarhic superior, aceasta nu este susținută în niciun fel de probele administrate în cauză, cu atât mai mult cu cât, unitatea respectivă, prin adresa nr. 157 din 16.01.2009, a comunicat instanței de fond faptul că în înscrisurile și documentele instituției, respectiv ale ui TBC, nu se regăsesc nici aprobarea ordonatorului de credit ierarhic superior, D și nici decizia Consiliului medical de la acea dată, fapt care contrazice în mod indubitabil această susținere a recurentului. Ca atare, referirea generică din contractul de management, în sensul că recurentul ar avea dreptul la deplasări în străinătate, invocată de către acesta în apărarea sa, respectiv în susținerea motivelor de recurs, nu poate fi reținută de către instanță, atâta vreme cât deplasarea în Germania nu s-a desfășurat în condițiile legale și cu aprobările imperative care să justifice atât suportarea contravalorii acesteia de către TBC, cât și plata drepturilor salariale către recurent și a contribuțiilor aferente la bugetele speciale, pe perioada acestei deplasări.
În contextul analizat, Curtea constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, astfel că, în baza art. 312 alin.1 pr.civilă, prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de intimatul, domiciliat în com.,-, județul I, împotriva sentinței nr.305 din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu petentaCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 2,--24 -CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI D- DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR, cu sediul în Târgoviște, B-dul - cel, - tronson B, județul și intimatul, cu sediul în com., județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- --- - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./ 10.11.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria, Duboșaru
