Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1299/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--03.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1299
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice L și Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 377/6.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL L și pârâta intimată Trezoreria Municipiului L, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei intimate și consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente Administrația Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei recurente Administrația Finanțelor Publice Lad epus delegație.
Instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Trezoreriei Municipiului L, și acordă cuvântul părților cu precizarea de a-și exprima punctul de vedere și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Reprezentantul pârâtei recurente Administrația Finanțelor Publice L arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestor excepții.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Tî ntrucât această instituție a fost sesizată cu soluționarea cererii de restituire a taxei, de către Administrația Finanțelor Publice L, prin adresele din 04.02.2008 și 06.02.2008. Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Trezoreriei Municipiului L, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții. Cu referire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - SRL L, invocată de pârâta L, arată că taxele de primă înmatriculare au fost achitate de - SRL L, dar din eroare, pe ordinele de plată a fost menționat codul unic de înregistrare al - SRL.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită dreptul la replică și arată că după codul unic de înregistrare din ordinele de plată reiese că este o altă societate comercială și nu reclamanta.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, ori excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente Administrația Finanțelor Publice L solicită admiterea recursului pentru motivele formulate în scris, solicitând totodată și admiterea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea ambelor recursuri și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele arătate în întâmpinarea de la dosar, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 377/6.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepțiile.
A admis cererea formulată de reclamanta - SRL L, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice L, și Direcția Generală a Finanțelor Publice T și, în consecință:
A obligat pârâții la restituirea către reclamantă a sumei totale de 10.187 lei, achitată cu OP nr.61/29.06.2007 și OP nr.62/29.06.2007, cu dobânzi legale începând cu data plății și până la restituirea efectivă reprezentând taxa specială pentru autoturism.
A obligat pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește cererea de suspendare a soluționării prezentei cauze ca urmare a apariției OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, cerere formulată de pârâta L prin întâmpinare, instanța a reținut că prezenta cerere de suspendare nu se încadrează în cauzele de suspendare de drept prevăzute de art. 243.proc.civ. și nu sunt incidente nici disp.art.244 pct 1.proc.civ. întrucât dezlegarea prezentei cauze nu depinde de soluția pronunțată într-o altă judecată. Este de observat faptul că OUG 50/2008 intră în vigoare la data de 1.07.2008 și prevede la art. 11 faptul că procedura de restituire a diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare se va reglementa prin norme metodologice ce vor fi aprobate în termen de 30 de zile de la publicarea ordonanței în Monitorul Oficial (art.12). Or, în aceste condiții instanța nu poate dispune suspendarea prezentei cauze întrucât reclamantul a înțeles să conteste însăși legalitatea taxei de primă înmatriculare iar procedura de restituire va avea la bază o cerere depusă de reclamant în acest sens.
Raportat la actele depuse la dosar instanța a retinut că prin OP nr.61/29.06.2007 și nr.62/29.06.2007 reclamanta - " " SRL a achitat suma totală de 10.187 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autoturisme second hand marca Opel, an de fabricație 2003.
Prin cererea înregistrată la L sub nr.25797/31.01.2008 și nr.26171/04.02.2008 reclamanta a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare apreciind-o ca discriminatorie față de prevederile Tratatului CE si a L1 57/2005.
