Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1376/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 1376/2008
Ședința publică din 09 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr. 28 din 22.01.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, cauza privind și pe intimații și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurenți, avocat, pentru intimata, avocat și pentru intimatul Consiliul Local al Municipiului B, consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul recurenților depuneun înscrisprin care se arată că imobilul recurentului este, din care un exemplar se comunică cu celelalte părți.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților pe fond.
Reprezentantul recurenților a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, anularea hotărârii nr.49/29.03.2007 a Consiliului Local al Municipiului B și obligarea acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată. Acesta a arătat că prin hotărârea atacată se încalcă o serie de dispoziții legale ce reglementează construirea imobilelor, regimul de înălțime maxim admis, destinația construcțiilor și de asemenea dispozițiile G 525/1996 și a Legii 350/2001. Instanța de fond a reținut că potrivit art. 32 Legea 350/2001 hotărârea atacată nu este lovită de nulitate deoarece Planul de Urbanism General poate fi modificat și completat printr-un Plan Urbanistic de Detaliu, dar în opinia reprezentantului recurenților nu avem de a face cu o completare ci cu o încălcare în ceea ce privește funcționalitatea construcției. Instanței de fond a considerat că nu este util în cauză încuviințarea unei expertize tehnice de specialitate cu privire la regimul de înălțime și distanța dintre proprietăți. Din fila 31 dosarului de fond reiese că distanța dintre clădiri încălcă dispozițiilor legale cu privire la distanța minimă admisă ce ar trebui să fie de 10, instanța de fond a luat în calcul casa de la nr. 10 și nu pe cea a reclamantului.
Reprezentanta intimatei, solicitată respingerea recursului ca nefundat și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. Acesta a arătat instanței că hotărârea Consiliului Local al Municipiului B este legală și temeinică, modificările cu privire la înălțime și distanță respectă prevederile art. 32 din Legea nr.350/2001. În opinia sa au fost respectate dispozițiile Legii nr. 10/1995 cu privire la calitatea în construcții, proiectul a fost supus verificării de către experți atestați, care răspund în mod solidar cu proiectantul în ceea ce privește calitatea construcției. Aceasta a arătat că imobilul nu influențează confortul de locuit și sănătatea vecinilor din apropiere. Reprezentanta intimatei, cu toate că nu a putut să precizeze instanței regimul de înălțime, consideră că documentația de la dosar este suficientă pentru soluționarea cauzei și că o expertiză tehnică de specialitate nu se justifică.
Reprezentanta intimatului Consiliul Local al Municipiului B solicită respingerea recursului pentru motivele arătate pe larg în scris și susținute oral în fața instanței, arătând că hotărârea Consiliul Local este legală și că instanța de fond în mod corect a respins cererea cu expertiză întrucât toate obiectivele solicitate de recurenți au fost lămurite de către documentația întocmită în vederea adoptării Planului Urbanistic de Detaliu. În opinia sa instanța de fond în mod corect a apreciat că sunt respectate dispozițiile legale cu privire la distanța dintre imobilul în cauză și cea al recurentului iar în ceea ce privește regimul de înălțime consideră că documentația a fost întocmită în mod corect fiind supusă verificării unor specialiști atestați.
În replică, reprezentantul recurenților, arată că potrivit schiței de la fila 31 din dosarul de fond, distanța dintre imobile este sub minima admisă de 10.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 28 din 22 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de rec1amanții, și, împotriva pârâților Consiliul Local al mun.B și, având ca obiect anularea Hotărârii nr.49/29.03.2007 Consiliului Local al mun.
Rec1amanții au fost obligați să plătească pârâtei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr.49 din 29 martie 2007 Consiliului local al mun. privind aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu "Amplasare clădire de locuit în regim de înălțime D + P + 2E + M cu 14 apartamente în municipiul B, str.-.-, 7, Beneficiar (filele 6-8) s-a aprobat Planul Urbanistic de Detaliu pentru amplasarea unei clădiri cu destinația de locuințe colective cu 14 apartamente, în regim de înălțime D + P + 2E + M, cu înălțimea la cornișă de 10, în mun.B, str.-.-, 7, pe terenul proprietate privată de 992 m: identificat în CF B nr.2744, nr.top.93/11, conform Proiectului nr.14/2006 întocmit de SC SRL B care face parte integrantă din hotărâre.
