Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1295/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1295/2009
Ședința publică din 06 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2140 din 13.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-N și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 martie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2140 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N și Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta a depus la Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N declarația privind impozitul datorat pe câștigul din transferul titlurilor de valoare, formular cod 226, înregistrată sub nr. 2350/22.01.2007, în care, la rd. 1 "câștig", a înscris suma de 586.221,79 lei, reprezentând câștigul net cuprins în fișa de portofoliu, iar la rd. 2 "impozit datorat", a înscris suma de 93.795,49 lei. Ulterior, la data de 06.12.2007, a depus declarația rectificativă privind impozitul datorat pe câștigul din transferul titlurilor de valoare, formular cod 226, înregistrată sub nr.-/06.12.2007, în care la rd. 1 "câștig" a înscris suma de 852.111 lei reprezentând câștigul total înscris în fișa de portofoliu, iar la rd. 2 "impozit datorat", a înscris suma de 136.383 lei. În baza acestei declarații fiscale, a fost emisă decizia de impunere anuală pentru anul 2006 nr. -/06.12.2007 pentru transferul titlurilor de valoare deținute mai puțin de 365 de zile, prin care s-a stabilit un impozit de restituit în sumă de 42.542 lei. La data de 07.05.2008, reclamanta a depus o nouă declarație rectificativă, înregistrată sub nr. 14.299, identică cu declarația depusă inițial, declarație care a fost returnată reclamantei, motivat de faptul că a fost completată incorect, nefiind în conformitate cu extrasul de portofoliu pentru anul 2006 emis de SA Această decizie a organului fiscal a fost contestată de reclamantă, contestația sa fiind respinsă prin decizia nr. 100/10.07.2008.
Analizând actele contestate, tribunalul a apreciat că acestea au fost emise cu respectarea tuturor dispozițiilor legale.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 82 alin. 3 din Codul d e procedură fiscală, contribuabilul are obligația de a completa declarațiile fiscale, înscriind corect, complet și cu bună credință informațiile prevăzute de formular, corespunzătoare situației sale fiscale, iar potrivit dispozițiilor art. 84 din același act normativ, declarațiile fiscale pot fi corectate de către contribuabil, din proprie inițiativă. De asemenea, conform art. 81.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului d e procedură fiscală, declarațiile fiscale pot fi corectate de către contribuabili, din proprie inițiativă, ori de câte ori constată erori în declarația inițială, prin depunerea unei declarații rectificative la organul fiscal competent.
Rezultă din aceste dispoziții legale, că un contribuabil poate depune o declarație rectificativă doar dacă în prima declarație depusă s-ar fi strecurat erori, în aceleași condiții organul fiscal fiind obligat să ia act de declarația rectificativă.
Or, în speță, tribunalul a apreciat că declarația depusă la data de 06.12.2007 era corect completată, astfel încât nu se impunea depunerea unei declarații rectificative și nici organul fiscal nu era obligat să ia act de o declarație rectificativă care nu era completată conform dispozițiilor legale.
În acest context, tribunalul are în vedere dispozițiile 1 pct. 1 și 5 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2199/20.12.2006, care prevăd instrucțiunile de completare a formularului 226 (cel din prezenta speță) și definește câștigul care trebuie trecut în declarație și pe baza căruia se calculează impozitul datorat ca fiind câștigul total rezultat din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investiții și părțile sociale care au fost dobândite și înstrăinate într-o perioadă mai mică de 365 de zile, la nivelul unui an fiscal, iar impozitul datorat ca fiind impozitul calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra câștigului. În nici un caz aceste dispoziții nu au în vedre câștigul net, astfel cum interpretează reclamanta, ci câștigul total rezultat din transferul titlurilor de valoare.
Pe de altă parte, deși legea nu prevede un termen limită până la care se pot depune declarații rectificative, este evident că acestea nu mai pot fi depuse după emiterea deciziei de impunere, în condițiile în care aceasta nu este contestată, astfel cum s-a întâmplat în cazul de față. Susținerea reclamantei referitoare la faptul că decizia de impunere anuală pentru anul 2006 nu i-ar fi fost comunicată nu are nici o relevanță, în condițiile în care, deși a luat cunoștință despre existența acesteia cel mai târziu la data soluționării contestației la executare formulate, nu a înțeles să o conteste nici până în prezent, aceasta continuând să își producă efectele.