Prin adresa nr.26150/04.02.2008 și nr.26171/06.02.2008 i s-a comunicat de către aceasta faptul că cererea sa a fost transmisă spre competentă soluționare Biroul de Soluționare a contestațiilor din cadrul DGFP
Raportat la această stare de fapt instanța nu și-a însușit excepția invocată de pârâta L în sensul că în fapt chitanțele eliberate nu se încadrează în disp.art.2 din L 554/2004 și acest act nu poate fi contestat în fața instanței de contencios administrativ în condițiile în care însăși această pârâtă a calificat cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare ca fiind contestație și a înaintat-o spre competentă soluționare pârâtei DGFP T așa cum rezultă din conținutul adresei existente la filele 9-10 dosar.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prev de art. 205 din OG 92/2003 cu raportare la art. 7 din L 554/2004 instanța a reținut că la data de 31.-, respectiv la 04.02.2008 reclamanta a înregistrat la L cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare, sub nr.25797 și nr.26171, cerere ce a fost înaintată spre soluționare la data de 04.02.2008, respectiv 06.02.2008 către pârâta DGFP T și care nu a înțeles să procedeze la soluționarea acestei contestații până la data de 21.03.2008, data introducerii prezentei acțiuni, astfel încât instanța a constatat că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă prev de art. 7 554/2004 cu raportare la art. 205 din Codul d e procedura fiscală iar pârâta DGFP T se face vinovată de nesoluționarea în termen legal a cererii depuse conform art. 2 al 1 lit. h cu raportare la art. 8 al.1 din L 554/2004 coroborate cu art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei DGFP T instanța a respins-o întrucât deși această instituție nu are calitatea de încasator al taxei de prima înmatriculare a fost sesizată prin adresele nr.26149 din 04.02.2008 și nr.27977 din 06.02.2008 cu soluționarea cererii reclamantei privind restituirea taxei de primă înmatriculare și în aceste condiții devin incidente disp.art.1 al.1 din L 554/2004 cu raportare la art. 2 alin. 1 lit. h și art. 8 alin. 1 din L 554/2004, iar instituția nu s-a conformat obligației de a-i răspunde petentului în termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de restituire taxa de către
Pe fondul cauzei, chestiunea invocată de reclamantă în motivarea cererii de restituire a acestei taxe constă în aceea că dispozițiile Codului fiscal cuprinse la art. 2141- 2143contravin disp.art.90 al.1 din Tratatul CE. Potrivit acestei din urmă dispoziții nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. Ca atare prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Se interzice astfel discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă de natură similară. Art. 90 din Tratat se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate produselor altor membre și impozitele interne de orice natură care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Discriminarea la care se refera acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare al produselor altor membre ale UE în comparație cu nivelul de impozitare al produselor de pe piața internă a Statului Este de necontestat că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care procedează la înmatricularea pentru prima dată în România a unui autovehicul indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Cu toate acestea taxa stabilită de art. 214 ind. 1 Cod fiscal nu se percepe în cazul reînmatriculării în România după 1.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România dar se percepe în cazul înmatriculării în România după 1.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al E decât România. Or, în aceste condiții s-a constatat o diferență de aplicare a taxei ce introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele din E aduse în România în scopul reînmatriculării cu situația în care au fost deja înmatriculate în țara de proveniență față de vehiculele înmatriculate deja în România pentru care la reînmatriculare nu se mai percepe o asemenea taxă.
S-a mai observat că discriminarea operează și între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007 când Statul Român a aderat la UE și au intrat în vigoare dispozițiile art.214 ind.1 Cod fiscal și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 1.01.2007 și în consecință instanța a constatat că art. 90 din Tratatul CE este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză. Dispozițiile art.214 ind.1 Cod fiscal sunt astfel incompatibile cu disp.art.90 din Tratatul CE motiv pentru care se impune obligarea pârâților la restituirea acestei taxe.
Instanța națională este primul judecător comunitar și este abilitată să analizeze dispozițiile legislației interne prin raportare la prevederile dreptului comunitar. Potrivit art. 148 al.2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne iar autoritatea judecătorească este obligată să aducă la îndeplinire obligațiile rezultate din aceste prevederi, ținând cont și de principiul efectului direct a art. 90 al.1 din Tratatul CE pentru ordinea juridică internă a României.
S-a mai constatat că, conform practicii constante a CJCE (cauza Simmenthal nr. /77 din 9.03.1978) ca "judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar are obligația de a asigura realizarea efectului deplin a acestor norme, lăsând la nevoie neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Ca atare față de practica constantă a Curții de Justiție a Comunității Europene, a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, tribunalul a reținut că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin a dreptului comunitar, la însăși înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții naționale contrare.
Acțiunea de față este o acțiune prin care se urmărește repetarea nedatoratului în sensul că reclamantul invocă dispozițiile dreptului comunitar pentru a reclama returnarea unei sume pe care a plătit-o în aplicarea normelor Codului d e procedură fiscală ce sunt incompatibile cu dreptul comunitar pentru considerentele anterior expuse, aceasta încălcare a dreptului comunitar provenind de la administrația națională. În condițiile în care s-a constatat vădita incompatibilitate a dispozițiilor naționale se impune angajarea răspunderii statului, autoritățile naționale fiind obligate la returnarea sumei, situație ce se încadrează în noțiunea de acțiune pentru antrenarea răspunderii statului ca urmare nerespectării dispozițiilor comunitare.