Prin aceeași hotărâre au fost respinse ca neîntemeiate contestațiile depuse la Primăria mun. B, de către proprietari ai imobilelor din zonă, respectiv, și, și de asemenea, s-a hotărât că prevederile cuprinse în Planul de Detaliu aprobat confonn art.l completează și detaliază datele din documentația de urbanism "Actualizare Plan Urbanistic General al municipiului B" și Regulamentul local de urbanism pentru R, aprobat prin Hotărârea nr.43/30.03.2004 a Consiliului Local al mun.B, dispunându-se ca Primarul mun.B prin Viceprimarul de resort, Direcția Tehnică, Serviciul Urbanism, Amenajare Teritoriului, Autorizații să aducă la îndeplinire hotărârea. În cuprinsul hotărârii se menționează că hotărârea a fost adoptată de către Consiliul Local al mun.B în ședință ordinară, cu respectarea art.45 alin.2 lite și alin.5 din Legea nr.215/2001, respectiv cu un număr de 11 voturi "pentru", 4 voturi "împotrivă" și 4 abțineri, din 19 consilieri prezenți.
Documentele, actele și înscrisurile care au fost avute în vedere la adoptarea acestei hotărâri sunt menționate în partea introductivă a hotărârii.
Este adevărat, cum susțin reclamanții, că potrivit art.46 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului, planul urbanistic general are caracter director și de reglementare operațională, și fiecare localitate trebuie să îl întocmească să îl actualizeze la 5-10 ani și să îl aprobe, acesta constituind baza legală pentru realizarea programelor și acțiunilor de dezvoltare, însă, instanța constată că, potrivit art 32 alin.l din aceeași lege, în cazul în are prin documentația depusă pentru eliberarea unui certificat de urbanism se solicită o derogare de la prevederile documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă, prin certificatul de urbanism se poate solicita elaborarea unei alte documentații de urbanism prin care să se justifice și să se demonstreze posibilitatea intervenției urbanistice solicitate și după aprobarea noii documentații de urbanism - Plan urbanistic zonal sau Plan urbanistic zonal sau Plan urbanistic de detaliu - se poate întocmi documentația tehnică în vederea obtinerii autorizatiei de construire.
În conformitate cu disp.art.32 alin.2 și 3 din Legea nr.350/2001, noua documentația de urbanism, cuprinzând intervenția solicitată, poate fi aprobată numai după o perioadă de 12 luni de la data aprobării documentației de urbanism inițiale, iar modificările aduse reglementărilor din Planul urbanistic general asupra procentului de ocupare al terenului (POT) și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei se stabilesc prin Planul urbanistic de detaliu, iar ele aduse regimului de construire, funcțiunii zonei, înălțimii maxime admise, coeficientului de utilizare al terenului () și retragerii clădirilor față de aliniament se stabilesc prin planurile urbanistice zonale.
Rezultă din dispozițiile legale mai sus arătate că un Plan de urbanism general () poate fi modificat și completat în condițiile legii, printr-un Plan urbanistic de detaliu - în ce privește distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei, și printr-un Plan urbanistic zonal - în privința regimului de construire, funcțiunii zonei, înălțimii maxime admise, coeficientului de utilizare al terenului () și retragerii clădirilor fată de aliniament.
Așa fiind și tinând seama că Planul Urbanistic de Detaliu aprobat prin hotărârea de consiliu atacată, are la bază, printre altele, Proiectul nr.14/2006 întocmit de SC SRL B (31) ce face parte din hotărâre, iar în art.3 al hotărârii, se menționează că prevederile cuprinse în Planul urbanistic de Detaliu, aprobat conform art.l, completează și detaliază datele din documentația de urbanism "Actualizare Plan Urbanistic General al Municipiului B" și din Regulamentul local de urbanism pentru 7, aprobat prin Hotărârea nr.43/30.03.2004 a Consiliului Local al mun.B, instanța constată că susținerea reclamanților, conform căreia hotărârea atacată este lovită de nulitate pentru că -ul aprobat ar încălca, este o susținere neîntemeiată, deoarece -ul completează și detaliază datele din documentația de urbanism "Actualizare Plan Urbanistic General al mun.B".
