Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1358/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 21.10.2008
DECIZIA CIVIL Nr. 1358
Ședința public de la 04 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECTOR:- -
JUDECTOR:-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr.514/10.09.2008 a Tribunalului Arad pronunțat în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta intimat având HG ca obiect contestație act administrativ fiscal - restituire tax
La apelul nominal fcut în ședința public se prezint în reprezentarea reclamantei intimate avocat,lips fiind recurenta pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat,instanța constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei intimate solicit respingerea recursului și menținerea hotrârii primei instanțe ca temeinic și legal conform motivelor artate în înscrisul depus intitulat întâmpinare, dar pe care îl consider ca fiind concluzii scrise, cu cheltuieli de judecat.
CU RTEA
Deliberând asupra recursului, constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.514/10.09.2008 pronunțat în dosar nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea în contencios administrativ fiscal formulat de reclamanta HG, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Municipiului A, a obligat pârâta s restituie reclamantei taxa special pentru autoturisme și autovehicule achitate de reclamant în cuantum de 6.284 lei, cu dobânda legal aferent de la data achitrii taxei și pân la data restituirii efective.
Pentru a hotrî astfel, prima instanț constat c prin acțiunea în contencios administrativ înregistrat la data de 27 iunie 2008, reclamanta a chemat în judecat pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului A solicitând ca prin hotrârea ce se va pronunța s se dispun obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, în cuantum de 6.284 lei, cu dobânzile legale, achitat la Trezoreria A, sum actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pân la data restituirii.
În motivare, reclamanta arat c în cursul lunii februarie 2007 achiziționat un autoturism marca Opel, iar pentru a-l înmatricula a fost obligat s achite în contul bugetului de stat suma de 6.284 lei achitat cu chitanța nr. -, reprezentând tax special pentru autoturisme în temeiul art. 2141și 2143Cod fiscal. Consider c taxa perceput este nelegal fiind contrar dispozițiilor art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunitții Europene CE întrucât discrimineaz autoturismele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene.
Instanța a reținut în motivarea sentinței c reclamanta a achitat în contul trezoreriei municipiului A suma de 6.284 lei, cu titlu de tax de prim înmatriculare, cu chitanța nr. -. Cererea de restituire a taxei a fost respins de pârâta A, pe motiv c acestea au fost încasate în temeiul art. 2141- 2143din Codul fiscal.
Referitor la susținerea pârâtei privind incidența în cauz a OUG nr. 50/2008 cu începere de la 1 iulie 2008, instanța va înltura ca neîntemeiat argumentația formulat de pârât apreciind c dispozițiile art. 11 din OG nr. 50/2008 nu sunt aplicabile situației juridice din litigiul dedus judecții.
Dispozițiile art. 2141- 2143Cod fiscal au fost abrogate de la data de 1 iulie 2008, iar taxa de prim înmatriculare a fost încasat de ctre pârât în temeiul art. 2141- 2143din Codul fiscal, în vigoare în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008.
Instanța va da astfel eficienț prevederilor constituționale consacrate în art. 15 alin. 2 din Constituția României privind principiul neretroactivitții legii, reținând astfel c noua ordonanț de urgenț nu se poate aplica situațiilor juridice nscute anterior.
Prin urmare nici reclamanta care și-a înmatriculat autoturismul în aceast perioad, achitând taxa special corespunztoare reglementrilor în vigoare nu poate fi obligat s achite o alt tax în temeiul noii reglementri, care așa cum dispune în art. 14 aceasta va putea fi aplicat autoturismelor introduse în țar ulterior datei de 01. iulie 2008 tocmai pentru c aceasta nu poate retroactiva.
Instanța a constata c aplicarea disp. art. 11 din OUG nr. 50/2008 cade în competența exclusiv a organelor fiscale singurele care pot calcula și restitui diferențele dintre vechea tax și noua tax instituit prin OUG nr. 50/2008, achitate de contribuabil.
Întrucât taxa special ce face obiectul acțiunii a fost încasat în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare, instanța reține c în cauza dedus judecții sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate faț de dreptul național. Reclamanta este îndreptțit la restituirea integral a taxei încasate cu înclcarea dreptului comunitar.