Instanța a mai reținut că Ear eținut în mod constant în practica sa, începând cu hotărârea Costa/ENEL supremația dreptului comunitar asupra oricăror prevederi naționale interne inclusiv asupra prevederilor constituționale.
Astfel s-a decis ca "Spre deosebire de tratatele internaționale obișnuite, Tratatul CEE și-a creat ordinea sa juridică proprie care, la intrarea în vigoare a Tratatului, a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Membre, instanțele din aceste fiind obligate să-l aplice.
Prin crearea unei Comunități cu durata nelimitată, având instituții proprii, personalitate juridică proprie, propria sa capacitate juridică și de reprezentare în plan internațional și, mai ales, puteri reale născute din limitarea suveranității sau din transferul de puteri dinspre Statele Membre spre Comunitate, Statele Membre și-au restrâns drepturile suverane creând, prin aceasta, un set de norme juridice care obligă atât cetățenii, cât și Statele ca atare.
Integrarea în legislația fiecărui Stat Membru a prevederilor care derivă din Comunitate și, într-un sens mai larg, din termenii și spiritul Tratatului, pun Statele, în imposibilitatea de a acorda întâietate unei măsuri legislative interne unilaterale ulterioare, față de un sistem judiciar pe care Statele Membre l-au acceptat pe bază de reciprocitate. O asemenea măsură nu poate, așadar, să fie în dezacord cu un astfel de sistem judiciar."
În consecință pentru considerentele de fapt și de drept mai sus menționate și văzând și dispozițiile art. 18 din L 554/2004 instanța a admis acțiunea reclamantului obligând pârâții la restituirea sumei de 10.187 lei achitată cu OP nr.61/29.06.2007 și OP nr.62/29.06.2007.
-o pe reclamantă în mod nelegal de suma de 10.187 lei, de la data plătii sumei, pârâții datorează și dobânzile prev de Codul procedură fiscală, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantei numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art.104 și urm, din OG nr.92/2003, republicată.
Ca urmare a admiterii acțiunii, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, conform CH NR.06/01.04.2008.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice L și Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului pârâta Administrația Finanțelor Publice Lai nvocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei având în vedere că ordinul de plată prin care au fost achitate taxele speciale prevăd ca plătitor al sumei o altă societate comercială, că acțiunea este tardivă în raport de prevederile art.207 Cod procedură fiscală,nefiind respectat termenul de 30 de zile pentru introducerea contestației prealabile, că acțiunea este inadmisibilă deoarece nu a fost finalizată procedura prealabilă obligatorie și că în privința dobânzilor legale au fost încălcate prevederile art.124 din Codul d e procedură fiscală.
În motivarea recursului său pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive având în vedere că reclamanta nu a contestat un act administrativ emis de T, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că taxa de primă înmatriculare a fost prevăzută la art.2141- art.2143Cod procedură fiscală.
Recursurile sunt fondate și urmează a fi admise pentru cele ce urmează, iar hotărârea instanței va fi modificată, în sensul că va fi admisă în parte acțiunea reclamantei - SRL.
Astfel, Curtea constată că în ceea ce privește critica privind acordarea dobânzilor legale aferente sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, instanța de fond a dispus obligarea autorităților fiscale atât la plata taxei de primă înmatriculare, cât și la plata dobânzilor legale, de la data plății acestei taxe de către reclamantă.
În această privință, Curtea subliniază că acordarea dobânzilor legale este guvernată, în materia raporturilor fiscale, de dispozițiile speciale din Codul d e Procedură Fiscală, iar nu de dispozițiile dreptului comun în materie, astfel cum impune art. 1 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, conform căruia "prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal", precum și dispozițiile art. 2 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, potrivit cărora "prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat".
Așadar, Curtea reține că materia privind dobânzile datorate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget este reglementată de art. 124 Cod de Procedură Fiscală, iar nu de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000 sau de dispozițiile art. 1084 din Codul civil.
Potrivit art. 124 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală,"pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Potrivit art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Conform art. 117 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, "prin excepție de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere".
Având în vedere că 117 alin. 2 reglementează situația restituirii diferențelor de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice, Curtea reține că în cazul restituirii taxei de primă înmatriculare este aplicabil textul art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală.
