Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1412/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.05.2009
DECIZIA CIVIL NR. 1412
Ședința public din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurent Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 468/11.03.2009 pronunțat de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimat și pârâta intimat Direcția General a Finanțelor Publice A, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal fcut în ședinț public se prezint avocat în reprezentarea reclamantei intimate, lips fiind celelalte prți.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care nemaifiind formulate cereri, instanța acord cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicit respingerea recursului și menținerea hotrârii atacate, cu cheltuieli de judecat, depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de faț, constat urmtoarele:
Prin acțiunea înregistrat la data de 18.08.2008, reclamanta - SRL a chemat în judecat pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice A și Direcția General a Finanțelor Publice A și a cerut anularea actelor administrativ fiscale nr.-/20.07.2007 și cu nr.54022/24.04.2007 emise de pârâta Administrația Finanțelor Publice A și obligarea pârâtelor la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și vehicule în sum de 12.250 lei actualizat cu rata dobânzii legale pân la data plții.
Prin sentința civil nr. 468/11.03.2009 s-a admis excepția lipsei calitții procesuale pasive a Direcția General a Finanțelor Publice
S-a admis acțiunea formulat de reclamanta - SRL cu sediul în nr.1434, județul A, împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A,-.
A fost obligat pârâta s restituie reclamantei suma de 12.250 lei reprezentând taxa special pentru autoturisme și autovehicule achitat cu chitanța seria - nr.-/20.07.2007 emis de Administrația Finanțelor Publice A, cu plata dobânzilor calculate conform art.124 (1) Cod procedur fiscal.
S-a respins acțiunea pentru anularea refuzului nejustificat de restituire tax și refuzul nejustificat de a soluționa contestația.
S-a respins acțiunea faț de Direcția General a Finanțelor Publice
A fost obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A s plteasc reclamantei cheltuieli de judecat în sum de 1.039 lei.
În motivarea hotrârii atacate se arat în esenț urmtoarele:
Reclamanta a importat în luna iulie 2007 un autoturism marca Renault, an de fabricație 2004 și pentru înmatricularea acestuia în România în temeiul art.2141- 2143Cod fiscal a achitat taxa special pentru autoturisme și autovehicule în sum de 12.250 lei (fila 7).
În privința reglementrii interne, este de remarcat c taxa special pentru autoturisme și autovehicule a fost introdus în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007 și se datora cu ocazia primei înmatriculri în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerate la art.2141Cod fiscal.
Întrucât s-a apreciat c prin aceste reglementri au fost înclcate prevederile art.90 din Tratatul Comunitții Europene, care interzic statelor membre s instituie taxe contrare principiilor tratatului, România a fost supus procedurii de infrigement datorit acestei taxe, iar instanțele de judecat constatând nelegalitatea acesteia au dispus restituirea ei.
Tocmai datorit acestor considerente de nelegalitate a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prin nr.OUG50/2008, prevederile art.2141- 2143Cod fiscal, au fost abrogate, ordonanța de urgenț intrând în vigoare la 1 iulie 2008, iar prin art.11 din aceast ordonanț s-a dispus restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule achitate de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Ca modalitate de restituire, art.11 din nr.OUG50/2008, stabilește c taxa special se restituie ca diferenț rezultat între suma achitat de contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, dup procedura stabilit în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgenț.
Normele metodologice au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea Constituțional a României a fost sesizat cu excepția de neconstituționalitate a art.11 din nr.OUG50/2008 raportat la art.15 (2) din Constituția României, pentru c din modalitatea de restituire a taxei speciale prevzute de acest articol, ar rezulta c și contribuabili care au importat autovehiculele în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 ar datora taxa pe poluare.
Prin Decizia nr.1344/09.12.2008 a fost respins ca inadmisibil excepția, Curtea apreciind c dispozițiile art.11 din nr.OUG50/2008 nu retroactiveaz, ci doar stabilesc stingerea a dou obligații fiscale, problem ce ține de interpretarea legii de ctre instanț.
Ca urmare, instanța de fond a reținut c taxa special a fost pltit de reclamant în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare. Într-o atare ipotez se aplic principiul conform cruia când un stat membru a impus sau a aprobat o tax contrar dreptului comunitar este obligat s restituie taxa perceput prin înclcarea acestuia.