Instanța apreciaz c, esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecții, este acceptarea aplicrii în cauz a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României care statueaz c prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, c, între alte instituții, autoritatea judectoreasc garanteaz aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României care statueaz c prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, c, între alte instituții, autoritatea judectoreasc garanteaz aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitții Europene, invocat de reclamant, instanța constat c acesta prevede c "nici un stat membru nu aplic, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natur mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecinț, prevederile menționate din Tratat limiteaz libertatea statelor în materie fiscal de a restricționa libera circulație a mrfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscal între produsele importate și cele provenind de pe piața intern și care sunt de natur similar. Esențialul acestei taxe interzise este c perceperea ei este determinat de traversarea graniței de ctre autoturismul supus taxei, dintr-o țar comunitar, în România.
Invocând jurisprudența Curții de justiție Europene, instanța reține c prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit c legea care se îndeprteaz de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea s duc la anularea lui, dat fiind natura sa original și special, fr a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitar și fr ca baza legal a Comunitții însși s fie pus la îndoial.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre artând c dreptul comunitar este o ordine juridic independent care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior, or, în speț, taxa special auto a fost introdus în legislația intern prin Legea nr. 343/2006 privind Codul fiscal.
Tribunalul a constatat c acțiunea reclamantei este o acțiune în restituirea unor taxe achitate fr temei legal întemeiat pe art. 214 (3) și art. 117 Cod procedur fiscal, întrucât suma pltit de reclamant nu a fost datorat potrivit legislației comunitare.
Reclamanta a achitat taxa conformându-se dispozițiilor art. 2141și 2143Cod fiscal și unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilit de Ministerul Finanțelor și care este afișat în form electronic, în mod public fiind irelevant aspectul c aceast plat a fost fcut voluntar în condițiile în care operațiunea de înmatriculare a autoturismului second-hand cumprat dintr-un stat membru al UE, în România, este condiționat de plata acestei taxe. A considera c reclamanta nu poate contesta înclcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanț cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României care statueaz c orice persoan se poate adresa justiției pentru aprarea drepturilor, libertților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrdi exercitarea acestui drept.
Cu privire la captul de cerere privind actualizarea sumelor achitate cu rata dobânzii legale pân la data plții efective, instanța constat c, în cazul sumelor restituite de la bugetul statului se datoreaz dobânzile legale aferente, pân la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantei putând fi reparat integral numai în acest mod, astfel cum prevd dispozițiile art. 1084 cod civil raportat la art. 1082 Cod civil.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea reclamantei, în sensul c a obligat pârâta s dispun restituirea sumei de 6.284 lei, actualizat, cu dobânda legal aferent de la data plții sumei, pân la data restituirii efective.
Împotriva sentinței a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar modificarea ei și respingerea acțiunii, cu urmtoarele criticii:
În esenț, prima instanț a constatat neconcordanța dintre legislația intern care reglementeaz taxa auto de prim înmatriculare, pe de o parte, și Constituție și Tratatul Comunitții Europene, pe de alt parte.
În primul rând, critic sentința pe soluționarea greșit a excepției de inadmisibilitate a acțiunii reclamantului sub un dublu aspect.
Primul aspect se refer la împrejurarea în care instanța de fond a constatat c însși obligația de plat a taxei, de natur legal și condiționarea înmatriculrii de dovada plții acesteia, echivaleaz cu existența unui act administrativ de obligare la plat, care nu are suport material, ci doar o baz legal. Or, în condițiile în care nu exist un "suport material", adic existența material a unui act administrativ, acțiunea reclamantului, așa cum a fost formulat, apare ca fiind inadmisibil.
Al doilea aspect al inadmisibilitții, are în vedere natura litigiului: dac nu exist act administrativ în speț, sau dac reclamantului i s-a rspuns printr-un simplu rspuns la petiție, în termenul legal, nu se poate vorbi de contencios administrativ.
A doua excepție de ordine public pe care o invoc este cea privind lipsa calitții procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice A, argumentele fiind aceleași ca la fond.
