Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1293/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1293
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘ: - -
JUDECĂTOR 1: Diana Duma Răzvan Pătru Maria Cornelia
JUDECĂTOR: MATRIA -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 316/CA/20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată Timișoara, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 octombrie și apoi 9 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 03.12.2008, pe rolul Tribunalului Timișa fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanta SC SRL în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE T solicitând restituirea taxei speciale auto la prima înmatriculare în sumă de 5894 lei.
Prin sentința civilă nr. 316/CA/20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC SRL Timișoara în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE T, având ca obiect restituire taxă înmatriculare.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5894 lei
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 900 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii atacate se arată în esență, următoarele:
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală intre produsele importate și cele similare autohtone. Or, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele înmatriculate aici înainte de 01.01.2007.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Ori potrivit art. 148 din Constituția României: "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin. 4)."
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, in competiția cu produsele similare autohtone.
Dispozițiile art.214 ind. 1 Cod fiscal sunt astfel incompatibile cu dispozițiile art.90 din Tratatul CE motiv pentru care se impune soluția înlăturării de la aplicare a art. 214 ind. 1 Cod fiscal cu obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
Instanța nu a putut reține apărarea pârâtei T cu privire la admiterea acțiunii în parte și restituirea diferenței, întrucât conform dispozițiilor art. 11 din OUG 50/2008 taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Tribunalul a constatat că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143 fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
De asemenea s-a mai reținut astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu s-a putut reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța mai a reținut, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, tribunalul a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nici o influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 900 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, solicitând admiterea recursului formulat ca temeinic și legal, modificarea în tot a sentinței civile nr. 316/CA/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș și în principal, pe cale de excepție admiterea în parte a excepției inadmisibilității acțiunii față de prevederile nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule;
- în subsidiar, pe fondul cauzei solicită admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 5.894 lei achitată de contribuabil la data de 30.07.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141li următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule: și solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză;
- respingerea cererii privind obligarea T la plata cheltuielilor de judecată și reducerea onorariului de avocat la suma de 200 lei, în temeiul prevederilor art. 274 aliniatul 3.pr.civ.
În motivare se arată că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 punctul 9.pr.civ.).
În principal, pe cale de excepție solicită admiterea excepției inadmisiblității acțiunii față de prevederile nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Pe fondul cauzei solicită admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 5.894 lei achitată de contribuabil la data de 30.07.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, și solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză.
Precizează că la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Mai învederează faptul că dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
Arată că în acest moment pârâta T nu este în măsură să procedeze la calcularea taxei pe poluare, respectiv a diferenței între taxa specială de primă înmatriculare și taxa pe poluare, întrucât nu dispune de documentele necesare din care să rezulte elementele de calcul ale taxei pe poluare, documente care trebuie prezentate organelor fiscale de către contribuabilul reclamant.
Ca atare față de cererea formulată de reclamantă pentru obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, solicită respingerea acestei ca neîntemeiată, având în vedere faptul că încasarea taxei speciale de primă înmatriculare nu s-a făcut în mod incorect și abuziv de către T, ci în baza prevederilor art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Susține că onorariul avocatului este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii dar și față de munca îndeplinită de către acesta, în condițiile în care cauza a fost soluționată la al doilea termen de judecată, situație în care munca avocatului a fost minimă, rezumându-se la redactarea cererii de chemare în judecată și la prezența acestuia în instanță.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului ca temeinic și legal și modificarea în tot a sentinței atacate pentru motivele invocate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T în contradictoriu cu reclamanta intimată împotriva sentinței civile nr. 316/CA/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Ia act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 05.11.2009
PREȘF. JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red./5.12.2009
Tehnodact / 2 ex./5.12.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Diana Duma Răzvan Pătru Maria CorneliaJudecători:Diana Duma Răzvan Pătru Maria Cornelia
