Contestație act administrativ fiscal. Decizia 145/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 28.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 145
Ședința Publică din 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1289/2.09.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Finanțelor Publice B - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și Autoritatea Națională a Vămilor B, având ca obiect contestare act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent lipsă avocat, pentru pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice A se prezintă consilier juridic, pentru pârâtele intimate Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și Autoritatea Națională a Vămilor B se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice A și întâmpinare în 2 exemplare, un exemplar se înmânează avocatului reclamantului recurent.
Consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză pârâtelor intimate Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și Autoritatea Națională a Vămilor
Avocatul reclamantului recurent și reprezentantele pârâtelor intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice A solicită respingerea recursului.
Reprezentanta pârâtelor intimate Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și Autoritatea Națională a Vămilor B solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr. 1958/10//2009 la data de 18 mai 2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, și a cerut anularea deciziei nr. 222/23 02 2009 emisă de și a deciziilor pentru regularizarea situației pentru obligații suplimentare stabilite de controlul vamal, nr.1074 / 3.12.2008 și 1075/ 3.12.2008 emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, iar până la soluționarea acțiunii a solicitat suspendarea executării actelor administrative atacate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia 1074/2008 și 1075/2008, Tap rocedat la încheierea din oficiu a operațiunilor vamale de import temporar începută cu declarațiile vamale nr.-/21.11.2005 și nr.-/ 28.11.2005 pentru două autoturisme marca Mercedes C 200 și Mercedes, autoturisme preluate în baza contractelor de leasing încheiate pe termen de 3 ani cu societatea de leasing extern cu sediul în Chișineu
Autoritatea vamală a aprobat regimul vamal de admitere temporară cu termen de închidere a operațiunilor la 21.11.2008 respectiv, 28.11.2008, dar înainte de încetarea contractelor de leasing, afirmă reclamantul, a încheiat cu societatea de leasing, alte contracte de leasing pentru cele două autoturisme pe o perioadă de 11 luni, cu începere de la data de 30.09.2008 până la data de 30.08.2009, valoarea reziduală fiind eșalonată pe această perioadă de 11 luni, cu care a fost prelungit leasingul celor două autoturisme.
Cu toate acestea, reclamantul a arătat la expirarea termenului inițial de încheiere a regimului vamal suspensiv a procedat la încheierea din oficiu a operațiunilor vamale, stabilind în sarcina sa o datorie vamală de 72.860 lei calculate la valoarea de 8.786 euro pentru autoturismul Mercedes și la valoarea de 12.979 euro pentru autoturismul Mercedes C 320.
Reclamantul a considerat că, pe de o parte, autoritatea vamală nu putea încheia din oficiu operațiunile vamale de import temporar în condițiile în care exista prelungirea contractelor de leasing, iar pe de altă parte, că la stabilirea obligațiilor de plată trebuia să se aibă în vedere valoarea reziduală a autoturismelor conform art. 27 (4) din nr.OG 51/1997 privind operațiunile de leasing.
Faptul că nu a comunicat organului vamal în termen prelungirea contractului de leasing reprezintă contravenția prevăzută de art.652 lit. din nr.HG 707/2006, a arătat reclamantul, în raport de care, organul vamal a procedat la sancționarea sa cu amendă dar aceasta nu înseamnă că prelungirea contractului de leasing nu operează.
Prin întâmpinare, pârâta Aac erut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că până la expirarea termenelor de încheiere a regimului de admitere temporară (leasing), pentru cele două autoturisme, la 21.11.2008 respectiv, 28.11.2008, reclamantul nu a solicitat acordarea unui alt regim vamal sau destinație vamală și ca urmare, organul vamal a procedat corect la încheierea din oficiu a operațiunii de import temporar, aplicând cotele de taxare la valoarea bunului conform dispozițiilor nr.687/2001, reclamantul neputând beneficia de tarif preferențial întrucât certificatul de circulație mărfurilor nu a fost depus în termenul de valabilitate de 4 luni de la data emiterii.
Pentru aceleași considerente și pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, au cerut respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin încheierea nr.1052/ 24.06.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arad a respins cererea de suspendare a executării actelor atacate.
