Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1471/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--16.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1471
Ședința publică din 2 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent Sindicatul Liber al Salariaților din Sectorul Sanitar al Județului T în numele reclamanților recurenți:, IleanaN., împotriva sentinței civile nr.586/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Autoritatea de Sănătate Publică T, Ministerul Sănătății Publice, Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent Sindicatul Liber al Salariaților din Sectorul Sanitar al Județului T avocat, pentru pârâtul intimat B consilier juridic, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii reclamantului Sindicatul Liber al Salariaților din Sectorul Sanitar al Județului
Reprezentantul pârâtului intimat B, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a MFP B, iar pe fond respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 10064/30/29.12.2008, reclamanții SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN SECTORUL SANITAR AL JUDEȚULUI T, în numele membrilor de sindicat funcționari publici:, -, -, -A, au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ T, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, obligarea instituțiilor pârâte să acorde reclamanților, următoarele drepturi salariale, actualizate cu rata inflației, până la data plății efective și în continuare lunar până la încetarea raporturilor de serviciu, astfel:
- plata către fiecare reclamant drepturilor bănești reprezentând sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă în procent de câte 15% din salariul de bază începând cu data de 03.03.2006, sumele să fie actualizate conform ratei inflației,precum și în continuare, în baza legii, raportat la încetarea raporturilor de serviciu.
În motivare, arată în esență, faptul că reclamanții prestează o activitate la calculator într-o proporție de peste 75% din programul normal de lucru zilnic.
Potrivit nr. 721/2005 modificat și completat prin nr.171/2006 s-a aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 115/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.125/2005 care prevede la Anexa 3 lit. B pct. 8 un spor de până la 15% din salariul de bază pentru personalul care în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puțin 75% din programul normal de lucru zilnic. Potrivit art. 5 din nr. 721/2005 sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă potrivit buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă. Această expertizare a avut loc și potrivit concluziilor raportului reclamanții lucrează într-un asemenea mediu periculos și au dreptul începând cu data de 03.03.2006 la acordarea acestui spor.
Sporul pentru condiții vătămătoare (munca la calculator) în procent de câte 15% din salariul de bază reprezintă prin însăși natura sa o măsură de protecție privind securitatea la locul de muncă care trebuie aplicată în mod nediscriminatoriu pentru toți angajații din sistemul sanitar la care sunt aplicabile dispozițiile nr. 721/2005 modificat prin nr.171/2006 și vizează acordarea unor compensații bănești în condițiile în care angajatorul nu poate oferi condiții normale pentru ca reclamanții să aibă posibilitatea desfășurării activității în condiții nevătămătoare la locul de muncă.
Reclamanții mai arată că au efectuat și procedura prealabilă administrativă și au primit doar un răspuns negativ pe care îl apreciază ca fiind o situație de discriminare evidentă între reclamanți și ceilalți bugetari din sistemul sanitar care beneficiază de acest spor. Discriminarea este interzisă de art. 5 din Codul Muncii, cât și de dispozițiile art. 41 alin.2 și art. 53 din Constituția României, dar și de art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În drept, reclamanții au invocat, alături de dispozițiile legale la care s-a făcut deja referire și următoarele: Art. 28 din Legea nr. 54/2003, art. 1, 5, 67 și urm. din Legea 168/1999, art. 5, 155 și 166 din Codul Muncii.
La cererea de chemare în judecată, au anexat, în copie: dovezile privind calitatea de funcționari publici, practică judiciară în materie, dovada procedurii prealabile și răspunsurile primite(filele 6-18 dosar).
. Tad epus la dosar întâmpinare (filele 20-23 dosar) prin care a solicitat să se admită excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului, acțiunea fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă, iar, în subsidiar, ca nefondată. A arătat că potrivit legii - Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, rolul pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite. Ca atare, în speța dedusă judecății, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE este ordonator principal de credite bugetar. De asemenea, între MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și reclamanți nu există absolut nici un raport de serviciu sau de muncă, nici o relație, spre a se considera că ar avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Cu privire la fondul dedus judecății, pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR arată că este nefondată acțiunea reclamanților. Astfel, potrivit art. 13 alin. 1 din G nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar: "În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective."
