Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1479/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--12.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1479
Ședința publică din 2 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.721/08.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale T, Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor B, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentă avocat, lipsă fiind pârâtele intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta recurentei depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 94 lei și 5 lei timbru judiciar, împuternicire avocațială, note de ședință, adresa nr.70483/20.11.2009, declarație fiscală septembrie 2009, balanță de verificare septembrie 2009, contracte de executare lucrări.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în notele de ședință, cu cheltuieli de judecată. Precizează faptul că nu poate face dovada plății aferente impozitului pentru că proprietarul care a înmatriculat autovehiculul și-a schimbat domiciliul și nu-l poate contacta.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea formulată la data de 01.06.2009 pe rolul Tribunalului Timiș și înregistrată sub nr. dosar -, reclamanta SRL a chemat în judecată în calitate de pârâți Direcția Regionala de Accize și Operațiuni Vamale T, Direcția Județeana de Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Naționala a Vămilor solicitând instanței să dispună, suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile vamale, nr. 4791/22.05.2009, până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației pe care reclamanta a formulat-o împotriva acestei decizii. Se solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia mai sus menționată a fost obligată la plata sumei de 20.283 lei (accize - 2164 lei, majorări accize - 2203 lei, TVA - 7887 lei, majorări de întârziere - 8029 lei). Menționează că a atacat la organul emitent această decizie, contestând în primul rând plata drepturilor vamale pe care în opinia sa nu le datorează întrucât nu este vinovată de neîncheierea tranzitului vamal, culpa aparținând transportatorilor, iar în al doilea rând a contestat modul de calcul al majorărilor.
Reclamanta solicită suspendarea executării deciziei până la soluționarea contestației formulate, întrucât apreciază că sunt îndeplinite dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În primul rând, reclamanta arată că a dovedit sesizarea în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a autorității publice care a emis actul a cărei suspendare o solicită, depunând la dosar contestația formulată și dovada depunerii acesteia la pârâtă. În al doilea rând, consideră că este îndeplinită și condiția cazului bine justificat, în sensul că împrejurările legate de starea de fapt și de drept în cazul de față, prin arătarea faptului că nu sunt vinovați de neînchiderea tranzitului vamal și faptul că majorările au fost calculate greșit, aspecte ce sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității deciziei de regularizare contestate. Reclamanta consideră că este îndeplinită și condiția pagubei iminente, plata sumei de 20.283 lei putându-i crea un prejudiciu, având în vedere că are mai multe decizii de regularizare, iar această sumă foarte mare pentru ea, este doar o parte dintr-o sumă mult mai mare pe care trebuie să o datoreze.
Prin întâmpinare formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulate, motivat de faptul că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiile prevăzute de art. 14,15 din legea nr. 554/2004. Se arată că simpla începere a executării silite nu poate constitui un motiv întemeiat pentru admiterea cererii. Se învederează că în susținerea cererii, petenta nu a prezentat nici un document care să privească situația financiară actuală a societății cu care să demonstreze dacă executarea silită ar conduce sau nu societatea în încetare de plăți. Se mai arată că reclamanta nu a făcut dovada că pe rolul unei instanțe de judecată există în derulare o acțiune pentru anularea actelor a căror suspendare se solicită.
Pârâta sublinează că argumentele invocate de reclamantă nu sunt de natură să justifice suspendarea executării silite, nedemonstrând prin nici un mijloc de probă faptul că executarea silită a sumei stabilite prin actul de impunere ar avea consecințe grave pentru societate, în sensul producerii unei pagube greu de reparat ulterior.
Prin sentința civilă nr.721/8.07.2009, Tribunalul Timișa respins cererea de suspendare formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA REGIONALA DE ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE T, DIRECȚIA JUDEȚEANA DE ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE T, și AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, la data de 05.08.2006 a fost emis tranzitul vamal nr. I 14749 având ca principal obligat pe reclamanta Marfa împreună cu declarația vamală și documentele însoțitoare trebuiau prezentate la biroul vamal de destinație, respectiv BV B Sud, în termenul acordat, ceea ce nu s-a întâmplat motiv pentru care operațiunea vamală a fost încheiată din oficiu.
Ca o consecință, s-a emis pârâta a emis Decizia pentru regularizarea situației nr. 4791/22.05.2009 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei, în calitate de principal obligat, o obligație fiscală totală de 20.283 lei.
Potrivit art. 14 al. 1 teza I din Legea 554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond în cazuri bine justificate și pentru revenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare.
Așadar, pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal, trebuie îndeplinite trei condiții: 1) reclamantul să fi sesizat în condițiile art. 7 din Legea 554/2004 autoritatea publică ce a emis actul sau autoritatea ierarhic superioară; 2) să existe un caz bine justificat și 3) măsura să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Prima condiție este îndeplinită deoarece reclamanta a contestat la autoritatea emitentă actul administrativ fiscal arătat.
Referitor la celelalte două condiții tribunalul reține că potrivit art. 2 lit. ș și t din Legea 554/2004, prin "cazuri bine justificate" se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar prin "pagubă iminentă" se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Tribunalul a constatat că cea de-a doua condiție nu este îndeplinită.
