Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1467/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--16.07.2009
DECIZIA CIVIL NR.1467
Ședința public din 2 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de Direcția General a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr.912/03.06.2009, pronunțat de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal fcut în ședinț public, se prezint pentru Direcția General a Finanțelor Publice A și în reprezentarea L consilier juridic, lips fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț dup care, se constat c s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea mandatatul prin care a fost împuternicit de ctre Administrației Finanțelor Publice L de a promova calea de atac.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constat finalizat cercetarea judectoreasc și acord cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicit admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de faț constat:
Prin acțiunea înregistrat la data de 10.07.2008, reclamantul a chemat în judecat pe pârâta Administrația Finanțelor Publice L și a cerut anularea actelor administrativ fiscale nr.11828 din 22.05.2008 și cu nr.14817 din 07.07.2008 emise de pârât și obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și vehicule în sum de 3.165 lei actualizat cu rata dobânzii legale pân la data plții.
În motivarea acțiunii a artat c a achiziționat în cursul lunii iunie 2007 din Germania un autoturism second-hand, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat s plteasc în contul bugetului de stat suma de 3.165 lei reprezentând taxa special pentru autoturisme și autovehicule perceput în temeiul art.2141-2143Cod fiscal, reglementare care contravine Tratatului Comunitții Europene, care în art.90 interzice statelor membre s instituie taxe contrare principiului tratatului.
Prin aceste reglementri reclamantul consider c este înclcat principiul discriminrii produselor importate faț de produsele interne, din analiza aplicrii taxelor rezultând c aceasta este perceput numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea European și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România la o nou înmatriculare taxa nu mai este perceput.
Mai arat reclamantul c a formulat ctre pârât cerere de restituire a sumei achitate și la plata dobânzilor legale, dar pârâta i-a respins atât cererea de restituire cât și contestația formulat împotriva refuzului de restituire.
Alturi de restituirea taxei speciale achitate, pârâta trebuia s suporte și prejudiciul cauzat prin imposibilitatea folosirii sumei respective pentru perioada cuprins între data efecturii plții și data restituirii acesteia și la plata cheltuielilor de judecat.
Prin întâmpinare pârâta Administrația Finanțelor Publice Aac erut respingerea acțiunii, parțial ca neîntemeiat și parțial ca fiind fr obiect.
Pârâta a considerat c acțiunea reclamantului este fr obiect în ceea ce privește restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ca diferenț între suma achitat de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu titlu de tax special pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule așa cum prevede art.11 din nr.OUG50/2008 care a intrat în vigoare la 01.07.2008, care stabilește c se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgenț aprobate prin nr.HG686/2008 și care face trimitere la art.117 din nr.OG92/2003.
Pentru suma care nu se restituie și care reprezint taxa pe poluare, pârâta consider c acțiunea reclamantului este neîntemeiat, taxa pe poluare fiind instituit prin nr.OUG50/2008, tocmai ținând cont de necesitatea adoptrii de msuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunitților Europene.
Prin sentința civil nr.912/3.06.2009 Tribunalul Arad, a admis în parte acțiunea formulat de reclamantul împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice L, a obligat pârâta s restituie reclamantului suma de 3.165 lei reprezentând taxa special pentru autoturisme și autovehicule cu dobânzi conform art.124 din nr.OG92/2003 și la plata cheltuielilor de judecat în sum de 739 lei și a respins acțiunea pentru anularea actelor administrative nr.11828/22.05.2008 și nr.14817/07.07.2008.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, tribunalul a reținut urmtoarele:
Reclamantul a importat în luna iunie 2007 un autoturism marca VW, an de fabricație 2005 și pentru înmatricularea acestuia în România în temeiul art.2141- 2143Cod fiscal a achitat taxa special pentru autoturisme și autovehicule în sum de 3.165 lei (fila 6).
În privința reglementrii interne, este de remarcat c taxa special pentru autoturisme și autovehicule a fost introdus în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007 și se datora cu ocazia primei înmatriculri în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerate la art.2141Cod fiscal.
Întrucât s-a apreciat c prin aceste reglementri au fost înclcate prevederile art.90 din Tratatul Comunitții Europene, care interzic statelor membre s instituie taxe contrare principiilor tratatului, România a fost supus procedurii de infrigement datorit acestei taxe, iar instanțele de judecat constatând nelegalitatea acesteia au dispus restituirea ei.
