Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1438/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 11.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1438
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta "ADMINISTRAȚIA - A", împotriva sentinței civile nr.493/16.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâta - intimată AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - recurentă iar în reprezentarea pârâtei - intimate se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei - recurente aplică ștampila societății pe cererea de recurs și depune la dosar răspuns la întâmpinare, un exemplar comunicându-se reprezentantului pârâtei - intimate.
Reprezentantul pârâtei - intimate arată că în aceste condiții nu mai susține excepția nulității recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei - recurente solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei - intimate pune concluzii de respingere a recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 17 iunie 2008 sub nr-, reclamanta Regia Autonomă "Administrația Zonei Libere - A" a chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A, solicitând anularea Deciziei nr.207/10 aprilie 2008 de soluționare a contestației și a Decizie de impunere nr.48/14 februarie 2008 prin care a fost obligată la plata suplimentară a sumei de 59.182 lei reprezentând: 10.173 lei impozit pe profit stabilit suplimentar, 10.798 lei majorări de întârziere aferente impozitului per profit stabilit suplimentar, 8059 lei TVA stabilită suplimentar, 8846 lei majorări de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar, 9106 lei contribuție pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați și 12.164 lei majorări de întârziere aferente contribuției pentru asigurări de sănătate reținute de la asigurați.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în ce privește impozitul pe profit, inspectorii Activității de Control Financiar din cadrul pârâtei au verificat modul de constituire și evidențiere a impozitelor, taxelor și contribuțiilor față de bugetul general consolidat al statului în perioada 01.VII.2003 - 31.XII.2007 și au procedat la stabilirea unor cheltuieli nedeductibile astfel:
Suma de 349.347.549 lei ROL pentru că, contractul încheiat între reclamantă și " " pentru prestări de servicii și concepere, editare și confecționare de materiale de reprezentare și publicitate nu conține termene de execuție, tarife percepute și valoarea totală a contractului, contrar prevederilor pct.48 din nr.HG44/2004. Reclamanta a arătat că, contractul respectiv fiind încheiat între doi comercianți nu sunt necesare condiții speciale de formă sau de validitate; factura acceptată reprezentând practic un contract valabil încheiat.
Sumele de 23.580.800 lei ROL - în anul 2004; 1620 lei RON - în anul 2005 și 3689 lei RON în anul 2006, reprezentând prestări de servicii de discuit, cosit, nivelat teren, tăiat arbuști, erbicidat și igienizat efectuate de Combinatul Agroindustrial, pentru că reclamanta nu a deținut contract de prestări de servicii și nu a putut justifica necesitatea prestării acestora în scopul activității desfășurate, conform prevederilor art.21 alin.4 lit. m) din Legea nr.571/2003.
Contrar acestei motivări, reclamanta a arătat că necesitatea executării acestor lucrări rezultă din faptul că unitatea a avut obligația să pună la dispoziția operatorilor din Zona Liberă terenul concesionat, în condiții optime.
Organele de control, considerând nedeductibile la calculul profitului impozabil aceste cheltuieli au procedat la stabilirea unui impozit pe profit suplimentar în sumă de 10.173 lei și 10.789 lei majorări de întârziere.
Pentru aceste cheltuieli societatea a dedus pe Valoare în sumă de 6.638 lei aferentă facturilor emise de " " și 1.457 lei aferentă celor emise de Combinatul Agroindustrial.
Organele de control au considerat că TVA a fost dedusă eronat și în consecință au calculat TVA suplimentar în sumă de 8095 lei și majorări și penalități de întârziere în sumă de 8846 lei.