Pârâta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ Tad epus la dosar întâmpinare (filele 25-26 dosar) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală. A arătat că potrivit dispozițiilor art. 17 și 18 din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 227/2009, direcțiile de sănătate publică județene se află în subordinea Ministerului Sănătății și pun în aplicare politica și programele naționale de sănătate publică pe plan local, identifică problemele locale prioritare de sănătate publică, elaborează și implementează acțiuni locale de sănătate publică.
Prevederile nr. 721/2005 se aplică persoanelor din sistemul sanitar salarizate conform prevederilor OUG nr. 115/2004. OUG nr. 115/2004 reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar.
În consecință, dat fiind faptul că DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ T nu este unitate sanitară intrând în categoria instituțiilor publice, personalul angajat în cadrul acestei instituții nu beneficiază de spor de 15% pentru condiții periculoase sau vătămătoare.
Pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, a depus la dosar întâmpinare (filele 88-89 dosar) prin care a solicitat în principal: admiterea excepției lipsei sale de calitate procesuală pasivă în cauză, arătând că reclamanții au raporturi de serviciu cu pârâta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ Pe fond, a solicitat respingerea ca netemeinică și nelegală a acțiunii, arătând în esență faptul că nr. 721/2005 la care se referă reclamanții aprobă Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 115/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 125/2005.
OUG nr. 115/2004 reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unități sanitare publice din sectorul sanitar. Personalul autorității de sănătate publică nu este asimilat personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, iar actele normative care reglementează salarizarea sunt diferite, astfel încât nu se pot pune sub semnul egalității drepturile de natură salarială între cele două categorii de personal.
Prin sentința civilă nr.586/26.05.2009, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanții: SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN SECTORUL SANITAR AL JUDEȚULUI T, -, -, -A, împotriva pârâților DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ T, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtei DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
În această calitate, reclamanții pretind acordarea sumelor reprezentând sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, în cuantum de câte 15 % fiecare din salariul de bază motivat de faptul că reclamanții prestează o activitate la calculator într-o proporție de peste 75% din programul normal de lucru zilnic.
Acest spor este reglementat prin dispozițiile art. 13 alin. 1 din G nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar: "În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective."
Prevederile nr. 721/2005 se aplică persoanelor din sistemul sanitar salarizate conform prevederilor OUG nr. 115/2004. OUG nr. 115/2004 reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar.
În consecință, dat fiind faptul că reclamanții au calitatea de funcționari publici și nu de personal contractual, nu beneficiază de spor de 15% pentru condiții periculoase sau vătămătoare.
De asemenea, se mai constată caracterul dispozitiv al normei, textul de lege vorbește de posibilitatea acordării unor sporuri, iar nu de obligativitatea de a le acorda, iar acordarea sporurilor trebuie realizată cu respectarea prevederilor legale.
Aliniatul 3 al articolului 13 din G nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar prevede că: "Locurile de muncă, categoriile de personal, mărirea concretă a sporurilor prevăzute la alin. (1), precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului sănătății, cu consultarea sindicatelor semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară.".
Acordarea sporului trebuie circumscrisă anumitor reguli și proceduri atât în ceea ce privește categoriile de personal cât, mai ales, mărimea concretă a sporului.