Instanța a considerat c înclcarea art.90 din Tratat a fost demonstrat prin faptul c a fost instituit taxa special, îns nu a avut în vedere faptul c pârâta doar a încasat respectiva taxa potrivit legislației în vigoare (cum în mod corect a stabilit Tribunalul Gorj prin sentința nr.2789/01.10.2007 pronunțat în dosarul nr-).
Prima instanț a înclcat limitele generale de competenț ale unei instanțe de judecat, depșind și atribuțiile puterii judectorești (art.304 pct.4 din Codul d e procedur civil).
Potrivit art.126 alin.2 din Constituția României, "Competența instanțelor judectorești și procedura de judecat sunt prevzute numai prin lege." Astfel, nicio lege în vigoare nu permite unei instanțe judectorești de drept comun s se pronunțe asupra compatibilitții unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale.
În ce privește fondul cauzei, relev c, admițând c la data pronunțrii, nr.OUG50/2008, cap. VI lit. A) alin.1 - 17, deși era publicat în Monitorul Oficial, ea nu era în vigoare, hotrârea instanței este considerat netemeinic și nelegal, astfel:
Regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit în fapt regimul accizelor prevzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pân la data de 31 2006.
Faț de prevederile constituționale ale art.148 precizeaz c, potrivit art. 1-33 din Legea nr.157/2005 pentru ratificarea Tratatului, " Legea-cadru european este un act legislativ care oblig orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lsând în același timp autoritților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor."
Totodat, alin.2) al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, faț de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezult faptul c legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, îns autoritțile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte și c, în concluzie, prima instanț prin admiterea acțiunii a fcut o aplicare greșit a legii.
Cu privire la prevederile art. 90 (1) din Tratatul Comunitților Europene, recurenta consider c dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunitții Europene nu sunt incidente în cauz, întrucât taxa de prim înmatriculare urmeaz a fi pltit de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculri în România.
Argumentele de principiu reținute în motivarea hotrârii pronunțate de Tribunalul Arad sunt neîntemeiate, întrucât legislația european nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia s nu fie mai mare decât al taxelor care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin urmare, Tribunalul Arad ar fi fost obligat s stabileasc prin mijloace procedurale specifice dac taxa achitat în concret de reclamant este sau nu mai mare decât nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
În acest context, arat c nici Comisia European nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculri a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. Principiul "poluatorul pltește", pe care se bazeaz și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Dispozițiile art. 90 paragraful I din Tratatul Comunitții Europene nu sunt incidente întrucât, pe de o parte nu suntem în prezența unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de alt parte nu ne aflm în prezența unui regim fiscal discriminator, întrucât obligația plții taxei de prim înmatriculare exist pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de țara de provenienț a acestora, nefiind deci în prezența unei îngrdiri a liberei circulații a mrfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunitții Europene.
Tot pe fondul cauzei, solicit ca instanța de recurs, s constate c la momentul promovrii prezentului recurs, este în vigoare nr.OUG50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare stabilite prin hotrâre de guvern, nr.OUG50/2008 fiind publicat chiar anterior pronunțrii hotrârii atacate.
În aceste condiții, având în vedere aceste modificri legislative, agreate de Uniunea European, solicit instanței s dispun în consecinț.
În condițiile legislative prezente, consider acțiunea reclamantului ca fiind parțial fr obiect.
Astfel, începând cu data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare stabilite prin hotrâre de guvern, din care rezult c pentru a obține restituirea unei prți din taxa pltit pentru prima înmatriculare a autoturismului la care face referire reclamantul trebuie doar s depun o cerere însoțit de actele dispuse de prevederile normative, iar organul fiscal va proceda la restituire în termenul indicat de dispozițiile Codului d e procedur fiscal, fr a fi nevoie de intervenția instanței de judecat, aceasta, bineînțeles, dac exist diferențe de restituit între vechea tax reglementat de Codul fiscal și cea de poluare introdus de nr.OUG50/2008.
Din acest punct de vedere și pentru aceast parte din sum, acțiunea reclamantului este fr obiect, existând o procedur de restituire de care acesta poate s uzeze și în urma creia va primi suma ce i se cuvine, drept pentru care, pe fond, solicit reținerea cauzei pentru judecare și în consecinț respingerea ei.
Cu privire la partea de tax a crei restituire nu se face la cerere potrivit nr.OUG50/2008, solicit respingerea acțiunii ca neîntemeiat.
Așa cum este reglementat de nr.OUG50/2008, taxa de poluare este temeinic și legal, în conformitate cu normele de drept comunitar, aceast tax nefiind contestat de Comisia European sau alt organism comunitar.
Îndeplinind aceste condiții, este evident c diferența de tax achitat de reclamant este temeinic, legal și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituit nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalitții și egalitții ei, drept pentru care solicit ca cererea reclamantului s fie respins ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța hotrârea atacat art c instanța de fond în mod eronat a respins cererea de suspendare motivând c "soluționarea cauzei nu depinde de finalizarea procedurii de infrigement" în condițiile în care, așa cum a artat în întâmpinarea de la dosarul instanței de fond, soluția în speț este legat de finalizarea acestei proceduri.
În acest sens, învedereaz c Uniunea European, prin organele sale abilitate, respectiv Comisia European, a declanșat împotriva României procedura de "infringement", respectiv procedura privind constatarea înclcrii în parte de ctre România, ca stat membru al a normelor comunitare în vigoare, în speț ale art. 90 din Tratatul
În cadrul negocierilor prealabile purtate de ctre România cu reprezentanții Comisiei Europene, discuțiile au fost axate exclusiv în sensul modificrii formulei de calcul a acestei taxe, prin modificarea criteriilor și coeficienților de calcul și ponderii acestora în formula de calcul, în vederea diminurii considerabile a cuantumului final al taxei, și nicidecum în sensul eliminrii totale de ctre România a acestei taxe din Codul Fiscal.
De altfel, în urma acestor discuții s-a negociat modificarea acestei taxe sub aspectul modului de calcul al acesteia potrivit solicitrilor Comisiei europene, situație în care, în momentul ajungerii la un acord agreat de ambele prți, procedura de infringement va fi definitiv închis, iar cauza nu va mai fi trimis spre examinare Curții de Justiție a Comunitții Europene de la Luxemburg.
Faț de aceste negocieri între reprezentanții României și Comisiei Europene, negocieri care s-au concretizat prin acceptul dat de Comisia European asupra unui proiect întocmit de ctre România cu privire la aceast tax, apreciaz c pronunțarea în acest moment a unei hotrâri în aceast speț este inoportun cât și nelegal.
Pronunțarea unei hotrâri înainte de intrarea în vigoare a modificrilor legislative privind taxa de prim înmatriculare, așa cum au fost ele agreate de ctre Comisia European, este în acest moment neavenit, existând posibilitatea, ulterior, ca soluția instanței s fie adaptat conform normelor aflate în vigoare și agreate de Uniunea European.
De exemplu, în ipoteza în care, instanța, ar admite, pe fond acțiunea reclamantului, fapt care genereaz o restituire integral a taxei pltit de reclamant, se poate crea un prejudiciu adus Statului Român, întrucât, dup cum a artat mai sus, negocierile cu Comisia European au fost axate asupra cuantumului acestei taxe, respectiv asupra modului de calcul și în nici un caz asupra eliminrii totale a acestei taxe. Deci, aceast tax, va exista, așa cum este ea prezent într-un numr de 16 state europene, agreat fiind de Comunitatea European, îns, ea va fi stabilit într-un alt cuantum.
Astfel, vzând mențiunile fcute mai sus, apreciaz c soluționarea echitabil a prezentei cauze, depinde în tot de soluționarea litigiului dintre România și și în acest fel, solicit suspendarea prezentei cauze, pân la soluționarea definitiv a procedurii de infringement, în condițiile art. 244 aliniat 1, pct. 1 din Codul d e Procedur Civil.