În ce privește contribuția la asigurări de sănătate s-au constatat diferențe față de sumele constituite de societate în perioada 2003 - 2005 asupra sumelor reprezentând participarea salariaților la profit, încălcându-se astfel prevederile art.51 (2) din nr.OUG150/2002, art.33 din nr.OUG7/2001 și nr.HG54/2003, art.56 din Legea nr.571/2003 și art.84 din nr.HG44/2004 și reclamantei i-a fost stabilită suplimentar suma de 9106 lei și 12.164 lei majorări de întârziere aferente. Organele de control au considerat că, în conformitate cu Legea nr.145/1997, persoanele asigurate aveau obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate sub forma unei cote de 7%, iar din 20 noiembrie 2001 de 6.5%, care trebuia aplicată asupra veniturilor salariale brute în cazul salariaților care au calitatea de angajat, că aceste cote trebuiau aplicate și asupra stimulentelor din profit.
Față de această contribuție stabilită suplimentar reclamanta a arătat că nu există nici o reglementare legală care să prevadă că premiile din fondul de participare la profit fac parte din fondul de salarii pentru a li se aplica aceste cote și că, în conformitate cu Legea nr.82/1991 și Ordinul nr.94/2001 pentru aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a și cu Internaționale de contabilitate, evidența acestor stimulente se ține în contul 424 "Participarea personalului la profit" și nu în contul 641 "Cheltuieli cu salariile personalului" și nici în contul 421 "Personal - salarii datorate", ceea ce dovedește că acestea nu sunt drepturi de natură salarială, ci venituri aleatorii, acordate angajaților în funcție de rezultatele economice ale unității.
Reclamanta a mai arătat că sumele plătite angajaților cu titlu de participare la profit au fost acordate în baza nr.OG23/1996 și respectiv nr.OG64/2001 și reprezintă repartizări din profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit.
Prin întâmpinare, pârâta a județului Aas olicitat respingerea acțiunii cu motivarea că, în ce privește impozitul pe profit, organele de control corect au considerat nedeductibile la calculul profitului impozabil cheltuielile, reprezentând prestările de servicii și lucrările de concepere, editare și confecționare de materiale de reprezentare și publicitate executate de " ", în baza contractului de prestări servicii nr.6/2004 și cheltuielile privind prestările de servicii de discuit, cosit, nivelat teren, tăiat arbuști, erbicidat și igienizat efectuate de Combinatul Agroindustrial și au procedat la stabilirea unui impozit pe profit suplimentar ca urmare a faptului că reclamanta, contrar pct.48 din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal, aprobate prin nr.HG44/2004, nu a făcut dovada unui contract scris care să cuprindă date referitoare la prestatori, termenele de execuție, precizarea serviciilor prestate, precum și a tarifelor percepute și valoarea totală a contractului. De asemenea, reclamanta nu a dovedit necesitatea efectuării cheltuielilor respective prin specificul activități desfășurate.
Deși în cazul " " reclamanta deține contractul de prestări servicii nr.62004, acesta nu respectă prevederile pct.48 din nr.HG44/2004 în sensul că nu conține termene de execuție, tarife percepute și valoare totală a contractului, iar în ce privește prestările de servicii executate de Combinatul Agroindustrial, petenta nu deține contract scris și nu a anexat documente din care să rezulte necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activități proprii, în condițiile în care organele de control au constatat că reclamanta are personal calificat angajat în acest sens.
În ce privește TVA, inspecția fiscală corectă nu i-a acordat reclamantei dreptul de deducere a ei pentru că aceasta nu a făcut dovada faptului că serviciile în cauză au fost destinate realizării de operațiuni taxabile, conform art.145 din codul fiscal, iar în ce privește contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la angajați, reclamanta nu a ținut seama de prevederile art.22 și 23 din nr.OG7/2001 și nr.HG54/2003, potrivit cărora sumele reprezentând premiul anual și stimulente acordate, potrivit legii personalului din instituțiile publice și cele reprezentând stimulente din fondul de participare la profit acordate salariaților, fac parte din veniturile salariale și cele asimilate salariilor. De asemenea, și dispozițiile art.56 Cod fiscal și art.84 din Normele de aplicare a lui, aprobate prin nr.HG44/2004, prevăd că stimulentele din fondul de participare la profit acordate salariaților fac parte din veniturile din salarii sau asimilate salariilor.