În concret, nu s-a putut reține că hotărârea atacată ar fi lovită de nulitate, întrucât ar încălca regimul de înălțime și destinația construcțiilor (locuințe colective, în loc de locuințe individuale tip, stabilit prin -ul municipiului
Reclamanții au mai afirmat că prin obținerea -ului se încearcă eludarea dispozițiilor stabilite prin planul de urbanism general al municipiului B, însă nu arată în concret în ce constă eludarea, iar dacă este vorba de regimul de înălțime a construcției și destinația locuințelor ca funcțiune dominantă a zonei, nu este vorba de o eludare, ci de o modificare sau completare a Planului urbanistic general al municipiului
Cum -ul poate fi modificat prin și/sau PUZ și reclamanții nu contestă această situație, ei pot cel mult să susțină, așa cum de altfel o fac în motivarea acțiunii, că -ul aprobat prin hotărârea atacată încalcă prevederi legale de natură să atragă anularea hotărârii.
Reclamanții au susținut că prin -ul în discuție s-a aprobat ridicarea unei construcții cu regimul de înălțime D + P + 2E + M, în condițiile în care zona din care face construcția, zona 7, regimul de înălțime admis este de P + 2, ceea ce înseamnă că această construcție va avea două nivele în plus față de construcțiile ce se pot edifica în zonă, conform dispozițiilor: demisolul și mansarda.
Așa cum s-a mai arătat -ul poate fi modificat și completat în ceea ce privește regimul de înălțime al clădirii, iar potrivit art.31 alin.1 din Regulamentul General de Urbanism aprobat prin nr.HG525/1996, autorizarea executării construcțiilor se face cu respectarea înălțimii medii a clădirilor învecinate și a caracterului zonei, fără ca diferența de înălțime să depășească cu mai mult de două niveluri clădirile imediat învecinate.
Or, în condițiile în care chiar reclamantul are o construcție cu regimul de înălțime D + P + E + M, prin -ul aprobat nu se depășește decât cu un nivel construcția acestuia (a se vedea schița 31). Situația este oarecum asemănătoare și în privința imobilului deținut de reclamantul, care are regimul de înălțime D + P + E, față de care diferența este de două nivele, și nu mai mult.
Prin hotărârea în discuție se aprobă un pentru amplasarea unei clădiri, în regim de înălțime de D + P + 2 E + M, cu înălțimea la cornișă de 10, și reclamanții susțin că înălțimea clădirii depășește distanța măsurată, pe orizontală din orice punct al clădirii față de cel mai apropriat punct al aliniamentului opus, ceea ce contravine disp.art.23 din nr.HG525/1996, însă, prin acțiunea introductivă, reclamanții nu arată în concret care este acea depășire a distanței.
Din schița (31) ce face parte din proiectul nr.14/2006, care stă la baza -ului aprobat, reiese că până la casa reclamantului este o distantă de 19,92.
În raport cu casele reclamanților și distanțele sunt de 15, respectiv cca 20 metri, și aceste distanțe sunt mult mai mari decât înălțimea la cornișă de 10, menționată în hotărârea atacată. Nici "înălțimea la coamă" de 14,60 (31) nu este mai mare decât distantele mai sus mentionate.
Referitor la deprecierea valorilor generale acceptate ale urbanismului și arhitecturii invocate de reclamanți în temeiul art.32 din nr.HG525/1996, instanța a constatat că reclamanții relevă aspecte cu caracter general, fără argumente concrete la situația din cauză, regimul de înălțime al clădirii nefiind el însuși un argument, când însăși construcțiile reclamanților sunt relativ înalte.
S-a mai susținut de către reclamanți că -ul încalcă și dispozițiile art.48 din Legea nr.350/2001, respectiv nu cuprinde reglementări cu privire la permisivități și constrângeri urbanistice etc. însă nici de această dată nu se invocă argumente concrete, susținerile având caracter de generalitate care, practic, reproduc textul de lege invocat, deși în schița (31) sunt detaliate spații verzi, loc de joacă, trotuar,etc.
S-a invocat de către reclamanți și inconvenientul că viitoarea clădire nu va respecta nici dispozițiile legii cu privire la gradul de însorire al unui imobil și că astfel, clădirile învecinate nu vor beneficia de lumina soarelui aproape de loc, însă reclamanții nu arată despre ce dispoziții legale este vorba. Referitor la starea de fapt, susținerile reclamanților se mențin în nota de generalitate, și fac abstracție de distanțele la care se află construcțiile lor și chiar de poziționarea acestora (31), precum și de expunerea clădirilor în raport de punctele cardinale (32).
În atare situație, nu s-a putut reține că susținerile reclamanților sunt întemeiate.