Prin sentința civilă nr. 1289/2.09.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul mpotriva pârâților Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, pentru anularea Deciziei nr.222/23.02.2009 emisă de și a Deciziilor de regularizarea situației pentru obligații suplimentare stabilite de controlul vamal nr.1074/03.12.2008 și nr.1075/03.12.2008 emise de V, fără cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că în datele de 21.11.2005 și 28.11.2005, în temeiul art. 27 (1) din nr.OG 51/1007 reclamantul a solicitat Biroului vamal A plasarea în regim de admitere temporară (leasing) a două autoturisme Mercedes și Mercedes 211 pentru care a depus declarația vamală nr.J - și nr.J -. Declarațiile au fost acceptate prin Autorizațiile de admitere Temporară nr.1013/21.11.2005 și 1021/24.11.2005, organul vamal stabilind termenul de încheiere a regimului suspensiv la 36 luni, respectiv, 21.11.2008 și 28.11.2008.
Instanța de fond a reținut că la data de 2.12.2008 autoritatea vamală a efectuat în temeiul art. 100 din Legea nr.86/2006 un control ulterior al operațiunilor constatând că titularul regimului nu a încheiat în termenele acordate operațiunile temporare și nu a solicitat prelungirea termenelor de derulare conform art.155 (1) din nr.HG 1114/2001 și a procedat la încheierea din oficiu a regimului vamal suspensiv conform art.89 din regulamentul CEE, încheindu-se procesele verbale de control nr.17342/ 2.12.2008 și nr.17343/2.12.2008 și stabilirea diferențelor de plată prin deciziile pentru regularizarea situației nr.1074/ 3.12.2008 și nr.1075/ 3.12.2008, decizii prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului datoria vamală de 72.277 lei, acestea fiind legale, reclamanta datorând suma stabilită.
Potrivit art.93 din Legea nr. 141/1997 Codul vamal al României în vigoare la data plasării bunurilor în regim vamal suspensiv de admitere temporară și aplicabil acestora conform anexei V pct. 16, 19 din Legea nr. 157/2005, titularul aprobării pentru admiterea regimului suspensiv este obligat să informeze de îndată autoritatea vamală asupra oricăror modificări care influențează derularea operațiunii sub regimul vamal aprobat ori, reclamantul în calitate de titular al operațiunilor de leasing nu a comunicat autorității vamale despre prelungirea operațiunilor comerciale de leasing în cursul derulării regimului suspensiv ci doar după închiderea din oficiu a acestui regim și stabilirea obligațiilor de plată.
Ca urmare, în condițiile în care regimul suspensiv nu a încetat conform art.155 (1) din nr.HG 1114/2001 primind alt regim vamal, conform art.155(29 din hotărârea de guvern, taxele vamale și alte drepturi de import datorate se încasează din oficiu de birourile vamale în baza unui act constatator iar operațiunea se scoate din evidența biroului vamal, taxele vamale și alte drepturi de import datorate fiind determinate pe baza elementelor de taxare în vigoare la data înregistrării declarației vamale de acordare a regimului suspensiv.
Pentru ca taxele vamale să fie calculate conform art. 27(4) din nr.OG 51/1997 la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare care nu pot fi mai mici de 20% din valoarea de intrare a bunului, reclamantul în calitate de utilizator în contractele de leasing, trebuia să informeze autoritatea vamală despre exercitarea dreptului său de opțiune și să existe un contract de vânzare-cumpărare, ori în lipsa acestei opțiuni, operațiunea a fost considerată corect ca fiind una obișnuită de admitere temporară, încheierea făcându-se la valoarea de intrare a bunului stabilită conform art.109(6) din nr.HG 1114/2001.