În cauză, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize contabile de către expertul contabil. Instanța și-a însușit doar o parte din punctele de vedere exprimate de expertul contabil prin raportul de expertiză.
Prin sentința civilă nr.493/16.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamanta "ADMINISTRAȚIA - A" împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A pentru anularea Deciziei de respingere a contestației nr.207/10.- și a Deciziei de impunere nr.48/14 februarie.2008, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2004 reclamanta a înregistrat cheltuieli în sumă totală de 349.347.546 lei ROL reprezentând prestări de servicii și concepere, editare și confecționare de materiale de reprezentare și publicitate executate de " " în baza contractului de prestări servicii nr.06/14 ianuarie 2004, iar în perioada 01 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006 reclamanta a înregistrat cheltuieli în sumă de 23.580.800 lei ROL - în anul 2004; 1620 lei RON - în anul 2005 și 3689 lei RON în anul 2006, reprezentând prestări de servicii de discuit, cosit, nivelat teren, tăiat arbuști, erbicidat și igienizat efectuate de Combinatul Agroindustrial, fără a deține contract de prestări servicii.
Instanța a constatat că organele de control justificat au considerat nedeductibile aceste cheltuieli la calculul profitului impozabil și în consecință au procedat la stabilirea unui impozit pe profit suplimentar în sumă de 10.173 lei și majorări de întârziere în sumă de 10.789 lei, prin Decizia de impunere nr. 48/14.02.2008.
În primul caz, instanța a constatat, contrar susținerilor reclamantei, că, contractul de prestări servicii în speță nu a fost încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de pct.48 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin nr.HG44/2004, lipsindu-i descrierea serviciilor efectiv prestate, termenele de execuție, tarifele percepute și valoarea totală a contractului.
Instanța a considerat neîntemeiate susținerile reclamantei, potrivit cărora contractul nr.06/2004 nu presupune respectarea unor condiții de formă și validitate și că factura acceptată reprezintă un contract valabil exprimat și nu-și însușește nici punctul de vedere exprimat de expertul contabil, potrivit căreia contractul în speță ar fi un contract de prestări de servicii în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, conform art.21 alin.2 lit. d) din Codul fiscal și pct.31 din nr.HG44/2004. Din examinarea contractului rezultă clar că acesta nu este un contract de reclamă și publicitate în scopul promovării societății, produselor și serviciilor acesteia.
În ce privește prestările de servicii executate de Combinatul Agroindustrial, corect s-a stabilit că acestea nu sunt deductibile pentru că lucrările executate nu s-au efectuat în baza unui contract scris, iar reclamanta nu a putut justifica executarea lor prin situații de lucrări sau rapoarte de lucru; punct de vedere exprimat și de expertul contabil în raport.
În ce privește TVA, instanța a constatat că reclamanta a dedus-o nejustificat, având în vedere că, așa după cum s-a arătat în cele ce preced, contractul de prestări servicii încheiat cu " " nu conține elementele prevăzute de pct.48 din nr.HG44/2004, iar în cazul prestărilor de servicii de către combinatul Agroindustrial, reclamanta nu a făcut dovada existenței unui contract scris, necesitatea executării lor și justificarea cu situații de lucru sau rapoarte de lucru. În consecință, corect organele de control, constatând neîndeplinite dispozițiile art.145 din Codul fiscal au stabilit suplimentar în sarcina reclamantei, prin decizia de impunere suma de 8095 lei și majorări de întârziere de 8846 lei.
Contrar susținerilor reclamantei și punctului de vedere exprimat în raportul de expertiză - potrivit căruia în perioada dinaintea adoptării codului fiscal nu se datorează cota de 6,5% reprezentând contribuția la asigurările sociale de sănătate - instanța a constatat că, în perioada 2003 - 2005, reclamanta a încălcat prevederile art.52 alin.2 din Legea nr.145/1997, în sensul că nu a constituit și nu a virat contribuția angajaților la asigurările sociale de sănătate corespunzătoare sumelor reprezentând participarea salariaților la profit, considerând greșit că nu există nici o reglementare legală care să prevadă că premiile din fondul de participare la profit ar face parte din fondul de salarii, pentru a fi supuse calculării contribuției pentru asigurări de sănătate în cotă de 7% și respectiv 6,5% (din 20 noiembrie 2002).