Consider c în cazul în care nu s-ar dispune suspendarea judecrii prezentei cauze pân la finalizarea procedurii de infringement,semnaleaz iminența producerii urmtoarelor posibile situații:
- pronunțarea unor soluții pe fondul cererilor de restituire a taxei de ctre instanțele judectorești naționale, indiferent de soluția adoptat, înainte de pronunțarea unei hotrâri contrare acestor soluții de ctre de la Luxemburg.
Astfel, în cazul ipotetic amintit și mai sus, în care acțiunile în restituirea taxei auto de prima înmatriculare ar fi admise de ctre instanțele naționale iar eventuala soluție a hotrârii ar fi de respingere a sesizrii Comisiei și de constatare a faptului c România nu a înclcat normele comunitare prin instituirea acestei taxe, se pune întrebarea fireasca ce se întâmpl cu aceste hotrâri ale instanțelor naționale și cum mai pot fi ele infirmate (anulate), conform normelor procedurale interne, precum și cum mai poate fi întoars executarea lor, prin încasarea la bugetul statului a taxelor restituite necuvenit ctre particulari în baza acestora.
- In mod similar, și în ipoteza respingerii pe fond, ca neîntemeiate, a acestor cereri de restituire de ctre instanța național, fr a se dispune suspendarea cauzelor pân la pronunțarea în speț a sau mcar a punerii în discuție a excepției prematuritții cererilor de restituire, iar ar soluționa procedura de infringement în sensul admiterii sesizrii Comisiei și constatrii faptului c România a înclcat normele comunitare, se pune problema inadmisibilitții formulrii, ulterior pronunțrii hotrârii, a unor noi cereri de restituire formulate de ctre aceiași particulari, prin invocarea și admiterea excepției puterii de lucru judecat.
- învedereaz și posibilitatea crerii în practic a unei a treia situații, și anume ca hotrârea s promoveze o soluție de "admitere în parte" a sesizrii Comisiei, în sensul în care s se statueze ca în principiu, în lipsa unei armonizri a taxei auto la nivel comunitar, România are dreptul s instituie o astfel de taxa auto, îns s constate c modul de determinare a cuantumului taxei auto nu corespunde întru-totul cerințelor și rigorilor comunitare, și c potrivit practicii, aceast taxa auto este datorat doar în parte de ctre particularii care au achitat-o statului român, proporțional cu gradul de depreciere real a autoturismelor și autovehiculelor pentru care s-au achitat aceste taxe.
În aceast din urma situație, toate hotrârile pronunțate pe fondul cauzei de ctre instanțele naționale, indiferent c sunt de admitere a acțiunilor și de restituire integral a taxelor auto achitate sau c aceste soluții sunt de respingere a acțiunilor și de menținere ca datorate integral bugetului de stat, vor fi vdit netemeinice și contrare hotrârii întrucât nimeni nu a calculat eventualele cote (prți) din taxele inițial achitate, care sunt nedatorate și care se impun a fi restituite particularilor, respectiv care sunt datorate și care nu trebuie restituite reclamanților particulari.
Legal citata, reclamanta-intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului si menținerea ca legala si temeinica a sentinței primei instanțe, cu motivarea pe care a invocat-o si in acțiunea introductiva;cu cheltuieli de judecata.
Examinând recursul de fata, prin raportare la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fata de prevederile legale incidente in materie, Curtea de Apel constata ca acesta este neîntemeiat, urmând sa il resping pentru urmtoarele considerente:
Cu privire la excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii pe considerentul c actul emis de pârât nu are caracterul de act administrativ, c nu exist suportul material al unui act administrativ și c pârâta Administrația Finanțelor Publice A nu are legitimare procesual activ în acest litigiu, Curtea reține urmtoarele:
Conform chitanței depuse în cauz, Trezoreria Municipiului A, entitate care funcționeaz în cadrul pârâtei Administrația Finanțelor Publice A, a încasat de la reclamant taxa special pentru autoturisme și autovehicule.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urm asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Pe de alt parte, actul întrunește și trsturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41 Cod procedur fiscal. Actul a fost emis de ctre organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscal.
