Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1439/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1439/CA/2009
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S împotriva sentinței civile nr.409/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru pârâta recurentă, lipsind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamantei intimate, din care un exemplar se comunică cu reprezentanta pârâtei recurente și prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației reclamantei. Susține că la data efectuării controlului de către corpul de control al pârâtei recurente s-a constatat faptul că în lunile martie și aprilie 2008 declarațiile lunare privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru șomaj aferente lunilor respective au fost completate cu date eronate, motiv pentru care pe lunile respective nu s-au acordat drepturile bănești. Mai arată că instanța de fond nu ține cont de nici io prevedere legală în ceea ce privește modul de acordare a acestor sume și sancțiunile ce se aplică în caz de nerespectare, respectiv nr.HG174/2002, nr.HG377/2002 care sunt acte administrative unilaterale cu caracter normativ pe care pârâta recurentă avea obligația legală să le respecte.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S anularea Procesului verbal nr. 12525/17.07.2008 și Decizia nr. 22359/2008, iar pârâta să fie obligată să-i acorde subvențiile pe lunile martie și aprilie 2008.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este îndreptățită la acordarea subvențiilor pentru cele două luni și că numai o interpretare eronată a pârâtei a făcut ca subvențiile să nu fie acordate.
În drept, acțiunea nu a fost motivată.
Pârâta a solicitat respingerea contestației ca netemeinică, arătând faptul că în urma verificărilor efectuate de către corpul de control al AJOFM Sibiu a rezultat faptul că în lunile martie-aprilie 2008 reclamanta a completat eronat declarațiile lunare privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor de șomaj.
Prin Sentința civilă nr- Tribunalul Sibiua admis acțiunea reclamantei,anulat în parte Procesul-verbal de control, întocmit de pârâtă la data de 17 iulie 2008, și Decizia nr.22359/22.12.2008 și a obligat pârâta să plătească reclamantei subvențiile datorate pe lunile martie și aprilie 2008.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut, în baza dispozițiilor art. 85 alin. 1 din Legea nr. 76/2002, societatea reclamantă a încheiat cu AJOFM Sibiu Convențiile nr. 24/1842/2.02.2008 și respectiv nr. 72/3653/3.03.2008 prin care s-a obligat să angajeze, pe o perioadă nedeterminată, un număr de 3 persoane aflate în șomaj, persoane a căror vârstă este de peste 45 de ani. Pentru acesta reclamanta urma să beneficieze pe o perioadă de 12 luni de scutire de la plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă persoanelor încadrate în aceste condiții, și să primească lunar, pe aceiași perioadă, pentru fiecare persoană angajată, o sumă egală cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată. Acestor drepturi însă le corespunde obligația corelativă din partea angajatorului de a menține raporturile de muncă sau de serviciu al persoanele astfel angajate cel puțin 2 ani. Instanță a reținut că interpretarea dată de către pârâtă erorii de completare a declarațiilor corespunzătoare lunilor martie și aprilie 2008 este exagerată și că, fie că este vorba de greșeli de calcul vizând cuantumul subvenției datorate, fie că este vorba de greșeli privind modul de calcul a contribuției datorate de către reclamantă la Bugetul asigurărilor pentru șomaj, acestea rămân doar erori de completare ce urmează a fi îndreptate, însă aceste erori nu înlătură dreptul reclamantei inserat de lege.
S-a mai reținut că dispozițiile HG nr. 174/2002, act pe care pârâta își întemeiază sancțiunea aplicată reclamantei modifică Legea nr. 146/1997, ceea ce nu este posibil prin raportare la forța juridică a actelor normative, iar, cu privire la formularea contestației administrative, s-a constatat că din actele dosarului nu rezultă modalitatea prin care contestația reclamantei a fost depusă la instituția pârâtă, dubiul profitând reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, aducându-i critici de netemeinicie și nelegalitate și solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii de recurs se susține faptul că la pronunțarea sentinței recurate instanța de fond nu a ținut seama de prevederile anexei nr.3 Capitolul 2 sau capitolul 2 care prevăd foarte clar modul de completare a rubricilor cuprinse în declarațiile lunare privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru șomaj, și nici de prevederile HG nr. 174/2002 și de cele ale HG nr. 377/2002 unde se specifică sancțiunea care se aplică în cazul în care nu se respectă modul de completare a documentelor și anume faptul că drepturile bănești lunare nu se acordă. Se critică totodată faptul că, deși instanța de fond constată că declarațiile nu au fost corect completate, consideră totuși că sancțiunea prevăzută de lege este exagerată. Referitor la faptul că HG nr. 174/2002 modifică legea aplicabilă speței se precizează că atât HG nr. 174/2002 și HG nr. 377/2002 sunt acte administrative unilaterale cu caracter normativ care stabilesc norme generale ce nu sunt infirmate.
