Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1340/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 1340
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtulPrimarul comunei -, domiciliat în comuna, județul D, împotriva sentinței nr. 256 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-pârât -primarul comunei și intimata-reclamantă personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este nemotivat și netimbrat, după care,
Recurentul depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei potrivit chitanței nr. -/25.08.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Instanța invocă excepția nulității recursului față de nemotivarea acestuia în termenul prevăzut de lege.
Recurentul arată că va aduce la cunoștința instanței oral motivele de recurs prin care critică sentința instanței de fond.
Intimata reclamantă, având cuvântul, susține nulitatea recursului, invocând prevederile art. 303 Cod proc. civ care arată că recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Curtea, luând act de susținerile părților rămâne în pronunțare asupra excepției nulității recursului.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe Primarul comunei pentru anularea dispoziției nr. 718/31.12.2008 prin care i-au fost schimbate atribuțiile de acordare a vizei de control financiar preventiv, acordându-se acest drept altei salariate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat nerespectarea prevederilor Capitolului III pct. 7 din Codul specific de norme profesionale pentru persoanele care desfășoară activitatea de control financiar preventiv propriu ce reprezintă Anexa nr. 8 la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 522/2003.
Prin întâmpinare, pârâtul a susținut că urmare a activității necorespunzătoare prestată de reclamantă, în urma verificărilor efectuate de Curtea de Conturi, a fost obligat la plata unor sume de bani, iar prin recomandarea adresa nr. 32772 din 11.11.2008, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dar ecomandat separarea activității de contabilitate de cea privind efectuarea operațiunilor supuse controlului financiar preventiv.
Prin sentința nr. 256 din 14.04.2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei și a anulat dispoziția nr. 718/31 decembrie 2008 emisă de către acesta.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că potrivit pct. 7 din Codul specific de norme profesionale pentru persoanele care desfășoară activitatea de control financiar preventiv aprobat prin Anexa nr. 8 din nr. 522/16.04.2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, suspendarea, schimbarea sau destituirea din activitatea de exercitare a atribuțiilor de control financiar preventiv propriu se face prin actul de decizie internă a conducătorului entității publice cu acordul entității publice ierarhic superioară. Prima liniuță a acestui articol, prevede obligația conducătorului instituției publice respective de a notifica Ministerului Finanțelor Publice intenția de schimbare sau destituire față de care DGFP se pronunță în scris în 10 zile. Emiterea deciziei de suspendare, destituire, schimbare din exercitarea atribuțiilor de control financiar preventiv fără acordul MFP este nelegală.
Aceste dispoziții sunt aplicabile și în cazul dedus judecății, schimbarea atribuțiilor de control financiar preventiv ale reclamantei și atribuirea lor altei persoane neputând fi posibilă fără acordul entității publice ierarhic superioare, respectiv Direcției Finanțelor Publice D ce trebuia notificată în acest sens cu precizarea motivelor schimbării.
Întrucât prevederile Ordinului MFP nr. 522/2003 avute în vedere în preambulul dispoziției nr. 718/31.12.2008 nu au fost respectate de emitentul dispoziției, actul atacat se privește a fi nelegal, motiv pentru care a fost anulat.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a formulat recurs pârâtul Primarul comunei.
În ședința publică din data de 15.10.2009, Curtea a invocat din oficiu excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen.
Analizând excepția invocată prin prisma actelor dosarului și a dispozițiilor legale ce au incidență în cauză, Curtea reține următoarele:
Sentința nr. 256 din 14.04.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița fost comunicată recurentului pârât la data de 19.05.2009 astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare existent la fila 45 din dosarul de fond. Calea de atac împotriva sentinței este recursul în termen de 15 zile de la comunicare, astfel cum se menționează și în hotărâre. Acest termen începe să curgă la data de 20.05.2009 și se încheie la data de 9.06.2009.
Conform art. 303.pr.civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Recurentul formulează calea de atac la 29.05.2009 -, însă în conținutul cererii de recurs nu se formulează motivele pentru care a fost declarată această cale de atac, menționându-se că vor fi depuse ulterior.
Potrivit dispozițiilor art. 3021lit. c Cod proc. civ. cererea de recurs este nulă dacă nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar potrivit art. 306.pr. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.2 (motive de ordine publică).
Termenul de motivare a recursului este un termen legal imperativ, astfel încât sancțiunea nerespectării lui, conform art. 103.pr.civ, este decăderea.
Totuși, ca efect al decăderii, recursul nu va fi respins ca nemotivat, ci se va aplica sancțiunea specifică pentru această etapă procesuală, constatându-se nulitatea căii de atac.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă motive de ordine publică și nici recurenta nu a invocat, în temeiul art. 3041și 312.pr.civ. Curtea va constata nulitatea recursului pentru nemotivare în termen.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtulPrimarul comunei -, domiciliat în comuna, județul D, împotriva sentinței nr. 256 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. I/4 ex. 02.11.2009
Dosar fond - al Tribunalului Dâmbovița
Jud fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu
