Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1371/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 22.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1371
Ședința Publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 263/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimata T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent lipsă avocat, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocatul depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamantului recurent, chitanță privind achitarea taxei judiciare de timbru de 2 lei, și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 22.05.2009, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T, anularea actului administrativ fiscal în baza căruia a plătit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule cu nr. 68143/01.02.2008, restituirea sumei de 4310 lei, plătită cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule la prima înmatriculare, la. T - Trezorerie și obligarea pârâtei la plata de dobânzi aferente acestei sume, calculate până la restituirea sumei efective.
În fapt, reclamantul a arătat că, în data de 19.06.2007, a achitat prin chitanța seria - nr. - suma de 4310 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare în România a unui autovehicul second hand achiziționat dintr-un stat comunitar. În vederea înmatriculării autoturismului, reclamantul a fost obligat să plătească taxa specială auto de primă înmatriculare, măsură pe care o apreciază ca fiind ilegală și abuzivă, în raport cu dispozițiile legale comunitare în materie de taxe și impozite, în speță, dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Apreciind că taxa este lipsită de temei legal, reclamantul a formulat contestație, înregistrată la. la data de 28.01.2008, la care i s-a comunicat un refuz de restituire, apoi a trimis și la. T, cu adresa nr. 73850/25.02.2008 o altă plângere. Nici în prezent, contestația nu a fost soluționată.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 90 (1) din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României.
La cererea de chemare în judecată, a atașat, în copie: contestația înregistrată la. T, adresa emisă de T către reclamant, chitanța seria - nr. -, contract de vânzare - cumpărare pentru vehicul folosit.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Taf ormulat întâmpinare, solicitând, în principal, admiterea excepției inadmisibilității, prematurității, tardivității, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, observând și că este nemotivată corespunzător.
Pârâta a invocat și dispozițiile OUG nr. 50/2008 (prin completare la întâmpinare) prin care taxa de prima înmatriculare prevăzută de art. 214 ind. 1 - 241 ind. 3 din Codul d e Procedura Fiscala, este calculata in funcție de gradul de poluare al autoturismului, si nu in funcție de vechime cum se face in prezent. Prin acest act normativ se are in vedere reașezarea coeficientului de reducere a taxei si pe de alta parte acesta răspunde criticilor, respectiv ca nivelul taxei pentru mașinile second - hand este ridicat fata de valoarea lor reziduala. Ca atare, in cazul in care rezultatul grilei privind noua impozitare este mai mic decât taxa achitata, reclamanta beneficiază eventual de o reducere si restituirea diferenței, dar in nici un caz de exonerarea de la plata.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că taxa a fost achitată în temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 241 ind. 3 din Codul fiscal, coroborate cu prevederile HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal - în vigoare la acea dată.
Cu privire la obligarea la plata dobânzii legale, pârâta a considerat că această cerere este nefondată, raportat la faptul că OG9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, este aplicabilă doar în cazul convențiilor si al relațiilor comerciale, obligații care nu se regăsesc în sfera dreptului fiscal.
Prin sentința civilă nr. 263/03.03.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 205 OG 92/2003 coroborat cu art. 7 din L 554/2004 instanța de fond a reținut că o asemenea excepție este neîntemeiată în condițiile în care taxa de prima înmatriculare a fost achitată de reclamant cu chitanța seria - nr. - pentru suma de 4310 lei iar la data de 28.01.2008 reclamantul a înregistrat o cerere de restituire a acestei taxe. Susținerea pârâtei în sensul că o asemenea cerere de restituire nu poate fi asimilată contestației împotriva actului administrativ fiscal nu a fost reținută de prima instanță, întrucât este de observat că reclamantul a achitat taxa conform procedurii prevăzute în Codul fiscal, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor în România nefiind posibilă fără plata acestei taxe.
Instanța de fond a reținut că plata taxei operează automat ca o condiție obligatorie la înmatricularea autoturismului iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin raportare la dispozițiile art. 205 al.1 OG 92/2003 cu raportare la art. 7 al.1 L 554/2004 nu-l poate constitui decât cererea de restituire a acestei taxe.
În fapt, raportat la actele depuse la dosar instanța de fond a reținut că reclamantul a achitat cu chitanța seria - nr. - suma de 4310 lei reprezentând taxa prima înmatriculare pentru autovehiculul marca Ford, fiind achiziționat autoturismul de la persoana fizică de către reclamantul la data de 3 decembrie 2007, în România. Prin cererea înregistrată la Administrația Finanțelor Publice T sub nr. 68143/01.02.2008, a solicitat reclamantul restituirea sumei achitată cu titlu de taxa de prima înmatriculare.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că reclamantul a achitat taxa specială pentru autoturisme si autovehicule la data de 03.12.2007, acțiunea de față a înregistrat-o la data de 19.05.2008, sens în care la momentul soluționării prezentei cauzei sunt incidente fiind în vigoare prevederile OUG 50/2008, (în vigoare din data de 01.07.2008) potrivit cărora taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituite pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a OUG 50/2008.