Art. 6 și 7 din nr. 721/2005 prevăd punctual "criteriile" concrete: "riscul de îmbolnăvire și de accidentare, solicitarea nervoasă, indicii de morbiditate", precum și "factorii care determină încadrarea locurilor de muncă în una dintre cele trei categorii: natura factorilor nocivi - fizici, sau biologici și mecanismul de acțiune al acestora asupra organismului, intensitatea de acțiune a factorilor nocivi sau asocierea acestor factori, durata de expunere la acțiunea factorilor nocivi, existența unor condiții de muncă ce implică un efort fizic mare în condiții nefavorabile de microclimat, zgomot intens sau vibrații, existența unor condiții de muncă ce implică o suprasolicitare nervoasă determinată de un risc de accidentare sau de îmbolnăvire, structura și nivelul morbidității în raport cu specificul locului de muncă, alte condiții de muncă vătămătoare, grele sau periculoase care pot duce la uzura prematură a organismului."
nr. 721/2005 conține prevederi concrete cu privire la procedura de acordare a acestui spor. La art. 15 se prevede: "Nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă se face de către șeful ierarhic superior și se aprobă de comitetul director, cu consultarea sindicatelor semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară."
În cauza de față sunt relevante față de contextul faptic și legal prezentat supra și dispozițiile Deciziei nr. 1325/2008 a Curții Constituționale referitoare la nelegalitatea hotărârilor judecătorești prin care nu sunt respectate dispozițiile legale privind acordarea sporurilor, încălcându-se astfel principiul separației puterilor în stat.
De asemenea, rin p. deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
În condițiile în care nu este reglementată acordarea acestor drepturi către funcționarii publici, eventuala acordare și cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expressis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent este reglementat doar pentru personalul contractual.
Reglementarea legală, concretă, salariilor reclamanților funcționari publici se găsește în dispozițiile nr.OG 6/2007.
Reclamanții au susținut că li se cuvine, pe baza principiului constituțional al nediscriminării, același spor pentru eliminarea oricărei inegalități, bazată pe principiul că la muncă egală se impune salariu egal.
Potrivit art. 1 din nr.OG 137/2000 privind combaterea discriminării, există discriminare în măsura în care se aplică un regim juridic diferențiat unor categorii de persoane aflate în situații comparabile.
De altfel reclamanții nu și-au susținut acțiunea nici cu hotărâri ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca organ abilitat legal să constate o asemenea situație.
Instanța a constatat, că nu există discriminare în cauză nici prin raportare la practica, care prin hotărârea din 6.XII.2007, în cauza Beian contra României, a învederat că pe baza art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "nu are o justificare obiectivă și rezonabilă", adică dacă nu urmărește un "scop legitim" sau nu există un "raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat" (a se vedea în special, Hotărârea Marcks împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, pag. 16, parag. 33).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din Sectorul Sanitar al Județului T în numele membrilor de sindicat indicați în anexa la recurs, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii formulate cu consecința obligării pârâților la plata sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă în procent de 15% din salariul de bază lunar începând cu 3.03.2006 și pe viitor, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective.
În motivarea recursului se arată că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică T și prestează o muncă ce implică o activitate la calculator într-o proporție de peste 75% din programul normal de lucru zilnic, fapt necontestat de pârâți.
Sentința recurată este netemeinică în condițiile în care nu a ținut cont de expertizarea locului de muncă al reclamanților care a dovedit că reclamanții lucrează într-un mediu periculos, iar sporul solicitat reprezintă prin natura sa o măsură de protecție privind securitatea la locul de muncă care trebuie aplicată nediscriminatoriu pentru toți angajații din sistemul sanitar. Cererea reclamanților se fundamentează pe dispozițiile nr.721/2005 anex III, lib.b pct.8 ce prevede plata unui spor de până la 15% din salariul de bază pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează pe calculator cel puțin 75% din programul normal de lucru.
Prin refuzul de a acorda reclamanților acest spor se creează o situație de discriminare evidentă între reclamanți și ceilalți salariați bugetari din sistemul sanitar, discriminare interzisă de Codul Muncii, Constituția României și Convenția Europeană a drepturilor Omului.