Pentru toate considerentele expuse anterior, constatând ca fiind emise cu respectarea tuturor dispozițiilor legale incidente actele contestate de către reclamant, s-a respins ca nefondată cererea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței recurate și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
În motivare arată că n fapt, prin acțiunea formulată a solicitat Tribunalului Cluj anularea Deciziei nr.100 din 10 iulie 2008 C și obligarea C-N să ia act de Declarația rectificativă privind impozitul pe câștigul din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investiții și pfuțile sociale (declarația 226), înregistrată la acest organ fiscal sub nr. 14.299/7.05.2008 și să emită decizie de impunere pe baza acestei declarații.
Prin sentința civilă nr. 2140/13.11.2008, Tribunalul Cluja respins acțiune reclamantei, reținând, în esență, două argumente: un contribuabil poate depune o declarație rectificativă doar dacă în prima declarație fiscală depusă s-ar fi strecurat o eroare; declarația fiscală depusă în data de 6.12.2007 la C-N este cea corectă.
Față de aceste argumente care au fundamentat hotărârea primei instanțe, înțelege să susțină recursul declarat, având în vedere următoarele motive: declaratiile rectificative pot fi de puse oricând, scopul lor fiind conturarea stării de fapt fiscale reale.
În acest context, roagă onorata instanță să observe că nu există nicio dispoziție legală care să interzică unui contribuabil să depună o declarație rectificativă, atunci când apreciază că informațiile conținute într-o declarație anterioară sunt eronate.
Dimpotrivă, potrivit art. 84. proc. fisc."Declarațiile fiscale pot fi corectate de către contribuabil, din proprie inițiativă".Codul d e procedură fiscală nu stabilește niciun termen în interiorul căruia să fie corectate declarațiile fiscale, motiv pentru care apreciază că putea corecta la 7.05.2008 o declarație fiscală depusă la data de 6.12.2007, iar organul fiscal era obligat să ia în calcul o asemenea declarație fiscală.
Dispozițiile pct. 81.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, prin care se dispune că un contribuabil poate depune declarații rectificative "ori de câte ori constată erori în declarația inițială, au fost interpretate greșit de prima instanță". Astfel, raportat la declarația rectificativă depusă de noi la 7.05.2008, "declarația inițială" era declarația fiscală din 6.12.2007, motiv pentru care ea putea fi depusă și trebuie luată în calcul de organul fiscal..
Oricum, sub acest aspect trebuie observată și ierarhia normelor fiscale. Din moment de Codul d e procedură fiscală nu fixează un termen și nu stabilește drept condiție pentru rectificare corectarea doar a declarației inițiale, un act normativ cu o forță juridică inferioară (norme metodologice) nu poate face acest lucru.
Un argument suplimentar trebuie reținut sub acest aspect: din moment ce organul fiscal nu poate face proba că a comunicat decizia de impunere din 6.12.2007 sau decizia de impunere din 19.12.2007, aceste acte administrative - fiscale nu ne sunt opozabile, conform art. 45. proc. fisc. Pe cale de consecință, rectificarea declarației fiscale din 6.12.2007 este binevenită, organul fiscal având posibilitatea să ia în calcul noile elemente relevate, să emită și să comunice decizia de impunere conform normelor procedurale în vigoare.
Potrivit dispozitiilor fiscale relevante, impozitul a fost corect determinat prin declaratiile de impunere din 22.01.2007, respectiv 7.05.2008.
După cum se poate cu ușurință observa, prima instanță a considerat, ca argument hotărâtor, faptul că impozitul a fost corect determinat prin declarația din 6.12.2007 și că, prin urmare, organul fiscal În mod corect a stabilit impozitul datorat de subsemnata.