Aceste susțineri sunt infirmate de dispozițiile art.22 din nr.OG7/2001, potrivit cărora sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau natură, obținute de o persoană fizică ce desfășoară activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă și art.23 lit. i) din aceeași ordonanță, potrivit cărora în vederea impunerii, sunt asimilate salariilor și alte drepturi de natură salarială sau asimilate salariilor.
Normele metodologice de aplicare a nr.OG7/2001, aprobate prin nr.HG54/2003, în interpretarea dispozițiilor mai sus arătate, stabilesc că veniturile din salarii sau asimilate salariilor, cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații contractuale de muncă, precum și orice sume de natură salarială primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referă și care sunt realizate din: lit. a) indice 5, sume reprezentând premiul anual și stimulentele acordate, potrivit legii, personalului din instituțiile publice, cele reprezentând stimulentele din fondul de participare la profit, acordate salariaților agenților economici după aprobarea bilanțului contabil, potrivit legii.
De asemenea, codul fiscal dispune în art.56 că sunt considerate venituri din salarii orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor, iar nr.HG44/2004, pct.84, în interpretarea dispoziției arătate mai sus, stabilesc că stimulentele din fondul de participare la profit acordate salariaților agenților economici după aprobarea bilanțului, fac parte din veniturile din salarii sau asimilate salariilor.
Conchizând, instanța a constatat că, aceste venituri sunt supuse impozitului pe venit și că organele de control au procedat corect stabilind în sarcina reclamantei obligația de plată, în acest sens a sumei de 9106 lei și majorări de întârziere aferente de 12.164 lei.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art.18 din Legea nr.554/2004 și art.218 alin.2 Cod procedură fiscală, instanța a respins acțiunea reclamantei pentru anularea celor două decizii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta "Administrația Zonei Libere -", considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea a fost pronunțată de către un complet de judecată care nu a luat parte la dezbaterea pe fondul cauzei, motiv pentru care solicită casarea hotărârii în conformitate cu dispozițiile art.304 pct.2 și art.312 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Se arată că prima instanță. În mod greșit a apreciat c, contractul încheiat cu " " nu este un contract de reclamă și publicitate în scopul promovării societății, produselor și serviciilor acesteia. Se solicită a se analiza raportul de expertiză contabilă precum și răspunsul la obiecțiunile formulate de părți la acest raport depuse la dosar, în cadrul cărora expertul contabil a arătat că acest contract îndeplinește prevederile art.21 alin.2 lit. d) din Codul fiscal, referitoare la cheltuielile de reclamă și publicitate și prevederile pct.31 din nr.HG44/2004.
Cu privire la prestările se servicii executate de Combinatul Agroindustrial, menționează faptul că acestea s-au făcut pe bază de bonuri de comandă și necesitatea prestării acestor servicii (de discuit, cosit, nivelat teren, tăiat arbuști, erbicidat și igienizat) rezultă din faptul că unitatea are obligația de a pune la dispoziția operatorilor din Zona Liberă, terenul concesionat în condiții optime.
Referitor la TVA aferentă acestor cheltuieli arată că a fost dedusă în mod corect și nu trebuia calculată suplimentar, cu majorări și penalități de către organele de control.
Consideră că prima instanță, în mod greșit a apreciat faptul că în perioada dinaintea adoptării Codului fiscal se datora cota de 6,5 % reprezentând contribuția la asigurările sociale de sănătate reținută de la asigurați pentru sumele reprezentând participarea acestora la profit.