Tocmai datorit acestor considerente de nelegalitate a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prin nr.OUG50/2008, prevederile art.2141- 2143Cod fiscal, au fost abrogate, ordonanța de urgenț intrând în vigoare la 1 iulie 2008, iar prin art.11 din aceast ordonanț s-a dispus restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule achitate de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Ca modalitate de restituire, art.11 din nr.OUG50/2008, stabilește c taxa special se restituie ca diferenț rezultat între suma achitat de contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, dup procedura stabilit în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgenț.
Normele metodologice au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea Constituțional a României a fost sesizat cu excepția de neconstituționalitate a art.11 din nr.OUG50/2008 raportat la art.15 (2) din Constituția României, pentru c din modalitatea de restituire a taxei speciale prevzute de acest articol, ar rezulta c și contribuabili care au importat autovehiculele în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 ar datora taxa pe poluare.
Prin Decizia nr.499/07.04.2009 a fost respins ca inadmisibil excepția, Curtea apreciind c dispozițiile art.11 din nr.OUG50/2008 nu retroactiveaz, ci doar stabilesc stingerea a dou obligații fiscale, problem ce ține de interpretarea legii de ctre instanț.
Ca urmare, instanța a reținut c taxa special a fost pltit de reclamant în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare. Într-o atare ipotez se aplic principiul conform cruia când un stat membru a impus sau a aprobat o tax contrar dreptului comunitar este obligat s restituie taxa perceput prin înclcarea acestuia.
Acțiunea reclamantului este tocmai o acțiune în restituirea unei taxe achitate fr temei legal, care își are temeiul de drept pe dispozițiile art.21 (4) și 117 (1) lit.d din nr.OG92/2003.
În aplicarea acestor prevederi și a Ordinului nr.1899/2004, reclamantul s-a adresat organului fiscal cu cerere de restituire, cererea fiind respins pe considerentul c la data formulrii cererii prevederile art.2141din Legea nr.571/2003 sunt în vigoare și nu sunt îndeplinite condițiile cerute de pentru restituirea taxei (fila 9).
Ori, nu se poate reține justificat c Statul Român are un temei legal de a reține o parte din taxa încasat anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s o compenseze în parte cu o alt tax ce urmeaz a fi perceput în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal, în baza cruia instituit nelegal taxa special.
În condițiile în care reclamantul nu datoreaz taxa pe poluare, iar pârâta nu a identificat și comunicat instanței alte obligații fiscale de natura celor prevzute de art.116 (1) din nr.OG92/2006 pentru a putea opera compensarea, de precizat fiind și aspectul c taxa pe poluare nu este o creanț administrat de Ministerul Finanțelor Publice, deci nu poate face obiectul compensrii, instanța apreciaz c reclamantul este îndreptțit la restituirea integral a taxei speciale.
În ceea ce privește captul de cerere privind anularea actelor administrative nr.11828/22.05.2008 și nr.14817/07.07.2008 emise de pârât, instanța va respinge ca neîntemeiat acțiunea, întrucât actele nu sunt acte administrativ fiscale în înțelesul art.41 din nr.OG92/2003 și nici acte administrative în înțelesul art.2 (1) lit.c din Legea nr.554/2004, ci sunt doar adrese de rspuns la cererile formulate de reclamant și așa cum a reținut instanța, acțiunea nu are ca temei juridic art.2 (1) lit.h din Legea nr.554/2004 ci art.21 (4) și 117 Cod procedur fiscal, restituire taxe nedatorate.
Pentru aceste considerente a admis acțiunea și în temeiul art.117 (1) din nr.OG92/2003 și obligat pârâta la restituirea reclamantului a sumei de 3.165 lei tax special pentru autoturisme și autovehicule cu dobânzi calculate conform art.124 (1) și (2) din nr.OG92/2003.
În temeiul art.274 Cod procedur civil a obligat pârâta s plteasc reclamantei cheltuieli de judecat în sum de 739 lei, reprezentând onorariul de avocat și taxa judiciar de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurenta DGFP A pentru L solicitând modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca netemeinic și nelegal.