Potrivit art. 6 din HG 686/2008 în condițiile în care taxa specială pentru autoturisme plătită potrivit art. 214 ind. 1-214 ind. 3 Cod fiscal este mai mare decât taxa pe poluare rezultată din aplicarea OUG 50/2008, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită. Sumele se restituite la cererea contribuabilului în conformitate cu prevederile art. 117 OG 92/2003 prin depunerea unei cereri la organul fiscal competent la care se vor atașa documentele prevăzute de art. 6 al.4 HG 686/2008.
Prima instanță a constatat așadar că începând cu data de 01.07.2008 s-a născut în patrimoniul reclamantului un drept la restituirea diferenței dintre taxa de prima înmatriculare achitată conform prev. art. 271 ind. 1 -271 ind. 3 Cod fiscal si taxa de poluare instituită de OUG 50/2008, iar în condițiile în care nu s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor cuprinse la art. 11 OUG 50/2008 si nici nu s-a contestat conformitatea cu normele dreptului comunitar a taxei de poluare instituită de OUG 50/2008 reclamantul nu poate ignora prev art. 11 OUG 50/2008 având dreptul doar la restituirea diferenței stabilită prin norma legală anterior citată.
Argumentele reclamantului legate de încălcarea prev.art.90 din Tratatul CE prin instituirea unor impozite interne discriminatorii raportat la bunuri importate din Comunitatea Europeană nu au relevanță în prezenta cauză, consideră prima instanță în care a reținut incidența în speță a disp.art.11 OUG 50/2008 ce se referă și la perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008. Atât acțiunea de față înregistrată la 19.05.2008, cât și taxa achitată la 03.12.2007, raportat la data intrării în vigoare a OUG nr.50/2008, respectiv 01.07.2008, act normativ prin care sunt abrogate art. 214 ind.1-214 ind.3 din Codul Fiscal,și care reglementează și perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, vor duce la constatarea netemeiniciei solicitării reclamantului de restituire a taxei achitate.
Reclamantul a achiziționat autoturismul în România de la o persoană fizică. În aceste condiții invocarea pretinsei încălcări a prevederilor art. 90 din Tratatul CE este neîntemeiată. Norma prevăzută la art. 90 alin. 1 din Tratatul CE se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. În speță, taxa pe poluare nu se aplică exclusiv autoturismelor provenite clin alte state membre ale UE ci se aplică tuturor autoturismelor noi sau second hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența acestora, aplicându-se si autoturismelor din producția națională a României. Adoptarea OUG 50/2008 si a NM de aplicare s-a făcut urmare a negocierilor între România si CE, cu avizul Comisiei Europene. Nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe la prima înmatriculare a autovehiculelor, ținând cont de principiul poluatorul plătește, pe care se bazează instituirea taxei pe poluare, principiu acceptat la nivelul întregii Uniuni Europene.
Instanța de fond a considerat că în speță, nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele CE aduse în România în scopul reînmatriculării, dat fiind că reclamantul a achiziționat în România autoturismul și nu l-a adus personal din străinătate suportând personal și taxele legate de importul acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiuni astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată ă hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică câtă vreme instanța reține pe de o parte taxa a fost achitată de reclamant pentru a-și putea înmatricula autoturismul, iar pe de altă parte a reținut obligativitatea achitării acestei taxe doar de către cel care a importat autoturismul.
Sunt nelegale și susținerile instanței de fond potrivit cărora reclamantul ar avea dreptul să ceară doar diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare. Întrucât reclamantul are dreptul de a obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare, în acest sens fiind și practica constantă a instanțelor judecătorești.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Administrația Finanțelor Publice Tas olicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primi instanțe arătând că reclamantul are dreptul la restituirea taxei rezultate ca diferență între taxa de înmatriculare achitată în temeiul art. 2141-2143Cod fiscal și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008, conform art. 11 din acest act normativ.