Este adevărat, cum susțin reclamanții că au fost emise 4 rapoarte nefavorabile de comisii de specialitate (95-97 și 149, 153, 157), însă acestea nu au putere obligatorie, astfel că prin prisma lor nu s-a putut reține că hotărârea atacată ar fi nelegală.
Trebuie menționat că anterior adoptării hotărârii atacate privitor la clădirea în discuție a fost eliberat Certificatul de urbanism nr.535 din 6.04.2006 al Primăriei mun.B (60-62) prin care se impuneau condiții privitoare la amplasarea construcției, amenajarea de spații verzi, locuri de parcare etc. iar Planul Urbanistic de Detaliu aprobat prin hotărârea atacată a ținut seama de condițiile impuse prin certificatul de urbanism mai sus mentionat.
Proiectul nr.14/2006 întocmit de SC SRL B, menționat în hotărârea atacată, este o lucrare amplă (31, 49-59), și are în vedere -ul mun.B, funcționalitatea zonei, utilitățile existente, arhitectură etc. inclusiv gradul de însorire al imobilelor, iar hotărârea atacată, la rândul său, se întemeiază pe o documentația ce cuprinde avize, studii, planuri etc.
Nu poate fi omis nici faptul că hotărârea în discuție a fost reanalizată, la cererea reclamanților și altor persoane (89-90) în ședința de consiliu din 26.04.2007, hotărându-se să rămână în vigoare, așa cum rezultă din extrasul Procesului verbal a ședinței Consiliului local din 26.04.2007.
De asemenea hotărârea a fost reanalizată și la solicitarea Instituției Prefectului județului B-N, în ședința de consiliu local din 31 mai 2007, când s-a hotărât menținerea hotărârii în discuție, așa cum rezultă din Procesul verbal încheiat la 31 mai 2007, în ședința ordinară a Consiliului Local al mun.B ( l08-116), iar Prefectul județului B- N nu a promovat o acțiune în contencios administrativ Împotriva hotărârii.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța a constatat că nu sunt motive de nulitate sau de anulare a hotărârii în discuție și în consecință, a respins acțiunea rec1amantilor ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanții și solicitând în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bistrița -N iar în subsidiar, rejudecarea pe fond a cauzei și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții arată că deși unul dintre aspectele de nelegalitate a hotărârii atacate pe care și-au întemeiat acțiunea introductivă constă în faptul că imobilul ce se dorește a fi edificat depășește înălțimea maximă admisă atât în ceea ce privește numărul de etaje cât și înălțimea raportată la distanța măsurată pe orizontală din orice punct al clădirii față de cel mai apropiat punct al aliniamentului opus, totuși instanța de fond a respins proba cu expertiza care să constate acest lucru considerând că nu este utilă și pertinentă.
Prin actele depuse la prezentul recurs, consideră că face dovada deplină a faptului că imobilul avut în vedere ca și punct de reper de către instanța de fond nu le aparține și în consecință toate concluziile referitoare la distanțele dintre proprietăți și regimul de înălțime a imobilului ce se dorește a fi edificat sunt eronate, fiind raportate la o altă clădire și nu la clădirile învecinate ce aparțin reclamanților.
Mai arată că, planul urbanistic general are caracter director și de reglementare operațională, cu alte cuvinte toate celelalte documentații de urbanism adoptate trebuind să se conformeze și să îl respecte, aceasta făcând trimitere la dispozițiile unui alt text de lege și anume a art. 32 alin 1 considerat că în speță -ul aprobat nu încalcă -ul ci numai îl completează și îl detaliază.
Intimata prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 19 mai 2008 solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
Intimatul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N prin întâmpinarea depusă la data de 27 mai 2008 solicită respingerea recursului formulat în cauză ca nefondat.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Reclamanții prin acțiunea introductivă de instanță au solicitat anularea Hotărârii nr. 49 din 29 martie 2007 Consiliului Local al municipiului B arătând că prin hotărârea atacată s-a aprobat planul urbanistic de detaliu "amplasare clădire de locuit în regim de înălțime cu 14 apartamente în B str. -.- 7" acesta încălcând dispozițiile HG 525/1996 și ale Legii nr. 350/2001.
Prin hotărârea atacată pârâta deși îi erau cunoscute dispozițiile legale privind -ul și PUZ-ul a adoptat -ul atacat care încalcă în mod flagrant planul de urbanism general astfel în primul rând nu au fost respectate dispozițiile referitoare la regimul de înălțime apoi cele referitoare la tipul construcțiilor întrucât în 7 destinația construcțiilor este de locuințe individuale tip.