În motivarea recursului se arat c hotrârea atacat este eronat cât vreme a fost respins aprarea pârâtei privind lipsa de obiect parțial a acțiunii ca urmare a aplicrii disp.art.11 din OUG nr.50/2008. Se arat astfel c, potrivit dispozițiilor legale invocate reclamantul este îndreptțita obține restituirea unei prți din taxa pltit pentru prima înmatriculare a autoturismului la care face referire, reclamantul urmând procedura de OUG nr.50/2008, iar cererea acestui va fi soluționat de organul fiscal în condițiile în care exist diferenț de restituit între taxa reglementat de codul fiscal și taxa de poluare introdus de OUG nr.50/2008.
Cu privire la partea de tax a crei restituire nu se face la cererea potrivit OUG nr.50/2008 recurenta arat c taxa de poluare reglementat de OUG nr.50/2008 este temeinic și legal fiind în conformitate cu Normele de drept comunitar, iar prin hotrârea pronunțat instanța de fond a înclcat normele comunitare îngrdi politica fiscal a statului, întreaga practic jurisprudențial comunitar fiind în sensul respectrii dreptului statelor de a adopta legile pe care le consider necesare pentru a reglementa folosința bunurilor și pentru a asigura plata impozitelor și altor contribuții.
Referitor la cheltuielile de judecat recurenta a solicitat în principal respingerea reclamantului în acest sens, iar în subsidiar reducerea cuantumului onorariului avocațial, conform art.274 alin.3 Cod procedur civil.
În drept s-au invocat disp. art. 304 pct.9 și 304 ind.1 Cod procedur civil, OUG nr.50/2008 și HG nr.686/2008, art.214 ind.1 și 2 Cod fiscal.
Prin întâmpinarea depus la dosar intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legal și temeinic a hotrârii primei instanțe, întrucât taxa de prim înmatriculare stabilit de codul fiscal era de natur a înclca principiul nediscriminrii produselor importate faț de produsele interne, aceasta fiind și practica constat a instanțelor judectorești.
Art.90 paragraful I din Tratatul CE face parte din ordinea intern de drept a României și ca atare reclamantul are dreptul de a se adresa instanțelor judectorești în scopul de a restabili drepturile conferite de aceast reglementare de baz care i-au fost înclcate prin aplicarea codului fiscal.
Se mai arat faptul c argumentele recurentei privind aplicarea OUG nr.50/2008 sunt irelevante întrucât intimatul a solicitat restituirea taxei încasate în baza disp.art. 241 ind.1 Cod fiscal, iar nu taxa încasat în baza OUG nr.50/2008, caz în care s-ar ajunge la aplicarea retroactiv a OUG nr.50/2008.
Analizând hotrârea recurat prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art.304 ind.1 Cod procedur civil, Curtea constat c recursul este neîntemeiat dup cum urmeaz:
Potrivit disp.art.90 al.1 din Tratatul CE. nici un stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare. Ca atare prevederile menționate din Tratat limiteaz libertatea statelor de a restricționa libera circulație a mrfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Se interzice astfel discriminarea fiscal între produsele importate și cele provenind de pe piața intern de natur similar. Art. 90 din Tratat se refer la o discriminare determinat de o diferența între impozitele aplicate produselor altor state membre și impozitele interne de orice natur care se aplic direct sau indirect produselor naționale similare.
Discriminarea la care se refer acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare al produselor altor state membre ale UE în comparație cu nivelul de impozitare al produselor de pe piața intern a Statului Este de necontestat c taxa de prim înmatriculare s-a pltit de ctre toți particularii care procedau la înmatricularea pentru prima data în România a unui autovehicul indiferent de unde provine acesta, îns taxa de prima înmatriculare s-a aplicat numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Cu toate acestea taxa stabilita de art. 214 ind. 1 Cod fiscal nu s-a perceput in cazul reînmatriculrii în România dup 1.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România dar s-a perceput în cazul înmatriculrii în România dup 1.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al E decât România. Ori, in aceste condiții se constat o diferenț de aplicare a taxei ce introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele din E aduse în România în scopul reînmatriculrii cu situația în care au fost deja înmatriculate în țara de provenienț faț de vehiculele înmatriculate deja în România pentru care la reînmatriculare nu se mai percepe o asemenea tax.