Prima instanță a considerat faptul că reclamantul a încheiat noi contracte de leasing pentru cele două autoturisme nu are relevanță cu privire la taxele vamale datorate, prin neînștiințarea în termen a autorității vamale despre existența acestora pierzând beneficiul aplicării art. 27 (4) din nr.OG 51/1997, astfel că nu poate să beneficieze nici de tarif preferențial întrucât certificatul de circulație mărfurilor EUR 1 nu mai era valabil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr. 1289/02.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în sensul admiterii acțiunii, modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul anulării Deciziei nr. 222/23.02.2009, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, Serviciul Soluționare Contestații și a deciziilor pentru regularizarea situației pentru obligații suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 1074/03.12.2008 și nr. 1075/03.12.2008, emise de Ministerul Finanțelor, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale, obligarea pârâților de ordinul 2 și 3 la emiterea unor noi decizii privind regularizarea situației pentru obligații suplimentare, prin stabilirea taxelor vamale la valoarea reziduală a bunurilor din momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare în leasing (însă nu mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunurilor), conform art. 27 al. (4) din nr.OG 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul recurent arată că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că nu beneficiază de aceste prevederi pentru simpla neînștiințare în termen a autorității vamale despre exercitarea dreptului de opțiune privind prelungirea termenului de leasing sau achiziția bunului și că aceasta echivalează cu lipsa contractului de vânzare cumpărare. Anunțarea cu întârziere despre exercitarea dreptului de opțiune privind prelungirea termenului de leasing sau achiziția bunului nu poată să ducă la pierderea de către cel în cauză a prevederilor dispozițiile nr.OG 51/1997, privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, întrucât ar trebui să fie prevăzut în mod expres de dispozițiile legale ca și sancțiune.
Atât timp cât normele legale în materie nu prevăd în mod expres această sancțiune, respectiv pierderea beneficiului prevederilor dispozițiilor nr.OG 51/1997 pentru simpla neînștiințare în termen a autorității vamale despre exercitarea dreptului de opțiune privind prelungirea termenului de leasing sau achiziția bunului, reclamantul consideră că nu poate fi lipsit de beneficiul acestor prevederi, atâta timp cât îndeplinește condițiile legale.
Reclamantul susține că consecința neînștiințării despre vreo modificare care să influențeze derularea operațiunii sub regimul vamal aprobat sau a vreunei solicitări privind acordarea unui alt regim vamal sau destinație vamală înainte de expirarea termenelor de încheiere a regimului vamal suspensiv este încheierea din oficiu a operațiunilor vamale de import temporar începute cu declarația vamală nr. -/21.11.2005, respectiv nr. -/28.11.2005, însă nu si lipsirea de efecte juridice a celor două contracte de leasing nr. R/02/22/11.11.2005 și nr. R/05/024A5.11.2005, prelungite pe o perioadă de 11 luni, respectiv prin care a eșalonat plata valorii reziduale, prin contractele de leasing nr. R/08/011/15.10.2008, respectiv nr.R/08/0010/30.09.2008 și arată că atâta timp cât cele două contracte de leasing nu au fost reziliate sau anulate, ele sunt guvernate de dispozițiile nr.OG 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing. Astfel si în situația anunțării cu întârziere a vreunei modificări care să influențeze derularea operațiunii sub regimul vamal aprobat sau a vreunei solicitări privind acordarea unui alt regim vamal sau destinație vamală înainte de expirarea termenelor de încheiere a regimului vamal suspensiv, pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A
avea obligația să stabilească drepturile (taxele) vamale la valoarea reziduală a bunului (însă nu mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunurilor) și nu la valoarea în vamă corespunzătoare anului 2003, așa cum în mod greșit a procedat aceasta.
Se arată că fapta sa este califică drept sancțiune contravențională fiind prevăzută ca atare de art. 652 lit. "m" din HG. nr. 707/2006, privind Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, acesta fiind și sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenții.
Reclamantul mai arată că Certificatul de circulație a mărfurilor EUR1, conform art. 23 din Protocolul nr.7 din 16 noiembrie 2001, are o valabilitate de 4 luni de la data emiterii. în aceste condiții era evident că Certificatul de circulație a mărfurilor EUR1 nr. D -, prin care am solicitat și obținut Autorizațiile de admitere temporară () nr. 1013/21.11.2005 și nr.1021/24.11.2005, nu mai era valabil la data la care au fost emise deciziile privind regularizarea situației pentru obligații suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 1074/03.12.2008 și nr. 1075/03.12.2008, prin care s-a procedat la încheierea din oficiu a operațiunilor vamale de import temporar, însă acest fapt nu poate echivala cu lipsa Certificatul de circulație a mărfurilor EUR1.