Astfel, potrivit art. 115 al. 1 lit. a și b din Legea 86/2006, principalul obligat este titularul regimului de tranzit și răspunde pentru prezentarea mărfurilor intacte la biroul de destinație în termenul prevăzut și cu respectarea întocmai a măsurilor de marcare și sigilare adoptate de autoritatea vamală precum și pentru respectarea dispozițiilor referitoare la regimul de tranzit.
Nu există îndoială cu privire la împrejurarea că pârâta a aplicat corect textul legal de mai sus.
De asemenea, nu există niciun motiv de îndoială evidentă privind calculul majorărilor de întârziere, chestiunea neputând fi lămurită decât pe calea unei expertize.
În aceste condiții, este lipsit de relevanță dacă suspendarea actului ar fi necesară pentru prevenirea unei pagube iminente deoarece cele trei condiții trebuie îndeplinite cumulativ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta - SRL solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată cu consecința suspendării executării deciziei nr.4791/22.05.2009 până la soluționarea contestației formulată pe calea administrativă.
În motivarea recursului se arată cp reclamanta a formulat o cerere de suspendare în temeiul dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004 cerere care îndeplinea cele trei condiții prevăzute de lege privind plata cauțiunii, cazul bine justificat și paguba iminentă.
Condiția cazului bine justificat a rezultat din faptul că autoturismul ce a făcut obiectul tranzitului este în prezent înmatriculat și ca atare această operațiunea nu se putea realiza fără plata taxelor vamale, adică a acelorași taxe ce îi sunt imputate reclamantei prin decizia imputată.
Aceste împrejurări legate de starea de fapt și de drept sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziei a cărei suspendare se solicită.
În drept s-au invocat disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.14 din Legea nr.554/2004.
Prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din 2 decembrie 2009 recurenta a mai invocat și iminența producerii pagubei ce a rezultat din executarea imediată a deciziei atacate, consecințele negative urmând a se răsfrânge nu numai patrimoniului recurentei, cât și asupra raporturilor cu terți, ținând cont de obiectul de activitate al reclamantei de deficitul de lichidități al acesteia, astfel încât activitatea sa curentă și finalizarea contractelor aflate în derulare ar fi grav afectate.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Reclamanta a solicitat prin acțiunea introductivă suspendarea suspendării deciziei nr.4791/22.05.2009 emisă de T până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației depusă de reclamantă în procedura administrativă prevăzută de Codul d e procedură fiscală, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ aflată în faza administrativă prealabilă este necesar a fi întrunite cumulativ alte două condiții și anume, existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care ar fi astfel prevenită prin suspendarea actului atacat.
Cele două condiții, prin tonul restrictiv- imperativ denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ presupunând așadar dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat.
În speță, reclamanta a invocat faptul că, autoturismul pentru care s-au stabilit taxe vamale prin decizia atacată, a fost înmatriculat definitiv ceea ce presupune plata acestor taxe anterior operațiunii de înmatriculare.
Chiar dacă aceste aspecte se pot circumscrie unei aparențe de nelegalitate a actului administrativ atacat, ce ar urma a fi cercetate pe fond de către instanța investită cu anularea actului atacat, instanța reține că în speță nu a fost dovedită condiția producerii unei pagube iminente. Astfel nu se poate reține susținerea potrivit căreia prin executarea imediată a deciziei atacate s-ar ajunge la producerea unei prejudiciu în patrimoniul reclamantei constând în indisponibilizarea sumei respective cu consecințe negative constând în perturbarea activității comerciale a reclamantei.
O asemenea susținere nu este suficientă pentru a demonstra iminența producerii unei pagube care ar trebuie să constea într-o consecință a executării, iar nu în însăși executarea actului administrativ atacat. Mai exact, paguba ar trebuie să reprezinte o împrejurare ce ar afecta reclamanta după plata respectivă iar nu însăși suma de bani stabilită prin actul atacat. S-ar ajunge altfel la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unor acte administrative cea ce ar contraveni în fapt caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative așa cum este ea reglementată de prevederile art.14 și 15 din Legea nr.554/2004.
Paguba iminentă presupune, așa cum este ea definită de art.2 alin.1 lit.ș din Legea nr.554/2004 că reclamanta prin executarea deciziei atacate ar suferi un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării deciziei respective, aspect ce nu a fost dovedit în speță de către reclamantă, iar cuantumul însemnat al sumei asupra căreia poartă actul administrativ în privind căruia se solicită suspendarea executării nu constituie prin el însăși un argument suficient pentru a se dispune măsura prevăzută de art.14 din Legea nr.554/2004.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea reține că soluția primei instanțe privind neîndeplinirea condiției privind paguba iminentă este legală și corectă astfel încât nu există nici un motiv de modificarea sau de casare a hotărârii recurate din perspectiva art.304 și 304 ind.1 Cod procedură civilă și în consecință văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Teza II Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr.721/CA/8.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu T, T și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 2.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.- 14.XII.2009
TEHORED. LC./ 14.12.2009/ 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Adina Pokker, Ionel Barbă