Cât privește încălcarea dispozițiilor din art. 90 din Tratatul CE, de către dispozițiile cuprinse în Cod fiscal se arată că această taxă specială nu se aplică exclusiv autoturismelor second hand provenind din alte state membre ale UE, ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second hand, înmatriculate pentru prima dată în România indiferent de proveniența geografică sau națională și ca atare nu se poate vorbe despre o măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre aflate la prima înmatriculare în România în comparație cu autovehiculele provenite din România aflate în aceiași situație de primă înmatriculare în România. Se mai solicită și respingerea petitului privind plat dobânzilor legale arătând că obligația de plată instituită în temeiul Codului fiscal nu este purtătoare de dobânzi și ca atare nici obligația de restituire nu poate fi suspusă plății dobânzilor.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este întemeiat, după cum urmează:
Prin chitanța - 4 B nr. - din 3.12.2007 reclamantul a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 4.310 lei pentru înmatricularea autoturismului marca Ford Focus, an de fabricație 2004.
La data de 28.01.2008 reclamantul a formulat o cerere de restituire a taxei astfel achitate, iar prin Adresa nr. 68143/1.02.2008 intimata Administrația Finanțelor Publice Tap recizat că taxa specială de primă înmatriculare a fost stabilită în mod legal și nu poate fi restituită. Ulterior la data de 25.02.2008 reclamantul a înregistrat la Administrația Finanțelor Publice T sub nr. 73850 contestație împotriva adresei anterior menționate.
Referitor la excepția privind inadmisibilitatea acțiunii pe considerentul inexistenței unui act administrativ în condițiile în care adresa eliberată reclamantei reprezintă doar un răspuns de in formare ce nu este de natură a produce efecte juridice din partea organului fiscal și care nu îmbracă natura unui act administrativ fiscal și în consecință de vreme ce nu există un act administrativ nu se poate vorbi despre existența unui litigiu de contencios administrativ, instanța urmează a respinge această excepție reținând că taxa de primă înmatriculare a fost achitată de reclamant prin chitanța seria - 4B nr. -/3.12.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice T pentru suma de 4.310 lei, iar la data de 28.01.2008 reclamantul a înregistrat o cerere de restituire a acestei taxe. Taxa a fost achitată conform procedurii prevăzută de Codul fiscal, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor în România nefiind posibilă fără plata acestei taxe. Or, în aceste condiții Curtea reține că plata taxei operează automat ca o condiție obligatorie la înmatricularea autoturismelor, iar demersul prealabil administrativ la care este obligată reclamantul nu-l poate constitui decât cererea de restituire a acestei taxe. La această cerere intimata a răspuns prin adresa nr.68143/1.02.2008 împotriva căreia reclamantul a formulat contestația înregistrată la Administrația Finanțelor Publice T la data de 25.02.2008 și la care nu a primit răspuns.
Raportat la acestea, Curtea reține că la demersul prealabil al reclamantului privind restituirea taxei Administrația Finanțelor Publice T refuzat restituirea taxei respective aspect ce este de natură a conferi acestei adrese caracterul unul act administrativ atipic de vreme ce constată refuzul autorității recurente de a da curs soluționării favorabile a cererii reclamantului, act ce a fost emis în aplicarea dispozițiilor art. 214 ind.1 - 214 ind. 3 Cod fiscal și produce efecte juridice în sarcina acesteia astfel încât sunt întrunite caracteristicile prevăzute de art.2 alin. 1 lit. c) Legea 554/2004.
Prima instanță a procedat la respingerea acțiunii reclamantului pe două considerente. Astfel a reținut că reclamantul are dreptul de a uza de dispozițiile art. 11 din OUG nr. 50/2008 privind restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare, iar pe de altă parte a reținut că reclamantul a achiziționat autoturismul în România de la o persoană fizică, iar taxa de poluare nu se aplică exclusiv autoturismelor provenite din alte state membre și se aplică tuturor autoturismelor noi sau second hand înmatriculate pentru prima dată în România.