Intimata-reclamantă solicită prin întâmpinare respingerea recursului, arătând faptul că pentru luna martie declarația a fost completată corect, dar a depus totuși o declarație rectificativă la sesizarea AJOFM, iar pe luna aprilie într-adevăr declarația s-a depus pentru alte sume, însă acesta numai pentru că a fost nevoită să modifice salariul de încadrare al celor trei angajați de la 500 lei la 550 lei.
Examinând sentința recurată în raport de criticile invocate, precum și conform art.304 ind.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerentele:
Astfel, potrivit art. 85 din legea nr. 76/2002 angajatorii care încadrează în muncă pe o perioadă nedeterminată șomeri în vârstă de peste 45 de ani sau șomeri care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale sunt scutiți pe o perioadă de 12 luni de zile de la plata contribuției datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj, aferente persoanelor încadrate din aceste categorii și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă egală cu un salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare. Însă, conform art. 16 ind.1 din HG nr. 174/2002, pentru a beneficia de aceste drepturi bănești, angajatorii au obligația de a depune lunar o declarație privind evidența nominală a asiguraților și a documentelor justificative. Nedepunerea documentelor în termenul prevăzut sau completarea lor cu date eronate conduce la neacordarea acestor drepturi, astfel cum se prevede de art. 60 din HG nr. 174/2002.
Este necontestat faptul că reclamanta atunci când a completat declarația lunară privind obligațiile de plată către bugetul asigurărilor de șomaj și documentația justificativă pentru luna martie 2008 nu a dedus scutirea de la plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru persoanele încadrate prin subvenționarea locurilor de muncă. De asemenea, prin declarația depusă pentru luna aprilie 2008 reclamanta solicitat recuperarea unei sume lunare reprezentând un salariu de 550 lei pentru fiecare persoană angajată în baza convenției în condițiile în care salariul de bază minim brut garantat în plată pe țară, în vigoare era de 500 lei.
Aceasta face ca documentele depuse să fie completate cu date eronate, ceea ce conduce la aplicarea prevederilor art. 60 din HG nr. 174/2002 în conformitate cu care este înlăturată posibilitatea ca reclamanta să mai poată beneficia de drepturile bănești prevăzute, fără ca natura erorilor de completare și eventuala remediere a acestora să prezinte relevanță în ceea ce privește incidența acestor prevederi legale. Ca atare, în mod greșit instanța de fond a considerat că interpretarea dată de către pârâtă erorii de completare a declarațiilor corespunzătoare lunilor martie și aprilie 2008 este exagerată și că, fie că este vorba de greșeli de calcul vizând cuantumul subvenției datorate, fie că este vorba de greșeli privind modul de calcul a contribuției datorate de către reclamantă la Bugetul asigurărilor pentru șomaj, acestea rămân doar erori de completare ce urmează a fi îndreptate, și nu înlătură dreptul reclamantei de a beneficia de facilitățile prevăzute de lege.
De asemenea, instanța în mod greșit a reținut faptul că dispozițiile HG nr. 174/2002 modifica Legea nr. 146/1997, act normativ greșit indicat în hotărârea atacată, în realitate fiind vorba de Legea nr. 76/2002, actul administrativ normativ menționat nefiind de natură să modifice sau să completeze această lege,deoarece el conține doar dispoziții care reglementează modul de executare în concret a art. 85 din Legea nr. 76/2002, prevăzând sancțiuni pentru nerespectarea obligației de a depune documentele necesare în forma și termenul prevăzut.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 raportat la art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi admis, sentința atacată va fi modificată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S împotriva sentinței civile nr.409/CA/2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Sibiu și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că:
(continuarea deciziei civile nr.1439/CA/2009)
*
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta - "" SRL împotriva pârâtei AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 ex./21.01.2010
Jud.fond -
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Gabriela Costinaș, Nicoleta