Mai arată că, potrivit art.51 alin.2 din nr.OUG150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cota de 6,5 % se aplică conform lit. e) a acestui articol asupra "veniturilor din dividende și dobânzi și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d)", ori salariații nu se încadrează în această categorie, deoarece realizează veniturile de la lit. a), respectiv venituri din salarii, de unde rezultă că, cota de 6,5 % se aplică doar asupra veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit, deci nu și asupra fondului de participare a salariaților la profit.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Pârâta - intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca netemeinici și nelegal.
În considerentele întâmpinării se arată că în ce privește susținerea recurentei conform căreia hotărârea a fost pronunțată de un complet care nu a luat parte la dezbaterea pe fondul cauzei, acesta este total nefondată din documentele aflate la dosarul cauzei se poate observa că judecătorul a participat la dezbaterea pe fondul cauzei.
Cu privire la capătul de cerere privind suma de 10.173 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar și 10.798 lei majorări de întârziere aferente, precizează că prima instanță în mod corect a reținut că "că organele de control justificat au considerat nedeductibile aceste cheltuieli la calculul profitului impozabil și în consecință au procedat la stabilirea unui impozit pe profit suplimentar în sumă de 10.173 lei și majorări de întârziere în sumă de 10.789 lei".
Din examinarea contractului rezultă clar că acesta nu este un contract de reclamă și publicitate în scopul promovării societății, produselor și serviciilor acesteia.
În ceea ce privește prestările de servicii executate de Combinatul Agroindustrial, corect s-a stabilit că acestea nu sunt deductibile pentru că lucrările executate nu s-au efectuat în baza unui contract scris, iar reclamanta nu a putut justifica executarea lor prin situații de lucrări sau rapoarte de lucru.
Referitor la cheltuielile reprezentând prestări servicii și lucrări de concepere, editare și confecționare de materiale de reprezentare și publicitate executate de " " în baza contractului de prestări servicii nr.06/2004 s-a reținut că deși societatea deține contract de prestări servicii acesta nu cuprinde elementele prevăzute la pct.48 din nr.HG44/2004 respectiv contractul nu conține termene de execuție, tarife percepute și valoarea totală a contractului.
În legătură cu cheltuielile reprezentând prestările de servicii de discuit, cosit, nivelat teren, tăiat arbuști, erbicidat și igienizat efectuate de Combinatul Agroindustrial, petenta nu deține contract scris și nu a anexat documente din care să rezulte necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității proprii, în condițiile în care organele de control au reținut că avea personal calificat angajat în acest sens.
În ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată stabilită suplimentar în sumă de 8.095 lei și 8.846 lei majorări de întârziere aferente arată că reclamanta recurentă a dedus taxa pe valoarea adăugată în sumă de 6.638 lei aferentă facturilor fiscale reprezentând diverse cheltuieli de reclamă și publicitate efectuate de " " în baza unui contract de prestări servicii care nu conține elementele prevăzute la pct.48 din nr.HG44/2004 și în suma de 1.457 lei aferentă facturilor fiscale reprezentând cheltuieli prestări servicii și fără a justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate.
Cu privire la capătul de cerere privind contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurări stabilită suplimentar în sumă de 9.106 lei și 12.164 lei majorări de întârziere aferente, se arată că din verificarea efectuată de către organele de control din cadrul Activității de Control Fiscal s-a constatat că, în perioada 2003 - 2005 reclamanta nu a constituit și nu a virat contribuția angajaților la asigurările sociale de sănătate corespunzătoare sumelor reprezentând participarea salariaților la profit aferent anilor 2002, 2003 și 2004.
În drept au fost invocate dispozițiile art.308 Cod procedură civilă și celelalte acte normative invocate în cuprinsul întâmpinării.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de cererea reclamantei Regia Autonomă Administrația Zonei Libere - de anulare a anulare a Deciziei nr. 207/10 aprilie 2008, de soluționare a contestației, și a Decizie de impunere nr. 48/14 februarie 2008 prin care a fost obligată la plata suplimentară a sumei de 59.182 lei reprezentând: 10.173 lei impozit pe profit stabilit suplimentar, 10.798 lei majorări de întârziere aferente impozitului per profit stabilit suplimentar, 8059 lei TVA stabilită suplimentar, 8846 lei majorări de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar, 9106 lei contribuție pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați și 12.164 lei majorări de întârziere aferente contribuției pentru asigurări de sănătate reținute de la asigurați.