Această soluție este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, întrucât taxa specială de primă înmatriculare a cărei restituire integrală face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare astfel încât s-a dat eficiență principiului potrivit căruia statul membru ce a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin aplicarea acestuia. Or, în aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale iar restituirea doar a diferenței între taxa specială și taxa de poluare instituită prin nr.OUG50/2008 pune inevitabil problema aplicării noului act normativ și pentru trecut astfel încât taxa specială s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui act normativ ce nu era în vigoare la data nașterii și consumării raportului juridic de drept fiscal întrucât la data achitării taxei erau incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Se mai observă astfel, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, iar admiterea în parte a acțiunii reclamantului așa cum solicită pârâtele ar însemna înlăturarea considerentelor potrivit cărora taxa specială prevăzută anterior de Codul fiscal era impusă de Statul Român prin nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratatul și echivalează cu însăși validarea acesteia, de vreme ce pârâtele în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Astfel, Curtea retine ca potrivit disp.art.90 al.1 din Tratatul CE. nici un stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare. Ca atare prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Se interzice astfel discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă de natură similară. Art. 90 din Tratat se referă la o discriminare determinată de o diferența între impozitele aplicate produselor altor state membre și impozitele interne de orice natură care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare al produselor altor state membre ale UE în comparație cu nivelul de impozitare al produselor de pe piața internă a Statului Este de necontestat că taxa de primă înmatriculare s-a plătit de către toți particularii care procedau la înmatricularea pentru prima data în România a unui autovehicul indiferent de unde provine acesta, însă taxa de prima înmatriculare s-a aplicat numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Cu toate acestea taxa stabilita de art. 214 ind. 1 Cod fiscal nu s-a perceput in cazul reînmatriculării în România după 1.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România dar s-a perceput în cazul înmatriculării în România după 1.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al E decât România. Ori, in aceste condiții se constată o diferență de aplicare a taxei ce introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele din E aduse în România în scopul reînmatriculării cu situația în care au fost deja înmatriculate în țara de proveniență față de vehiculele înmatriculate deja în România pentru care la reînmatriculare nu se mai percepe o asemenea taxă.
Se mai observă că discriminarea operează și între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007 când Statul Raa derat la UE și au intrat în vigoare disp.art.214 ind. 1 Cod fiscal și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 1.01.2007 și în consecință instanța constată ca art. 90 din Tratatul CE este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamantă și contestată în prezenta cauză.Disp.art.214 ind. 1 Cod fiscal sunt astfel incompatibile cu disp.art.90 din Tratatul CE motiv pentru care se impune menținerea soluției de obligare a pârâtei la restituirea acestei taxe.
Instanța națională este primul judecător comunitar și este abilitata să analizeze dispozițiile legislației interne prin raportare la prevederile dreptului comunitar. Potrivit art. 148 al.2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne iar autoritatea judecătoreasca este obligată să aducă la îndeplinire obligațiile rezultate din aceste prevederi, ținând cont și de principiul efectului direct a art.90 al.1 din Tratatul CE pentru ordinea juridică internă a României.
Mai este de observat astfel, conform practicii constante a CJCE (cauza Simmenthal nr. /77 din 9.03.1978) ca "judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competentei sale, dispozițiile dreptului comunitar are obligația de a asigura realizarea efectului deplin a acestor norme, lăsând la nevoie neaplicata orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioara, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Ca atare față de practica constantă a Curții de Justiție a Comunității Europene, a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, Curtea reține ca instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin a dreptului comunitar, la însăși înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții naționale contrare.
În condițiile în care se reține ca întemeiată cererea reclamantului pentru restituirea taxei de primă înmatriculare se va dispune și obligarea la plata dobânzii legale fiscale. Referitor la acest aspect se observă că intimata Taa rătat că taxa specială pentru autoturisme instituită de Codul fiscal nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului. Astfel, se arată că această taxă nu avea un termen legal de plată sau o data a scadenței sale prevăzută expres de Codul fiscal pe care contribuabilul să fie obligat să o respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi. Această susținere corespunde adevărului întrucât taxa se achita de către contribuabil ca o manifestare unilaterală de voință fiind o operațiune tehnică prealabilă absolută necesară pentru înmatricularea autoturismului.
Cu toate acestea, de vreme ce s-a reținut că taxa a fost percepută de Statul Român prin încălcarea normelor de drept comunitar ne aflăm în prezența unor sume plătite fără existența unui titlu de creanță și ca atare devin incidente prevederile art.117 alin.1 din Codul d e procedură fiscală care arată că se restituie la cerere debitorului sumele plătite fără existența unui titlu de creanță iar pentru aceste sume contribuabili au dreptul la dobândă prevăzută de art.124 din Codul d e procedură fiscală, astfel încât va fi admis și petitul privind obligarea pârâtei T la plata dobânzii legale fiscale, întrucât dispozițiile art.117 și 124 Cod procedură fiscală sunt direct aplicabile.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, fiind în prezenta motivului de modificare a sentinței recurate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, aceasta fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, Curtea admițând recursul reclamantului va modifica sentința recurată, în sensul că, va admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T și în consecință va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice T la restituirea către reclamant a sumei de 4310 lei cu dobânda legală fiscală.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea recurentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 263/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata
Modifică sentința recurată în sensul că admite acțiune formulată de reclamantul și obligă pârâta T la restituire sumei de 4310 lei cu dobânda fiscală aferentă.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red./07.12.2009
Tehnored. /15.12.2009/2 ex.
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Pokker Adina, Olaru Rodica