Acțiunea reclamantei este tocmai o acțiune în restituirea unei taxe achitate fr temei legal, care își are temeiul de drept pe dispozițiile art.21 (4) și 117 (1) lit. d din nr.OG92/2003.
În aplicarea acestor prevederi și a Ordinului nr.1899/2004, reclamanta s-a adresat organului fiscal cu cerere de restituire, cererea fiind respins pe considerentul c prevederile art.2141din Legea nr.571/2003 sunt în vigoare și nu sunt îndeplinite condițiile cerute de nr.1899/2004.
Ori, nu se poate reține justificat c Statul Român are un temei legal de a reține o parte din taxa încasat anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s o compenseze în parte cu o alt tax ce urmeaz a fi perceput în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal, în baza cruia instituit nelegal taxa special.
În condițiile în care reclamanta nu datoreaz taxa pe poluare, iar pârâta nu a identificat și comunicat instanței alte obligații fiscale de natura celor prevzute de art.116 (1) din nr.OG92/2006 pentru a putea opera compensarea, de precizat fiind și aspectul c taxa pe poluare nu este o creanț administrat de Ministerul Finanțelor Publice, deci nu poate face obiectul compensrii, instanța apreciaz c reclamanta este îndreptțit la restituirea integral a taxei speciale.
În ceea ce privește captul de cerere privind anularea actelor administrative nr.-/20.07.2007 și nr.54022/24.04.2007 emise de pârât, instanța de fond a respins ca neîntemeiat acțiunea, întrucât actele contestate nu sunt acte administrativ fiscale în înțelesul art.41 din nr.OG92/2003 și nici acte administrative în înțelesul art.2 (1) lit. c din Legea nr.554/2004, ci sunt doar adrese de rspuns la cererile formulate de reclamant și așa cum a reținut instanța de fond, acțiunea nu are ca temei juridic art.2 (1) lit.h din Legea nr.554/2004 ci art.21 (4) și 117 Cod procedur fiscal, restituire taxe nedatorate.
Pentru aceste considerente a fost admis acțiunea și în temeiul art.117 (1) din nr.OG92/2003 a fost obligat pârâta la restituirea ctre reclamant a sumei de 12.250 lei tax special pentru autoturisme și autovehicule cu dobânzi calculate conform art.124 (1) și (2) din nr.OG92/2003.
În temeiul art. 274-276 Cod procedur civil a fost obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice A s plteasc reclamantei cheltuieli de judecat în sum de 1.039 lei reprezentând onorar de avocat 1.000 lei și taxa judiciar de timbru 39 lei. La stabilirea onorariului de avocat instanța de fond a avut în vedere c acțiunea a fost admis în parte faț de Administrația Finanțelor Publice A și respins faț de Direcția General a Finanțelor Publice
Împotriva acestei hotrâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice A, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar și pe fond, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate conform celor artate prin recursul motivat.
În motivarea recursului se arat în esenț urmtoarele:
În esenț, prima instanț a constatat neconcordanța dintre legislația intern care reglementeaz taxa auto de prim înmatriculare, pe de o parte, și Constituție și Tratatul Comunitții Europene, pe de alt parte.
In primul rând, recurenta critic pentru nelegalitate sentința atacat, devenind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedura civil, solicitând s se aib în vedere urmtoarele argumente:
Înțelege s invoce excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamantului, sub un dublu aspect.
Primul aspect se refer la împrejurarea în care instanța de fond a constatat c însși obligația de plata a taxei, de natura legal și condiționarea înmatriculrii de dovada plții acesteia, echivaleaz cu existenta unui act administrativ de obligare la plata, care nu are suport material, ci doar o baz legal.
Or, în condițiile în care nu exist un "suport material", adic existența material a unui act administrativ, acțiunea reclamantului, așa cum a fost formulat, apare ca fiind inadmisibil.
Cele dou adrese emise de pârâta nu întrunesc elementele unui act administrativ fiscal, cum de altfel a stabilit și prima instanț sau, astfel cum este definit la art. 41 din cod procedur fiscal, potrivit cu care "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
Al doilea aspect al inadmisibilitatii, are in vedere natura litigiului.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. f din Legea nr. 554/2004, "contencios administrativ" reprezint activitatea de soluționare de ctre instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre prți este o autoritate public, iar conflictul s-a nscut fie din emiterea sau încheierea, dup caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Articolul de lege are doua teze. Teza 1 se refera la "emiterea sau încheierea, dup caz, a unui act administrativ", iar teza a ll-a se refera la "nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere". Nici una din cele doua condiții ale articolului de lege menționat nu este indeplinita. Art 2 pct 1 lit f trebuie interpretat prin raportare la art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554, potrivit cu care "Orice persoan care se consider vtmat într-un drept al su ori într-un interes legitim, de ctre o autoritate public, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri."