Mai arată că nu a mai depus un nou certificat EUR1, tocmai pe considerentul prelungirii contractelor de leasing pe o perioadă de 11 luni, până la data de 15.09.2009, respectiv 30.08.2009 și că chiar dacă ar fi depus un nou certificat actualizat la acea dată, acesta și-ar fi pierdut valabilitatea până la data încheierii contractelor de leasing, motiv pentru care a intenționat să procure un nou certificat EUR1.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului recurent și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivarea întâmpinări pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A arată că prima instanță în mod corect a reținut că Deciziile de regularizare nr. 1074/03.12.2008 și nr. 1075/03.12.2008 prin care s-a stabilit in sarcina reclamantului o datorie vamala de 72.277 lei sunt legale, reclamanta datorând suma stabilită. In data de 21.11. 2005 și 28.11. 2005 in temeiul art. 27 alin. 1 din nr.OG 51/2007 reclamantul a solicitat Biroului Vamal A plasarea in regim de admitere temporara (leasing) a doua autoturisme Mercedes și Mercedes 211 pentru care a depus declarația vamala nr. J - și nr. J -. Declarațiile au fost acceptate prin Autorizațiile de admitere temporara nr. 1013/21. 11.2005 și nr. 1021/24.11.2005, organul vamal stabilind termenul de încheiere a regimului suspensiv la 36 luni, respectiv data de 21.11.2008 și de 28.11.2008. La data de 02.12.2008 autoritatea vamală a efectuat in temeiul art. 100 din Legea nr. 86/2006 un control ulterior al operațiunilor constatând ca titularul regimului nu a încheiat in termenele acordate operațiunile temporare și nici nu a solicitat prelungirea termenelor de derulare conform art. 155 alin. 1 din HG. Nr. 1114/2001. Prin urmare autoritatea vamală a procedat la încheierea din oficiu a regimului vamal suspensiv conform art. 89 din regulamentul CEE nr. 2913/1991 de instituire a Codului Vamal Comunitar și a anexei V pct. 16 și 19 din Legea nr. 157/2005, încheindu-se procesele verbale de control nr. 17342/02.12. 2008 și nr. 17343/02.12.2008 și stabilind diferențe de plata prin deciziile pentru regularizarea situației nr. 1074/03.12.2008 și nr. 1075/0 3.12.2008.
Autoturismele plasate in regim suspensiv nu erau noi, fiind declarate ca intrând în categoria autoturismelor folosite, la încheierea din oficiu, s-au avut in vedere prevederile art. 109 alin. 6 din nr.HG 114/2001, respectiv s-a ținut seama de vechimea și de caracteristicile tehnice ale acestora precum și de valoarea acestor autovehicule stabilita prin R nr. 687/2001 anexa 4, și anume valoarea în vamă de 8.786 euro ( 31.902 lei) pentru autoturismul Mercedes C 220 - valoare ce corespunde unui autoturism uzat cu vechime intre 2-3 ani și capacitate cilindrica cuprinsa intre 2101-2200 mc, și 12.979 euro (47.404 lei) pentru autoturismul Mercedes 211 - valoare ce corespunde pentru un autoturism uzat cu vechime de 2-3 ani și capacitate cilindrica peste 3001 mc.
Pârâta intimată arată că reclamantul recurent se află în eroare atunci când susține că pentru faptul că nu a anunțat prelungirea contractelor de leasing înainta de data de 21.11.2008 și data de 28.11.2008 a fost sancționat, deoarece prevederile art. 144 alin. 1 din Legea nr. 141/1997 arată foarte clar că pentru neîndeplinirea uneia din condițiile stabilite prin regimul vamal - neîncheiere regimului suspensiv în termenul stabilit (36 luni) - se naște în sarcina titularului depozitului o datoria vamală, în speță suma de 72.277 lei:
In condițiile in care regimul suspensiv nu a încetat conform art. 155 alin. 1 din nr.HG 1114/2001 primind alt regim vamal, conform art. 155 alin. 2 din hotărârea de guvern taxele vamale și alte drepturi de import datorate se încasează din oficiu de birourile vamale in baza unui act constatator, iar operațiunea se scoate din evidenta biroului vamal. vamale și alte drepturi de import datorate fiind determinate pe baza elementelor de taxare in vigoare la data înregistrării declarați vamale de acordare a regimului suspensiv.
Pentru ca taxele vamale sa fie calculate conform art. 27 alin. 4 din nr.OG 51/1997 așa cum invocă greșit recurentul la valoarea reziduala a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, care nu pot fi mai mici de 20% din valoarea de intrare a bunului, recurentul in calitate de utilizator in contractele de leasing trebuia sa informeze autoritatea vamala despre exercitarea dreptului sau de opțiune și sa existe un contract de vânzare-cumpărare, ori in lipsa acestei opțiuni, operațiunea a fost considerata corect ca fiind una obișnuită de admitere temporara, încheierea facondu-se la valoarea de intrare a bunului stabilita conform art. 109 alin. 6 din nr.HG 1114/2001.