Prin întâmpinarea formulată Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului se solicită respingerea recursului ca nefondat.
În motivare se arată că prin sentința civilă nr.2140/13.11.2008 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta pentru anularea deciziei DGFP C nr.100/10.07.2008, prin care a fost solutionata contestatia reclamantei. Prin contestatia formulata pe cale administrative s-a solicitat obligarea Administratiei Finantelor Publice a Municipiului C- N sa ia act de declaratia rectificativa privind impozitul pe castigul din transferul titlurilor de valoare detinute mai putin de 365 zile, declaratie inregistrata sub nr. 14299/07.05.2008 si sa emita decizie de impunere pe baza acestei declaratii, cu obligarea paratelor Directia Generala a Finantelor Publice a judetului C si Administratia Finantelor Publice a Municipiului C N la cheltuieli de judecata.
Motivul principal al actiunii îl constituie faptul ca pentru veniturile din transferul valorilor mobiliare (titluri de valoare detinute mai putin de 365 zile) privind anul 2006,reclamantaadepus declaratia226rectificativa inregistrata sub nr. -/06. 12.2007, prin care la sectiunea B rd.1"castig" reclamantaatrecut venitul de852.111,28lei.
In baza acestei declaratii s-a emis decizia de impunere nr. 12301 -/06.12.2007.
Cu toate ca reclamanta nu recunoaste ca ar fi avut cunostinta de aceasta decizie de impunere nr. -/06.12.2007, ulterior acesteia, la data de 07.05.2008, reclamanta depune pentru aceeasi sursa de impozit, o alta declaratie rectificativa, inregistrata sub nr. 14299/07.05.2008, in care reclamanta, nu completeaza corect sumele, inscriind suma de 586.222 lei ( in locul sumei de 852.111,28 lei).
Faptul ca declaratia nu este completata corect rezulta din imprejurarea ca suma din declaratia inregistrata sub nr. 14299/07.05.2008nu corespunde cu fisa de portofoliuemisa de A S, fiind astfel completata cu incalcarea dispozitiilor legale incidente: nr. 2199/20.12.2006 privind modificarea si completarea nr. 160/2004 pentru aprobarea modelului si continutului unor formulare privind administrarea impozitului pe veniturile persoanelor fizice.
Acest fapt, ca declaratia nu a fost completata corect si pe cale de consecinta nu putea produce consecinte juridice (in fapt reclamanta depunand anterior, la data de 06.12.2007 si in mod corect declaratia initiala), a determinat restituirea declaratiei rectificative (inregistrata sub nr. 14299/07.05.2008), prin adresa nr. 14.299/23.05.2008.
Prin contestati a inregistrata pe cale administrativa si prin actiunea in instanta reclamanta califica adresa nr. 14.299/23.05.2008 ca fiind act administrativ- fiscal vatamator si solicita obligarea Administratiei Finantelor Publice a Municipiului C- N sa ia act de declaratia rectificativa privind impozitul pe castigul din transferul "titlurilor de valoare detinute mai putin de 365 zile, inregistrata sub nr. 14299/07.05.2008 si sa emita decizie de impunere pe baza acestei declaratii.
Tribunalul Cluj, prin Sentinta Civila nr. 2140/13.11.2008 a constatat ca actiunea reclamantei este neintemeiata raportand starea de fapt descrisa mai sus la dispozitiile art. 1 pct. (1) si pct. (5) din Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 2199/20.12.2006 privind modificarea si completarea Ordinului ministrului finantelor publice nr. 160/2004 pentru aprobarea modelului si continutului unor formulare privind administrarea impozitului pe veniturile persoanelor fizice, cu modificarile si completarile ulterioare, emis in baza prevederilor art. 196 alin (2) din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala.
Astfel, Tribunalul a retinut corect ca in fapt decizia de impunere nu a fost constestata nici separat si nici pe calea actiunii prezente. In acest context, cu toate ca legea nu prevede un termen limita pana la care se pot depune declaratii rectificative, a pretinde de catre reclamanta ca organul fiscal sa seama de declaratii rectificative dupa emiterea deciziei de impunere ar determina o solutie absurda si nelegala care ar viza in mod evident stabilitatea raporturilor juridice fiscale.