A doua excepție de ordine public pe care o invoc este cea privind lipsa calitții procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice A, solicitând admiterea, ținând cont de urmtoarele argumente:
Raportul juridic de drept administrativ se leag în mod valabil între autoritatea public emitent a actului administrativ și persoana vtmat prin acel act. În speț, nu s-a contestat nici un act administrativ, ci s-a contestat legalitatea stabilirii unei taxe printr-un act normativ. Practic, taxa contestat a fost instituit de statul român, nu de pârât, în speț putând avea calitate procesual pasiv persoana care a fundamentat implementarea taxei speciale în legislația național (codul fiscal, art. 214 ind. 1 si urm), respectiv Statul Român. În materie fiscal, adic de taxe, impozite și alte contribuții la bugetul general consolidat, Statul Român este reprezentat în instanța de Agenția Național de Administrare Fiscal, potrivit HG nr. 495/2007.
Instanța a reținut c "obligația de plat a taxei are o baz legal", așadar emitentul acelei "baze legale" nu este Administrația Finanțelor Publice A, pentru a putea sta în judecat în nume propriu.
Instanța a considerat c înclcarea art. 90 din Tratat a fost demonstrat prin faptul c a fost instituit taxa special, îns nu a avut în vedere faptul c pârâta doar a încasat respectiva tax potrivit legislației în vigoare.( cum în mod corect a stabilit Tribunalul Gorj prin sentința nr.2789/01.10.2007 pronunțat în dosarul -).
Prima instanț a înclcat limitele generale de competenț ale unei instanțe de judecat, depșind și atribuțiile puterii judectorești (art. 304 punctul 4 din Codul d e Procedur Civil).
În ce privește fondul cauzei, admițând c la data pronunțrii, OUG nr. 50/2008, cap. VI lit. A) alin. 1-17, deși era publicat în Monitorul Oficial, ea nu era în vigoare, hotrârea instanței este netemeinic și nelegal, astfel:
Regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit în fapt regimul accizelor prevzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pân la data de 31 decembrie 2006.
În condițiile desființrii frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabil, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odat cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut în vedere și eliminarea reglementrilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit crora pân la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a cror vechime depșea 8 ani și care aveau o norm de poluare inferioar normei EURO 3. în aceast situație a fost necesar a se întreprinde unele msuri pentru evitarea introducerii în România a unui numr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor msuri corespunztoare în acest sens, ar fi avut drept consecinț transformarea în deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora în România, tara noastr urmând s suporte costurile aferente reciclrilor, în locul țrilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Faț de prevederile constituționale ale art. 148, recurenta precizeaz urmtoarele:
Potrivit art. I-33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Ceh, Regatul Danemarcei, Republica Federal Germania, Republica Estonia, Republica, Regatul Spaniei, Republica Francez, Irlanda, Republica Italian, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, al, Republica Ungar, Republica Malta, Regatul de, Republica Austria, Republica, Republica, Republica Slovenia, Republica, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea European, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: " Legea-cadru european este un act legislativ care oblig orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lsând în același timp autoritților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor."
Totodat, precizeaz faptul c alin. 2) al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, faț de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezult faptul c legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, îns autoritțile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
În concluzie, instanța de fond a aplicat greșit legea. (art. 304 pct. 9 cod procedura civila)
Pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioad de 8 ani, se va plti aceeași tax de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 alin. (1) din Tratatul Comunitților Europene are în vedere introducerea unor limitri ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Faț de cele menționate mai sus, recurenta consider c dispozițiile comunitare reținute în hotrârea Tribunalului Arad ca fiind înclcate prin prevederile Codului Fiscal nu sunt incidente în speța prezentat, întrucât legislația noastr prevede plata în cazul în care se afl în prezența acelorași specificații tehnice, a unei taxe de prim înmatriculare în România în același cuantum indiferent dac se aplic la autoturismele/autovehiculele din producția intern sau din cele produse în spațiul comunitar.