Se mai solicită totodată că acordarea drepturilor să se realizeze în procentul solicitat pentru a se asigura executarea hotărârii astfel pronunțate, practica instanțelor judecătorești fiind constată în acest sens.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și 304 ind.1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Direcția de Sănătate Publică Tas olicitat respingerea recursului și menținerea hotărâri primei instanțe arătând că prevederile nr.721/2005 se aplică persoanelor din sistemul sanitar salariate potrivit OUG nr.115/2004 care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice ale sectorului sanitar și ca atare nu se aplică și funcționarilor publici. Pe de altă parte, DSP T nu reprezintă o unitate sanitară.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Reclamanții au solicitat acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă în procent de 15%, spor prevăzut de Anexa III lit.b pct.8 din nr.721/2005 apreciind în esență, faptul că acest spor trebuie acordat și în situația reclamanților, funcționari publici la Autoritatea de Sănătate Publică T întrucât dispozițiile ordinului invocat trebuie aplicate nediscriminatoriu pentru toți angajați din sistemul sanitar.
În mod corect prima instanță, a respins susținerile reclamanților întrucât nr.721/2005 a fost emis în aplicarea OUG nr.115/2004 și se aplică numai persoanelor din sistemul sanitar salarizate potrivit OUG nr.115/2004, act normativ care reglementează exclusiv salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice ale sectorului sanitar. Reclamanții au calitatea de funcționari publici și în această calitate le sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în legislația specifică, respectiv Legea nr.188/1999 republicată cu raportate la OG nr.6/2007 privind salarizarea și alte drepturi acordate funcționarilor publici.
Susținerile recurenților potrivit cărora prin neacordarea acestui spor se creează o discriminare nepermisă între aceștia și celelalte categorii de personal din sistemul sanitar care beneficiază de acest drept nu pot fi reținute de instanța de recurs întrucât Curtea Constituțională prin deciziile nr.818, 819 și 820/16.07.2008 a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Pretenția reclamanților de a li se acorda un spor ce este reglementat pentru o altă categorie de salariați presupune ca în fapt instanța judecătorească să aplice acestora prevederi cuprinse în alte acte normative ce nu le sunt destinate aspect ce reprezintă tocmai o nesocotire a dispozițiilor, deciziilor Curții Constituționale așa cum în mod corect a reținut prima instanță.
Mai este de reținut faptul că, dispozițiile OUG nr.115/2004 și ale 721/2005 referitoare la sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase nu se aplică automat pentru toate categoriile de personal pe care le vizează. Astfel, art.13 alin.1 lit.b din OUG nr.115/2004 prevede că pot fi acordate cu respectarea dispozițiilor legale un spor de 15% din salariul de bază pentru activitățile ce solicită o încordarea psihică foarte încordată sau care se desfășoară în condiții deosebite, iar la alin.3 sunt individualizate locurile de muncă și categoriile de personal ce beneficiază de acest spor.
nr.721/2005 stabilește locurile de muncă categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, precum și condițiile de aplicare a acestor sporuri.
Este adevărat că art.5 stabilește că acest spor se acordă potrivit buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, iar reclamanții au obținut o asemenea expertizare a locului de muncă, dar acesta nu este singurul criteriul aplicabil. Se mai observă astfel că, art.2 nr.721/2005 stabilește locurile de muncă și categoriile de personal care beneficiază de acest sporuri, iar categoria din care fac parte reclamanții nu se regăsește în anexa I-III a 721/2005 de vreme ce așa cum s-a arătat anterior, 721/2005 este emis pentru punerea în aplicarea OUG nr.115/2004 iar acest act normativ reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice ale sectorului sanitar.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și disp.art.312 alin.1 teza II Cod procedură civilă, reținând că nu există nici un motiv de modificarea sau casare a hotărârii recurate,de natura celor cuprinse la art.304 Cod procedură civilă, hotărârea fiind analizată și din perspectiva art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din Sectorul Sanitar al Județului T în numele membrilor de sindicat indicați în anexa la recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Liber al salariaților din sectorul Sanitar al Județului T împotriva sentinței civile nr.586/CA/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimații T, Ministerul Sănătății Publice și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 2.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.- 14.XII.2009
TEHORED. LC./ 14.12.2009/ 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Adina Pokker, Ionel Barbă