Prin sentința civilă recurată, Tribunalul Arada respins acțiunea reclamantei, reținând legalitatea actelor fiscale contestate.
Curtea observă, în primul rând, că prin cererea de recurs sunt reiterate apărările expuse în fața instanței de fond, fără nici o critică adusă hotărârii acestei instanțe, cu excepția unei critice referitoare la incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 punctul 2 Cod de Procedură Civilă.
Cu privire la motivului de recurs prevăzut de art. 304 punctul 2 Cod de Procedură Civilă, Curtea precizează că acesta vizează situația"când hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii".
Reclamanta recurentă susține, în acest sens, că judecătorul care a soluționat cauza a participat numai la ultima ședință de judecată.
Curtea observă că hotărâre recurată a fost pronunțată de judecătorul în fața căruia părțile au pus concluzii, respectiv a avut loc dezbaterea fondului cauzei. Așadar, hotărâre a fost pronunțată de judecătorul care luat parte la dezbaterea în fond a pricinii.
Cât privește principiul continuității completului de judecată, Curtea subliniază că acesta nu poate fi interpretat în sensul ca la judecarea unei cauze la toate termenele de judecată să participe același judecător, legea permițând schimbarea componenței în numite situații, determinate de cauze obiective.
În speță, principiul continuității a fost respectat având în vedere că hotărârea a fost pronunțată de în fața căruia părțile au pus concluzii, respectiv a avut loc dezbaterea fondului cauzei.
Prin urmare, Curtea reține că acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Cu privire la motivele de recurs privind fondul cauzei, Curtea constată, în fapt că în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2004 reclamanta a înregistrat cheltuieli în sumă totală de 349.347.546 lei ROL, reprezentând prestări de servicii și concepere, editare și confecționare de materiale de reprezentare și publicitate executate de SC SRL în baza contractului de prestări servicii nr. 06/14 ianuarie 2004.
De asemenea, în perioada 01 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006 reclamanta a înregistrat cheltuieli în sumă de 23.580.800 lei ROL - în anul 2004; 1620 lei RON - în anul 2005 și 3689 lei RON în anul 2006, reprezentând prestări de servicii de discuit, cosit, nivelat teren, tăiat arbuști, erbicidat și igienizat efectuate de Combinatul Agroindustrial, fără a deține contract de prestări servicii.
Curtea precizează că art. 21 alin. 1 și alin. 4 lit. m) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare prevede: "(1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare. -
(4) Următoarele cheltuielinu sunt deductibile:
m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte".
Aceste prevederi legale trebuie coroborate cu prevederile pct. 48 din Hotărârea Guvernului nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, unde se specifică:
"48. Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanta, asistenta sau alte prestări de servicii trebuie sa se îndeplineascăcumulativurmătoarele condiții:,
- serviciile trebuie să fie efectiv prestate,
- să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuție, precizarea serviciilor prestate, precum si tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de aceasta natură să se facă pe întreaga durata de desfășurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului; prestarea efectiva a serviciilor se justifica prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare;
- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate".
instanța constată, contrar susținerilor reclamantei, că, contractul de prestări servicii în speță nu a fost încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, lipsindu-i descrierea serviciilor efectiv prestate, termenele de execuție, tarifele percepute și valoarea totală a contractului.
Curtea consideră neîntemeiate susținerile reclamantei, potrivit cărora contractul nr. 06/2004 nu presupune respectarea unor condiții de formă și validitate și că factura acceptată reprezintă un contract valabil exprimat și nu-și însușește nici punctul de vedere exprimat de expertul contabil, potrivit căreia contractul în speță ar fi un contract de prestări de servicii în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, conform art. 21 alin. 2 lit. d) din Codul fiscal și pct. 31 din HG nr. 44/2004. Din examinarea contractului rezultă clar că acesta nu este un contract de reclamă și publicitate în scopul promovării societății, produselor și serviciilor acesteia.