Prin memoriul de recurs formulat, reclamanta critica hotararea instantei de fond deformand motivele hotararii si aratand ca intelege ca actiunea a fost respinsa deoarece instanta a stabilit ca declaratia fiscala depusa in data de 06.12.2007 este cea corecta, cu toate ca din continutul hotararii nu se desprinde o asemenea concluzie, argumentele instantei fiind argumentele Iegale asa cum a aratat mai sus.
In motivele de recurs reclamanta a argumentat critica sa pe considerente legate strict de notiuni teoretice fiscale fara a aduce argumente juridice legate de starea de fapt existenta si respectiv sa explice de ce solicita un tratament fiscal favorabil cu toate ca initial, la data de 6.12.2007 a depus declaratia initiala fara nicio eroare, care ar face admisi o eventuala declaratie rectificativa. Faptul ca reclamanta insista ca " organul fiscal nu poate face proba ca a comunicat decizia de impunere din 6.12.2007 sau decizia de impunere din 19.12.2007 " constituie motive legate de abordarea tendentioasa a cauzei devreme ce faptul relevat de reclamanta privind efectiv decizia de impunere confirma clar ca reclamanta nu a contestat niciodata decizia de impunere mai ales ca a fost dovedit ca reclamanta a avut cunostinta de aceasta pe calea proceselor pe care le-a inaintat (atat prezenta cauza cat si cauza care a fost solutionata prin Sentinta Civila nr. 8362/2008 pronuntata de Judecatoria ClujN ) si nu a inteles nicidecum sa procedeze la contestarea deciziei. In schimb, reclamanta si-ar invoca propria culpa in depunerea declarațiilor și ar solicita să se interpreteze normele procedurale cu ignorarea principiilor vizând declarațiile și rectificarea acestora.
Analizând recursul promovat în raport de prevederile art.304 pct.9 pr.civ. invocat ca motiv de recurs și a dispozițiilor art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Reclamanta prin acțiunea în contencios administrativ promovată a solicitat anularea deciziei nr.100/10 iulie 2008 Direcției Generale a Finanțelor publice a Județului C, obligarea Administrației Finanțelor Publice să ia act de declarația rectificativă privind impozitul pe câștigul din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investiții și părțile sociale (declarația 226), înregistrată la acest organ fiscal sub nr.14299 din 7 mai 2008 și să emită decizie de impunere pe baza acestei declarații.
Motivarea acțiunii s-a realizat prin invocarea dispozițiilor art.67 alin.3 lit.e din Codul fiscal, arătând că raportat la declarația depusă prin decizia de impunere anuală nr.- din 14.09.2007 s-a stabilit în plus obligația de plată a sumei de 1 ron organul fiscal procedând la rotunjirea sumelor iar subsecvent la data de 6.12.2007 la solicitarea expresă a unui funcționar a depus declarația 226 rectificativă înregistrată sub nr.- din 6.12.2007 prin care la secțiunea B rd.1 "câștig" a trecut suma de 852.111,28 Ron această interpretare care se regăsește și în actul administrativ fiscal contestat având la bază teza potrivit căreia impozitul de 16% se datorează pentru câștigul brut realizat (câștigul total) iar nu pentru câștigul net așa cum prevede textul legal indicat.
Reclamanta a mai învederat că subsecvent acestui demers a fost emisă o decizie de impunere care nu i-a fost comunicată procedându-se la executarea silită contestată în cadrul dosarului - al Judecătoriei Cluj -N fiind anulat titlul executoriu și somația iar în urma soluționării cauzei a procedat la înregistrarea declarației rectificative 226 înregistrată sub nr.14299 din 7 mai 2008 iar la data de 5 iunie 2008 C-N a comunicat actul administrativ fiscal nr.14299 din 23 mai 2008 prin care a returnat declarația rectificativă 14299/2008 cu mențiunea că aceasta nu a fost înregistrată în evidența fiscală iar împotriva acestui răspuns a formulat contestația înregistrată sub nr.19853/17 iunie 2008 respinsă prin decizia nr.100/10 iulie 2008 împotriva căreia s-a promovat prezenta acțiune.