Reclamanții au mai arătat că prin aprobarea acestui se încearcă eludarea dispozițiilor stabilite prin planul de urbanism în general prin încălcarea dispozițiilor art 14 din HG nr 525/1996 potrivit cărora autorizarea executării construcțiilor se face cu condiția asigurării compatibilității dintre destinația construcției și funcțiunea dominantă a zonei stabilită printr-o documentație de urbanism sau dacă zona are o funcțiune dominantă tradițională caracterizată de țesut și conformare spațială proprie.
Prin cererea de revocare a actului administrativ atacat reclamanții au subliniat împrejurarea că zona la care se referă hotărârea atacată are o funcțiune tradițională de locuințe individuale și nu colective și nu este asigurată compatibilitatea dintre destinația construcției și funcțiunea dominantă a zonei fiind încălcate dispozițiile art. 14 din HG nr. 525/1996.
Apărările formulate de pârâtă sub acest aspect al invocării excepției prematurității acțiunii de instanță apar ca nefondate.
Reclamanții au solicitat administrarea probei cu expertiza arătând că doresc ca expertul prin concluziile raportului ce urmează a fi întocmit să stabilească regimul de înălțime maxim admis atât în ceea ce privește numărul de etaje cât și înălțimea maximă la cornișe încadrarea în ansamblul zonei în ceea ce privește amplasamentul, dimensiunile și funcționalitatea imobilului ce se dorește a fi edificat precum și gradul de însorire a imobilelor învecinate pentru a pute fi verificată compatibilitatea HCL 49/29 martie 2007 cu dispozițiile ale HG nr. 525/1996 și ale Legii nr. 350/2001.
Prima instanță a omis administrarea acestei probe apreciind că aceasta nu este pertinentă deși prin administrarea probei cu expertiza ar fi putut fi verificate motivele de nelegalitate invocate referitoare la înălțimea maximă admisă la înălțimea raportată la distanța măsurată pe orizontală din orice punct al clădirii față de cel mai apropiat punct al aliniamentului opus.
Raportul de expertiză necesar și util în cauză putea determina și imobilul de referință astfel cum impun exigențele Legii nr. 350/2001 și ar fi putut tranșa disputele existente cu privire la interpretarea schiței aflate la fila 31 dosarului de fond apreciată ca fiind unica probă determinantă în cauză de către prima instanță și a cărei interpretare sub aspectul imobilului de referință este contestată.
Expertiza tehnică în această cauză ar fi putut fi una din probele esențiale în determinarea corectă a stării de fapt și decurgând din aceasta și a aplicării dispozițiilor legale care s-ar fi dovedit incidente.
Reclamanții au solicitat în probațiune administrarea probei cu înscrisuri și expertiza care să stabilească regimul de înălțime maxim admis atât în ceea ce privește numărul de etaje cât și înălțimea maximă la cornișe încadrarea în ansamblul zonei în ceea ce privește amplasamentul, dimensiunile și funcționalitatea imobilului ce se dorește a fi edificat precum și gradul de însorire a imobilelor învecinate pentru a pute fi verificată compatibilitatea HCL 49/29 martie 2007 cu dispozițiile ale HG nr. 525/1996 și ale Legii nr. 350/2001.
Prin cererea în probațiune formulată s-a urmărit stabilirea clară a stării de fapt iar omisiunea realizării unei astfel de expertize trebuie asimilată cu necercetarea fondului cauzei întrucât în lipsa stabilirii în mod corect și concret a stării de fapt și a modului în care pot fi aplicate dispozițiile legale invocate instanța nu poate realiza o corectă determinare a stării de fapt și ca atare o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
Pentru considerentele enunțate Curtea apreciază ca fiind incidente dispozițiile art. 312 pct 5 Cod procedură civilă întrucât prima instanță a pronunțat hotărârea recurată fără a intra în cercetarea fondului cauzei astfel că, recursul promovat urmează a fi apreciat ca fiind întemeiat și în consecință va fi admis și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea administrării probei cu expertiza și a oricăror altor probe care ar reieși din dezbateri și fără de care nu s-ar putea determina starea de fapt și dispozițiile legale incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 28/CA din 22.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - G - - - - -
Red./
3 ex./2.07.2008
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