Coroborând dispozițiile art. 124 alin. 1 cu dispozițiile art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, Curtea constată că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei, iar nu de la data plății de către reclamant a taxei de primă înmatriculare.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că autoritățile fiscale pârâte datorează dobânzi legale de la data plății de către reclamant a taxei de primă înmatriculare.
Curtea reține, așadar, că este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă, soluția fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Curtea mai constată că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T este, de asemenea, fondată, iar prin urmare o va admite.
Curtea constată că, în speță, pârâta Administrația Finanțelor Publice L nu a emis un act administrativ unilateral, astfel cum este definit în art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, în schimb, această pârâtă a făcut o aplicare directă a prevederilor Codului fiscal, fiind neîndoios că între reclamantă și pârâtă s-a născut un raport de drept public în cadrul căruia Administrația Finanțelor Publice L, în executarea dispozițiilor art.214 ind.1-214 ind.3 din Codul fiscal, i-a impus reclamantei - SRL să plătească taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, ca o condiție obligatorie pentru înscrierea în circulație a autoturismului achiziționat de către aceasta.
C care a instituit taxa este fără îndoială Statul Român, prin adoptarea unei norme juridice cu valoare de lege, însă aplicarea acelei dispoziții legale este atributul exclusiv al Administrației în exercițiul funcției fundamentale a statului - de organizare a executării legii și de executare în concret a legii (funcția executivă). Funcția executivă se realizează, de fapt, prin intermediul organelor de stat care formează subsistemul administrației publice, printre acestea, numărându-se și pârâta care a fost înzestrată cu puteri juridice specifice ca agent al Ministerului Finanțelor Publice, în speță, aceasta fiind organul de stat învestit să impună tuturor persoanelor aflate în situația reclamantului, în raza sa de competență teritorială, plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, condiție obligatorie pentru înscrierea în circulație a acestor bunuri. Prin urmare, constată Curtea, doar Administrația Finanțelor Publice L, în speță, are calitate procesuală pasivă, nu și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T care nu a emis un act administrativ în cauză și nici nu a obligat-o pe reclamantă la plata taxei de înmatriculare.
În rest, recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice L este nefondat.
În condițiile în care reclamanta a formulat o cerere de restituire a taxei de primă înmatriculare, calculată de către pârâtă în baza art.2141-2143Cod fiscal, ca urmare a impunerii reclamantei, fără ca Administrația Finanțelor Publice L să emită un act infralegislativ, prin aplicarea directă a normelor precitate din Codul fiscal, nu se poate pune în discuție neîndeplinirea procedurii prealabile, condiție obligatorie doar în cauzele în care se contestă acte administrative, ceea ce nu este cazul în speță. În nici un caz, reține Curtea, nu se poate accepta punctul de vedere al pârâtei care invocă în susținerea excepției OUG 50/2008, actul normativ amintit nefiind incident în speță deoarece nu se contestă taxa pe poluare, ci taxa de primă înmatriculare stabilită prin dispozițiile Codului fiscal.
Așadar, sunt fără relevanță susținerile recurentei și în chestiunile de fond în care se referă la OUG 50/2008, Curtea reținând, astfel cum arăta mai sus, că nu sunt aplicabile dispozițiile acestui act normativ, motiv pentru care va omite examinarea acestora.
În fine, nici critica referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantei nu poate fi primită, Curtea reținând că este lipsit de relevanță că plata taxei a fost făcută de către o altă firmă, esențial fiind că plata taxei s-a făcut în beneficiul reclamantei, ceea ce justifică în cauză calitatea procesuală activă a acesteia.
Față de cele de mai sus, Curtea, potrivit art.304 pct.9 raportat la art.312 Cod procedură civilă, va admite recursurile pârâtelor și în consecință va modifica sentința în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice L și va obliga această pârâtă să-i restituie suma de 10.187 lei, cu dobânzi legale conform art. 104 din Codul d e procedură fiscală, urmând să respingă acțiunea față de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice L și Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 377/6.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice L și obligă această pârâtă să-i restituie suma de 10.187 lei, cu dobânzi legale conform art. 104 din Codul d e procedură fiscală.
Respinge acțiunea față de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.XI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./10.12.2009
Tehnored./15.12.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