ANAF-DGFP C prin decizia nr.100/10 iulie 2008 privind soluționarea contestației înregistrată de reclamanta sub nr.19853/17.06.2008 la C-N, emisă spre soluționare la DGFP C sub nr.22730/27.06.2008 a hotărât respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate împotriva deciziei organului fiscal de a returna contribuabilei declarația rectificativă privind impozitul declarat pe câștigul din transferul titlurilor de valoare altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investiții și părțile sociale, formulat cod.226 înregistrată sub nr.14299/7 mai 2008.
În soluționarea contestației s-a reținut că prin declarația depusă la C-N sub nr.2350/22 ianuarie 2007 nu au fost respectate prevederile legale referitoare la completarea corectă a acestei declarații astfel că s-a solicitat depunerea declarației rectificative înregistrată sub nr.-/6.12.2007 completată corect iar revenirea petentei cu o nouă declarație rectificativă depusă sub nr.14299 din 7 mai 2008 trebuie analizată în raport cu prevederile art.80 alin.2,3 și 5 din OG nr.92/2003 astfel că returnarea declarației rectificative depusă sub nr.14299/7 mai 2008 fost apreciată ca fiind corectă reținându-se că în mod legal s-a procedat în această modalitate.
Prima instanță a reținut în mod corect că înregistrarea unei noi declarații rectificative subsecvent emiterii deciziei de impunere anuală, necontestată nu poate fi realizată, iar împrejurarea necomunicării subsecvent soluționării contestației la executare nu poate primi valențele dorite de către reclamantă.
Aserțiunile recurentei vizând împrejurarea că declarațiile rectificative pot fi depuse oricând întrucât nu este folosit un termen pentru acestea, fiind invocate prevederile art.84 pr.fiscală potrivit cărora declarațiile fiscale pot fi corectate de către contribuabil din proprie inițiativă nefiind stabilit nici un termen în interiorul căruia trebuie realizat acest demers nu pot fi primite întrucât dispozițiile legale enunțate nu pot fi interpretate fără luarea în considerare a celorlalte dispoziții care trebuie coroborate cu acestea.
Astfel susținerile potrivit cărora atât în baza textului legal cât și a prevederilor puct.81.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal declarațiile rectificative pot fi depuse ori de câte ori se constată erori în declarația inițială nu coincid cu scopul pentru care au fost acestea edictate întrucât depunerea declarației este în scopul determinării corecte a sumelor datorate cu titlu de impozit ori subsecvent determinării sumelor printr-o decizie a organului abilitat doar contestarea acesteia mai poate determina schimbarea datelor avute în vedere,
declarației inițiale indiferent de împrejurarea care este considerată ca fiind eroare nu poate fi realizată subsecvent momentului emiterii deciziei de impunere anuale întocmită în baza declarației completate de contribuabil.
Argumentul suplimentar vizând împrejurarea că posibilitatea înregistrării declarației rectificative și la acest moment nu poate fi primit întrucât decizia de impunere a fost deja emisă iar invocarea dispozițiilor art.45 pr.fiscală nu poate determina o altă interpretare a stării de fapt relevate.
Motivul invocat de recurentă vizând greșita interpretare de către prima instanță a dispozițiilor art.67 alin.3 lit.e fiscal (forma în vigoare în cursul anului 2006), apare ca nefundat întrucât prima instanță nu a procedat la analizarea efectelor declarației rectificative înregistrate anterior nefiind investită cu privire la acest aspect întrucât reclamanta recurentă nu a contestat decizia emisă subsecvent înregistrării declarației nr.2350 din 21.01.2007.
Recursul promovat apare din perspectiv acestor considerente ca fiind nefundat și în consecință în temeiul art.312 pr.civ. urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2140 din 13.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G - - - - -
GREFIER
- -
Red./
2 ex./21.04.2009
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