Totodat, fat de cele reținute de Tribunalul Arad, cum c ar fi în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, apreciaz c argumentele instanței nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculeaz autoturisme/autovehicule în România. Argumentele de principiu reținute în motivarea hotrârii pronunțate de Tribunalul Arad sunt neîntemeiate, întrucât legislația european nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia s nu fie mai mare decât al taxelor care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin urmare, Tribunalul Arad ar fi fost obligat s stabileasc prin mijloace procedurale specifice dac taxa achitat în concret de reclamanta este sau nu mai mare decât nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
Existența unei taxe de prim înmatriculare nu este contrar dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
De altfel, a institui obligativitatea plții taxei de prim înmatriculare numai în cazul importului de autoturisme/autovehicule ar putea fi considerat la rândul su un regim fiscal discriminatoriu între persoanele care import bunuri și cele care aduc în țar bunuri din spațiul comunitar.
Tot pe fondul cauzei, solicit s se constate c la momentul promovrii prezentului recurs, este în vigoare OUG nr. 50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare stabilite prin HG, OUG nr. 50/2008 fiind publicat chiar anterior pronunțrii hotrârii atacate.
În aceste condiții solicit ca având în vedere aceste modificri legislative, agreate de Uniunea European, s dispun în consecinț.
Dup cum arta, în condițiile legislative prezente, consider acțiunea reclamantului ca fiind parțial fr obiect.
Astfel, începând cu data de 01.07.2007 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare, pentru a obține restituirea unei prți din taxa pltit pentru prima înmatriculare a autoturismului la care face referire reclamanta trebuie doar s depun o cerere însoțit de actele dispuse de prevederile normative. Iar organul fiscal a proceda la restituire în termenul indicat de dispozițiile pr.fiscal, fr a fi nevoie de intervenția instanței de judecat, aceasta, bineînțeles dac exist diferențe de restituit între veche tax reglementat de fiscal și ce a de poluare introdus de nr.OUG 50/2008.
Din acest punct de vedere și pentru aceast parte din suma, acțiunea reclamantul este fr obiect, existând o procedur de restituire de care acesta poate s uzeze și în urma creia va primi suma ce i se cuvine, drept pentru care, pe fond solicit reținerea cauzei pentru judecare și în consecinț respingerea ei.
Cu privire la partea de tax a crei restituire nu se face la cerere potrivit nr.OUG 50/2008, solicit respingerea acțiunii ca neîntemeiat.
Anterior adoptrii acestui act, au avut loc o serie de negocieri și analize între reprezentanții Guvernului României și Comisia European, pe acest domeniu, fapt dictat de necesitatea adaptrii legislației la cerințele comunitare, știut fiind faptul c România a fost supus procedurii de infringement, tocmai din cauza cuantumului taxei speciale auto reglementat de art. 2141fiscal.
În urma acestor discuții și analize s-a ajuns la un acord între prți, acord concretizat tocmai în apariția nr.OUG 50/2008.
Îndeplinind aceste condiții, este evident c diferența de tax achitat de reclamant este temeinic, legal și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituit nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalitții și legalitții ei, drept pentru care solicit ca cererea reclamantului s fie respins ca neîntemeiat.
A decide altfel, ar însemna ca tocmai prin hotrârea pronunțat instanța s încalce normele comunitare, aceast tax existând în mod legal în alte 16 state comunitare, chiar mai mult, ar însemna o îngrdire a politicii fiscale a statelor comunitare, însuși art. 1 aliniatul 2 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale stabilind:
"Orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate public și în condițiile prevzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consider necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor".
Mai mult, precizeaz c în nr. 5899/26.06.2008 transmis de Reprezentanța Permanent a României pe lâng de la, se arat c expertul a menționat c prevederile proiectului de Norme Metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei Europene la data de 25.06.2008 sunt conforme cu criteriile europene.
Totodat, în aceiași se menționeaz faptul c procedura de infrigement împotriva României va fi închis doar dup adoptarea de Parlamentul României a nr.OUG 59/2008.
Analizând hotrârea recurat prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041Cod procedur civil, și vzând c nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2. pr. Civil, instanța constat c recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, dup cum urmeaz:
Privitor la excepția inadmisibilitții acțiunii în contencios administrativ, excepție invocat de recurent, Curtea urmeaz s o resping ca neîntemeiat.
