Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1377/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 1377/2008
Ședința publică din 09 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 472 din 14.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații PRIMARUL COMUNEI, COMUNA și PRIMARIA COMUNEI, având ca obiect contestație act administrativ fiscal
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat în substituirea avocatului pentru recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15lei
S-a făcut referatul cauzei, după care se arătat că, în data de 26.05.2008 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului PRIMARUL COMUNEI prin care prin care se solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din proc. civ, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul recurentei.
Reprezentantul recurentei depune la dosar dovada ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate ( 14) și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului recurentei pe fond.
Reprezentantului recurentei solicită admiterea recursului pentru motivele prezentate pe larg în scris și susținute oral în fața instanței, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxele de timbru și onorariu avocat arătat la fila 67 în dosarul de fond. Acesta a arătat că, din scurta motivare a instanței de fond reiese că potrivit art. 253 alin. 6 din Legea 571/2003 în cazul unei clădiri care nu a fost evaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local între 5 și 10% din valoarea de inventar, dar clădirea cu privire la care se pune problema stabilirii impozitului a fost dată în folosință în noiembrie 2003, când s-a făcut evaluare, stabilindu-se valoarea clădirii, astfel că nu ne aflăm sub incidența art. 253 alin. 6 din Legea 571/2003 iar societatea recurentă nu datorează impozit cu coeficient majorat.
CURTEA
deliberând, reține că
Prin sentința civilă nr. 472 pronunțată la data de 14 martie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost dmisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei PRIMĂRIA COMUNEI și a fost respinsă acțiunea față de acest pârât. Totodată, a fost respinsă acțiunea formulată de, sat pentru anularea dispozitiei nr.1063/16.08.2007 și a adresei nr. 11313/2007 emise de Primarul comunei.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin adresa de înștiințare nr. 11313/2007, s-a comunicat societății reclamante faptul că are de plătit o diferență de impozit pentru anul 2006 pentru clădirile moară și magazie deținute pe raza comunei.
În temeiul disp. art. 253 alin. 6 din Codul fiscal, impozitul pe clădiri se calculează în funcție de valoarea de inventar a clădirii, iar în situația în care aceasta nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anterior anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de Consiliul local între 5 si 10% din valoarea de inventar a clădirii înregistrate în contabilitatea persoanelor juridice până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.
Având în vedere aceste dispoziții legale coroborat cu Hotărârea Consiliului Local nr. 51/2005 și faptul că singura reevaluare a fost făcută de reclamantă în anul 2003, cum anul de referință pentru calcularea impozitului este 2006, instanța de fond a apreciat că organele fiscale au procedat în mod corect la stabilirea unui procent de 10 % din valoarea de inventar a clădirii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul anulării dispoziției nr. 1063/16.08.2007 a Primarului comunei, a adresei nr. 11313/2007 emise de Primăria comunei precum și a actelor care au stat la baza acestei dispoziții, constatându-se achitarea obligațiilor sale de plată a impozitului pe clădiri aferent anului 2006, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că soluția pronunțată de Tribunalul Cluj este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, având în vedere următoarele aspecte:
În conformitate cu dispozițiile art. 253 alin. 6 din Legea nr. 571/2003, n cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local între 5 și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare, iar conform nr. 51/2005 acest cuantum a fost stabilit la 10% din valoarea de inventar a clădirii.
În aceste condiții, reclamanta apreciază că pentru ca un contribuabil să fie obligat la plata unui impozit cu coeficient majorat (și nu de doar 1 % din valoarea de inventar a clădirii) este necesar ca aceea clădire să nu fi fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, or, clădirea cu privire la care se pune problema stabilirii impozitului a fost edificată în perioada 2001 - 2003, fiind dată în folosință în noiembrie 2003, iar la momentul dării în folosință s-a realizat stabilirea valorii clădirii - operațiune care se realizează și prin procedura reevaluării.
Având în vedere această stare de fapt, reclamanta relevă că nu au fost întrunite condițiile pentru aplicarea unui coeficient de majorare a impozitului pe clădire, întrucât anul fiscal de referință fiind 2006, cei 3 ani anteriori anului fiscal sunt anii 2005, 2004 și respectiv 2003, iar valoarea clădirii a fost stabilită în 2003, astfel încât pentru anul 2006 societatea nu datorează un impozit cu coeficient majorat.
Analizând recursul declarat de reclamanta prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
După cum rezultă din hotărârea pronunțată de către instanța de fond, s-a apreciat că acțiunea reclamantei este nefondată întrucât "singura reevaluare a fost făcută în anul 2003. Cum anul de referință pentru calcularea impozitului este 2006, în mod corect au procedat organele fiscale."
Considerentele acestei hotărâri nu cuprinde, însă, motivele de fapt și de drept care l-au determinat pe judecătorul cauzei să pronunțe soluția respingerii acțiunii reclamantei respectiv admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria com..
Se poate observa, așadar, că hotărârea pronunțată de către instanța de fond nu întrunește cerințele impuse de legiuitor prin art.261 pr.civ. iar exercitarea controlului judiciar de către instanța de recurs este imposibil de efectuat, neindicarea motivelor de fapt și de drept care l-au determinat pe judecătorul cauzei să adopte măsura suspendării soluționării cauzei reclamanților echivalează practic cu necercetarea fondului.
Prin urmare, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală întrucât a soluționat procesul fără a cerceta fondul cauzei motiv pentru care, Curtea constatând incidența dispozițiilor art. 312 alin.5 pr.civ. va admite recursul declarat de reclamantă, va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe respectiv Tribunalul Cluj, iar cu prilejul rejudecării cauzei instanța va analiza excepțiile invocate în cauză și va proceda la soluționarea lor cu respectarea prevederilor art.137 alin.1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, sat împotriva sentinței civile nr. 472 din 14 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
Red./dact.MS/
Dact./3 ex./11.06.2008.
Jud.fond:,
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