Se mai observ c discriminarea opereaz și între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007 când Statul Raa derat la UE și au intrat în vigoare disp.art.214 ind. 1 Cod fiscal și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 1.01.2007 și în consecinț instanța constat ca art. 90 din Tratatul CE este aplicabil în privința taxei speciale de prim înmatriculare pltit de reclamant și contestat în prezenta cauz.Disp.art.214 ind. 1 Cod fiscal sunt astfel incompatibile cu disp.art.90 din Tratatul CE motiv pentru care se impune menținerea soluției de obligare a pârâtei la restituirea acestei taxe.
Instanța național este primul judector comunitar și este abilitata s analizeze dispozițiile legislației interne prin raportare la prevederile dreptului comunitar. Potrivit art. 148 al.2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne iar autoritatea judectoreasca este obligat s aduc la îndeplinire obligațiile rezultate din aceste prevederi, ținând cont și de principiul efectului direct a art.90 al.1 din Tratatul CE pentru ordinea juridic intern a României.
Mai este de observat astfel, conform practicii constante a CJCE (cauza Simmenthal nr. /77 din 9.03.1978) ca "judectorul național însrcinat s aplice în cadrul competentei sale, dispozițiile dreptului comunitar are obligația de a asigura realizarea efectului deplin a acestor norme, lsând la nevoie neaplicata orice dispoziție contrar a legislației naționale, chiar ulterioara, fr a solicita sau a aștepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativ sau prin orice alt procedeu constituțional".
Ca atare faț de practica constant a Curții de Justiție a Comunitții Europene, a crei jurisprudenț este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, Curtea reține c instanțele române de drept comun sunt competente s procedeze în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin a dreptului comunitar, la însși înlturarea de la aplicare a oricrei dispoziții naționale contrare.
În ceea ce privește susținerile recurentei legate de fondul cauzei, potrivit crora se impunea admiterea în parte a acțiunii prin aplicarea dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 instanța constat c aceste susțineri sunt neîntemeiate în condițiile în care taxa special ce face obiectul cauzei a fost încasat în baza legislației interne în vigoare anterior data de 1 iulie 2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare astfel încât s-a dat eficienț principiului potrivit cruia statul membru ce a impus sau aprobat o tax contrar dreptului comunitar este obligat s restituie taxa perceput prin aplicarea acestuia. Or, în aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integral a taxei speciale iar restituirea doar a diferenței între taxa special și taxa de poluare instituit prin nr.OUG50/2008 pune inevitabil problema aplicrii noului act normativ și pentru trecut astfel încât taxa special s-ar valida prin aplicarea retroactiv a unui act normativ ce nu era în vigoare la data nașterii și consumrii raportului juridic de drept fiscal întrucât la data achitrii taxei erau incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Se mai observ astfel, c noua tax instituit de nr.OUG50/2008 este stabilit pe alte principii decât taxa special anterioar, are alt mod de calcul și alt destinație, iar admiterea în parte a acțiunii reclamantului așa cum solicit pârâta recurent ar însemna înlturarea considerentelor potrivit crora taxa special prevzut anterior de Codul fiscal era impus de Statul Român prin nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratatul și echivaleaz cu însși validarea acesteia, de vreme ce pârâta - recurent în continuare c taxa special s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Referitor la cererea recurentei de reducere a onorariului avocațial, Curtea reține c o asemene cererea este neîntemeiat, întrucât prin sentința recurat pârâta a fost obligat la restituirea ctre reclamant a sumei de 739 lei reprezentând cheltuieli de judecat din care 39 lei tax judiciar de timbru și 700 lei onorariu avocațial. Este adevrat c potrivit art.274 alin.3 Cod procedur civil judectorii au posibilitatea de a reduce onorariul avocațial dar aceasta numai în condițiilor în care se constat c este nepotrivit de mare faț de obiectul sau natura pricinii, iar în speț Curtea constat c onorariul de 700 lei este proporțional cu obiectul și gradul de dificultate a cauzei și nu se impune reducerea acestuia.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și vzând și dispozițiile art. 312 alin.1 teza a II-a c Cod Penal instanța urmeaz a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta A în reprezentarea L împotriva sentinței civile nr.912/3.06.2009 pronunțat de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public din 2.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR JUDECTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.- 14.XII.2009
TEHORED. LC./ 14.12.2009/ 2 ex.
Prim instanț: Tribunalul Arad
Judector:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Adina Pokker, Ionel Barbă