Și aceasta întrucât, chitanța seria - nr.- din 20.07.2007 eliberat de Trezoreria A (fila 7 dosar fond), atest achitarea de ctre reclamant, în beneficiul Aas umei de 12.250 lei, reprezentând tax de prim înmatriculare pentru autoutilitara marca Renault, an de fabricație 2004.
Totodat Curtea constat excepția lipsei calitții procesuale pasive a neîntemeiat, având în vedere c prin raportare la prevederile art. 214 ind.2 din Codul Fiscal și art. 31 ind.2 alin 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal taxa de prima înmatriculare face parte din taxele speciale care au fost percepute la bugetul de stat, iar chitanța seria - nr.- din 20.07.2007 este eliberat de Trezoreria
Tribunalul nu a pronunțat hotrârea cu înclcarea disp. Art. 304 pct. 4. pr. Civil, cum greșit afirm recurenta, ci a constatat c art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European se refer la o discriminare determinat de o diferenț între impozitele aplicate " produselor altor state membre" și impozitele "interne de orice natur care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se refer acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața intern a Statului Român.
Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European este aplicabil în privința taxei speciale de prim înmatriculare pltit de reclamant și contestat în prezenta cauz.
Cu referire la incidența în speț a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurent, Curtea reține urmtoarele:
Conform dispozițiilor art.11 din acest act normativ taxa rezultat ca diferenț între suma achitat de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de tax special pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenț. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea reține c taxa special ce face obiectul prezentei cauze a fost încasat în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare. Într-o atare ipotez, se aplic principiul conform cruia când un stat membru a impus sau aprobat o tax contrar dreptului comunitar este obligat s restituie taxa perceput prin înclcarea acestuia.
Din aceast perspectiv reclamanta intimat are dreptul la restituirea integral a taxei speciale încasat în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații C de Justiție a decis c statele membre trebuie s asigure rambursarea taxelor colectate cu înclcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guverneaz autonomia procedural și îmbogțirea fr just cauz. Totodat, a mai decis c în astfel de cauze pot fi pltite și daune pentru daunele suferite (a se vedea:, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexat nr. 290/05 și 333/05 și parag.61-70).
Din aceast perspectiv, nu se poate reține justificat c Statul Român are un temei legal de reținere a unei prți din taxa încasat ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o alt tax ce urmeaz a fi perceput în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza cruia s-a încasat nelegal taxa special.
Curtea mai reține, în context, c noua tax instituit de nr.OUG50/2008 este stabilit pe alte principii decât taxa special anterioar are alt mod de calcul și alt destinație.
Așa fiind, Curtea apreciaz c nu este posibil, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legal taxa special încasat sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de alt parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumrii reclamantei s urmeze procedura anevoioas și plin de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite aceast tez ar însemna ca soluția dat acțiunii reclamantei s nu fie integral și eficace, de vreme ce pârâta recurent în continuare c taxa special s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultim rând, Curtea reține c restituirea doar a diferenței între taxa special încasat anterior pe baza unei norme legale abrogat la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmeaz a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil dup aceast dat pune problema aplicrii noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa special încasat ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiv a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumrii raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitții legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Din aceast perspectiv, aplicarea nr.OUG50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Totodat Curtea constat c soluția primei instanțe de acordare a dobânzilor legale aferente în condițiile reglementate de Codul d e procedur fiscal în articolul 124, acesta este legal numai în acest fel putând fi reparat integral prejudiciul suferit de ctre reclamantul -intimat.
Curtea constat c prin soluția pronunțat, instanța de fond nu a înclcat atributele puterii judectorești, ci doar a fcut în mod corect aplicarea dispozițiilor legale în vigoare, nefiind incident astfel motivul de casare prev. De art. 304 pct. 4. pr. Civil.
Faț de considerentele mai sus reținute, Curtea urmeaz s resping ca nefondat recursul de faț, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedur civil.
În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod de Procedur Civil, pârâta A, aflându-se în culp procesual, va fi obligat la plata ctre intimata reclamant a sumei de 1190 lei, reprezentând cheltuieli de judecat, compuse din onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta A împotriva sentinței civile nr. 468/11.03.2009 pronunțat de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimații și
Oblig recurenta A la plata ctre intimata a sumei de 1190 lei reprezentând cheltuieli de judecat, compuse din onorariu de avocat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./07.12.2009
Tehnodact / 2 ex./07.12.2009
Prima instanț: Tribunalul Arad
Judector:
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Răzvan Pătru, Diana Duma