Se mai arată că instanța de fond corect a reținut că recurentul nu poate sa beneficieze nici de tarif preferențial întrucât certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 nu mai era valabil, certificatul de circulație a mărfurilor EUR1 nr. D -, netradus si legalizat, a fost emis in Germania la data de 22.02.2006, nefiind prezentat in termenul de valabilitate de 4 luni, fiind încălcate dispozițiile art. 23 din Protocolul nr. 7 din 16 noiembrie 2001 privind definirea noțiunii de "produse originare" si metodele de cooperare administrativa, care prevăd că:."Valabilitatea dovezii de origine 1. Dovada de origine este valabila 4 luni de la data emiterii in tara exportatoare si trebuie prezentata in termenul menționat autorităților vamale ale tarii importatoare. -."
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză, domnul a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, solicitând anularea deciziei nr. 222/23 02 2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, precum și a deciziilor pentru regularizarea situației pentru obligații suplimentare stabilite de controlul vamal, nr. 1074/3.12.2008 și nr. 1075/3.12.2008 emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
În fapt, Curtea reține că domnul a solicitat Biroului vamal A, în datele de 21.11.2005 și 28.11.2005, în temeiul art. 27 (1) din nr.OG 51/1007, plasarea în regim de admitere temporară (leasing) a două autoturisme Mercedes și Mercedes 211, pentru care a depus declarația vamală nr. J - și nr. J -.
Curtea reține că declarațiile au fost acceptate prin Autorizațiile de admitere temporară nr.1013/21.11.2005 și nr. 1021/24.11.2005, organul vamal stabilind termenul de încheiere a regimului suspensiv la 36 luni, respectiv la 21.11.2008 și la 28.11.2008.
La data de 2 12 2008 autoritatea vamală a efectuat, în temeiul art. 100 din Legea nr.86/2006, un control ulterior al operațiunilor, constatând că titularul regimului nu a încheiat în termenele acordate operațiunile temporare și nu a solicitat prelungirea termenelor de derulare conform art.155 (1) din nr.HG 1114/2001. Organele vamale au procedat, astfel, la încheierea din oficiu a regimului vamal suspensiv conform art.89 din regulamentul CEE nr. 2913/1991 de instituire a Codului Vamal Comunitar și a anexei V pct.16 și 19 din Legea nr. 157/2005, încheindu-se procesele verbale de control nr.17342/2.12.2008 și nr. 17343/2.12.2008, cu stabilirea diferențelor de plată prin deciziile pentru regularizarea situației nr.1074/3.12.2008 și nr.1075/3.12.2008.
Deoarece autoturismele plasate în regim suspensiv nu erau noi, fiind declarate în categoria autoturismelor folosite, la încheierea din oficiu, s-au avut în vedere prevederile art.109 (6) din nr.HG 114/2001, ținându-se seama de vechimea și de caracteristicile tehnice ale acestora precum și de valoarea acestor autovehicule stabilită prin 687/2001 anexa 4, respectiv, valoarea în vamă de 8.786 euro (31.902 lei) pentru autoturismul Mercedes C 220- valoarea pentru un autoturism uzat cu vechime între 2-3 ai și capacitate cilindrică cuprinsă între 2101-2200 mc, și 12.979 euro (47404 lei) pentru autoturismul Mercedes 211 valoare ce corespunde pentru un autoturism uzat cu vechime de 2-3 ani și capacitate cilindrică peste 3001 mc.
În drept, Curtea reține că reclamantul a criticat legalitatea actelor în litigiu, arătând că autoritatea vamală nu putea încheia din oficiu operațiunile vamale de import temporar în condițiile în care exista prelungirea contractelor de leasing, iar, pe de altă parte, că la stabilirea obligațiilor de plată trebuia să se aibă în vedere valoarea reziduală a autoturismelor, conform art. 27 (4) din nr.OG 51/1997 privind operațiunile de leasing.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, apreciind că reclamantul, ca titular al operațiunii vamale, era obligat să informeze de îndată autoritatea vamală asupra oricăror modificări care influențează derularea operațiunii sub regimul vamal aprobat, potrivit art.93 din Legea nr. 141/1997 Codul vamal al României în vigoare la data plasării bunurilor în regim vamal suspensiv de admitere temporară și aplicabil acestora conform anexei V pct. 16, 19 din Legea nr. 157/2005.