În ceea ce privește prestările de servicii executate de Combinatul Agroindustrial, Curtea consideră, ca și instanța de fond că acestea nu sunt deductibile pentru că lucrările executate nu s-au efectuat în baza unui contract scris, iar reclamanta nu a putut justifica executarea lor prin situații de lucrări sau rapoarte de lucru, punct de vedere exprimat și de expertul contabil în raport.
În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, instanța constată că reclamanta a dedus-o nejustificat, având în vedere că, așa după cum am arătat în cele ce preced, contractul de prestări servicii încheiat cu nu conține elementele prevăzute de pct. 48 din Hotărârea de Guvern nr. 44/2004, iar în cazul prestărilor de servicii de către combinatul Agroindustrial, reclamanta nu a făcut dovada existenței unui contract scris, necesitatea executării lor și justificarea cu situații de lucru sau rapoarte de lucru.
În consecință, corect organele de control, constatând neîndeplinite dispozițiile art. 145 din Codul fiscal au stabilit suplimentar în sarcina reclamantei, prin decizia de impunere suma de 8095 lei și majorări de întârziere de 8846 lei.
Totodată, Curtea reține, contrar susținerilor reclamantei și punctului de vedere exprimat în raportul de expertiză - potrivit căruia în perioada dinaintea adoptării codului fiscal nu se datorează cota de 6,5% reprezentând contribuția la asigurările sociale de sănătate - că în perioada 2003 - 2005 reclamanta a încălcat prevederile art. 52 alin. 2 din Legea nr. 145 /1997, în sensul că nu a constituit și nu a virat contribuția angajaților la asigurările sociale de sănătate corespunzătoare sumelor reprezentând participarea salariaților la profit, considerând greșit că nu există nici o reglementare legală care să prevadă că premiile din fondul de participare la profit ar face parte din fondul de salarii, pentru a fi supuse calculării contribuției pentru asigurări de sănătate în cotă de 7% și respectiv 6,5% (din 20 noiembrie 2002).
Aceste susțineri sunt infirmate de dispozițiile art. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 7/2001, potrivit cărora sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și /sau natură, obținute de o persoană fizică ce desfășoară activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă și art. 23 lit. i) din aceeași ordonanță, potrivit cărora în vederea impunerii, sunt asimilate salariilor și alte drepturi de natură salarială sau asimilate salariilor.
Normele metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 7/2001, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 54/2003, în interpretarea dispozițiilor mai sus arătate, stabilesc că veniturile din salarii sau asimilate salariilor, cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații contractuale de muncă, precum și orice sume de natură salarială primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referă și care sunt realizate din sume reprezentând premiul anual și stimulentele acordate, potrivit legii, personalului din instituțiile publice, cele reprezentând stimulentele din fondul de participare la profit, acordate salariaților agenților economici după aprobarea bilanțului contabil, potrivit legii.
De asemenea, Codul fiscal dispune, în art. 56, că sunt considerate venituri din salarii orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor, iar Hotărârea de Guvern nr. 44/2004, la pct. 84, în interpretarea dispoziției arătate mai sus, stabilește că stimulentele din fondul de participare la profit acordate salariaților agenților economici după aprobarea bilanțului, fac parte din veniturile din salarii sau asimilate salariilor.
Conchizând, Curtea constată că, aceste venituri sunt supuse impozitului pe venit și că organele de control au procedat corect stabilind în sarcina reclamantei obligația de plată.în acest sens a sumei de 9106 lei și majorări de întârziere aferente de 12.164 lei.
Prin urmare, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Arad este temeinică și legală, recursul formulat de reclamanta "Administrația Zonei Libere -A" împotriva sentinței civile nr. 493/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta "Administrația Zonei Libere -A" împotriva sentinței civile nr.493/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
RED:/04.01.2010
TEHNORED:/04.01.2010
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