Cât privește excepția lipsei calitții procesuale pasive invocat de pârât, Curtea are în vedere c Administrația Finanțelor Publice Aaî ncasat taxa special prin entitatea sa, Trezoreria Municipiului A, care este Trezoreria Statului și în consecinț beneficiarul acestei taxe este Statul Român, care conform Legii nr.495/2007 este reprezentat de Agenția Național de Administrare Fiscal B și unitțile teritoriale subordonate, în speț Administrația Finanțelor Publice A, ceea ce justific calitatea procesual pasiv a acesteia.
Cu referire la incidența în speț a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurent prin recursul de faț, Curtea constat c noua tax instituit de este OUG stabilit pe alte principii decât taxa special anterioar, are alt mod de calcul și alt destinație.
Așa fiind, Curtea apreciaz c nu este posibil, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legal taxa special încasat sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de alt parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumrii reclamantului s urmeze procedura anevoioas și plin de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite aceast tez ar însemna ca soluția dat acțiunii reclamantului s nu fie integral și eficace, de vreme ce pârâta în continuare c taxa special s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține c restituirea doar a diferenței între taxa special încasat anterior pe baza unei norme legale abrogat la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmeaz a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil dup aceast dat pune problema aplicrii noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa special încasat ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiv a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumrii raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitții legii consacrat de art. 15 alin.1 din Constituție.
Din aceast perspectiv, aplicarea OUG nr.50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Recurenta susține și c prima instanț a înclcat limitele generale ale unei instanțe de judecat, depșindu-și atribuțiile puterii judectorești, în raport de dispozițiile art.126 alin.2 din Constituție, nefiindu-i permis s se pronunțe asupra compatibilitții unor prevederi legale interne cu Constituția și tratatele internaționale.
În cauza de faț tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritar și direct a dispozițiilor art. 90 din Tratat, pentru considerentele urmtoare:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciar intern și cea a c art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creeaz drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judectorul național, ca prim judector comunitar, are competența atunci când d efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat s aplice procedurile naționale de așa manier ca drepturile prevzute de Tratat s fie deplin și efectiv protejate.
C o tax intern impus autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexat și unde Curtea de Justiție a artat c o tax de înmatriculare este interzis atâta timp cât este perceput asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dat în circulație pe teritoriul unui stat membru și c valoarea taxei, determinat exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindric) și la clasificarea din punct de vedere al polurii este calculat fr a se lua în seam deprecierea autoturismului de o asemenea manier încât, atunci când se aplic autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea rezidual a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform crora legislația comunitar cu caracter obligatoriu prevaleaz legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garanteaz îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de alt parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabil numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunoar autoritțile fiscale. Din aceast perspectiv, invocarea de ctre organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul creia s-a perceput taxa special dovedit contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitar asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipotez revine jurisdicțiilor s elimine aceast disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea direct a Tratatului în așa fel încât acestei norme s i se recunoasc și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanț de fond nu a fcut altceva decât s aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manier s i se recunoasc particularului dreptul su de a nu fi impus o tax special discriminatorie la înmatricularea pentru prima dat în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În aceast manier instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasat de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciar pertinent (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Pe cale de consecinț, Curtea constat c instanța de fond a fcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vdește a fi neîntemeiat sub toate aspectele, așa încât conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, și art.312 aliniat 1 Cod procedur civil, urmeaz a fi respins ca atare.
Faț de prevederile art. 274 Cod procedur civil, constatând culpa procesual a recurentei în declanșarea acestei ci de atac Curtea va obliga recurenta la plata ctre reclamanta -intimat a sumei de 1904 lei cu titlu de cheltuieli de judecat reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 00118 din 03.12.2008, depus la dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul pârâtei Administrația Finanțelor Publice A in contradictoriu cu împotriva HG sentinței civile nr.514/10.09.2008 a Tribunalului Arad.
Oblig pârâta recurent la plata ctre reclamanta intimat a sumei de 1904 lei cu titlu de cheltuieli de judecat reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public de la 04 2008
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.DD-10.12.2008
Tehnored LM-11.12.2008
2 expl/SM
Prima instanț - Tribunalul Arad
Judector -.
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Diana Duma, Rodica