Or, în speță, instanța de fond a reținut că reclamantul, în calitate de titular al operațiunilor de leasing, nu a comunicat autorității vamale prelungirea operațiunilor comerciale de leasing în cursul derulării regimului suspensiv numai după închiderea din oficiu a acestui regim și după stabilirea obligațiilor de plată.
Ca urmare, a arătat instanța de fond, în condițiile în care regimul suspensiv nu a încetat conform art.155 (1) din nr.HG 1114/2001 primind alt regim vamal, taxele vamale și alte drepturi de import datorate se încasează din oficiu de birourile vamale, în baza unui act constatator iar operațiunea se scoate din evidența biroului vamal, taxele vamale și alte drepturi de import datorate fiind determinate pe baza elementelor de taxare în vigoare la data înregistrării declarației vamale de acordare a regimului suspensiv.
Curteareține că reclamantul nu a contestat faptul că nu a anunțat prelungirea operațiunilor comerciale de leasing decât după expirarea termenului acordat de autoritățile vamale în acest scop.
Curtea constată, totodată, că domnul nu a justificat această întârziere, ci doar a afirmat că organele vamale nu aveau dreptul să stabilească aceste obligații în sarcina sa decât cel mult la valoarea reziduală de 20% din valoarea de intrare a bunului.
Curtea observă că dispozițiile legale citate de instanța de fond permiteau organelor vamale închiderea din oficiu a operațiunii de admitere temporară în regim de leasing în cazul în care titularul operațiunii nu anunța nici o modificare a acesteia în termenul acordat de autorități. Obligația de a înștiința autoritățile cu privire la orice modificare a acestui regim revenea domnului, ca titular al operațiunii. În consecință, sub acest aspect, Curtea reține legalitatea emiterii actelor contestate de reclamant.
De asemenea, Curtea reține că nu era posibilă calcularea taxelor vamale restante la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în condițiile în care reclamantul nu a anunțat autoritatea vamală despre exercitarea dreptului său de opțiune și despre existența unui nou contract de vânzare-cumpărare, astfel că în lipsa acestei opțiuni, operațiunea a fost considerată corect ca fiind una obișnuită de admitere temporară, încheierea făcându-se la valoarea de intrare a bunului stabilită conform art. 109 alin. (6) din Hotărârea de Guvern nr. 1114/2001.
Nu se poate reține nici dubla sancționare a reclamantului prin calcularea taxelor în acest mod. Domnul a introdus în țară bunuri pentru care a beneficiat de suspendarea drepturilor vamale, taxele vamale urmând a fi calculate ulterior, în funcție de destinația bunurilor respective. Pentru importul acestor bunuri, domnul are obligația de plată a taxelor vamale, indiferent care ar fi cuantumul acestora, întrucât bunurile respective nu erau scutite de la plata taxelor vamale. Această obligație de plată a taxelor nu este însă o sancțiune, ci este consecința introducerii în țară a unor bunuri pentru care sunt prevăzute astfel de taxe. Obligația de plată subzista atâta vreme cât importul se finaliza prin rămânerea bunurilor în țară, chiar dacă domnul ar fi respectat legislația vamală.
Pe de altă parte, domnul a săvârșit și o contravenție prin omisiunea încheierii în termenul legal a operațiunii vamale al cărei titular era.
Curtea reține, așadar că nu este vorba despre o dublă sancționare a reclamantului, ci despre încălcarea a două obligații distincte, una de plată a taxelor vamale și cealaltă, de îndeplinire a obligației de încheiere în termenul legal a operațiunii vamale al cărei titular era reclamantul.
De asemenea, Curtea reține că reclamantul nu a prezenta un certificat EUR 1 valabil, pentru a beneficia de scutirea de taxe vamale aferentă acestui act
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Arad este temeinică și legală sub acest aspect, urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă, recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1289/2.09.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1289/2.09.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Primă instanță: Tribunalul Arad - Judecător:
Red./23.02.2010 - Tehnored. / 02.03.2010/ 2 ex.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pokker Adina, Pătru Răzvan
